Despre Chief Operating Officer sau COO auzim tot mai des. Este unul dintre cele mai înalte posturi executive dintr-o companie, iar persoana care îl ocupă coordonează operaţiunile zilnice ale companiei şi raportează direct către cel mai înalt executiv, de obicei CEO.
Ne trezim „pe pilot automat” şi uităm să mai privim către noi. Alergăm, căutăm, găsim sau nu găsim ce ne dorim, ne pedepsim... Facem lucrurile din inerţie, din obişnuinţă, pentru că „aşa e bine” sau „aşa ar trebui să fie”, suntem dezamăgiţi, ne agităm pentru că lucrurile nu se întâmplă acum, când am vrea noi şi uităm să ne acordăm momente în care să mai privim către noi.
Echilibrul muncă-viaţă personală... Dar mai întâi, câteva cuvinte de introducere. Da, astăzi este Ziua Internaţională a Femeii. Şi da, acest articol era iniţial orientat spre modalităţile prin care companiile pot susţine dezvoltarea femeilor lider. Dar informaţiile de mai jos se potrivesc oricărui angajat, indiferent de gen.
Fiecare eveniment îşi are rolul lui şi aportul unic asupra noastră şi a dezvoltării noastre de-a lungul întregii vieţi. S-au făcut nenumărate studii asupra acestui subiect controversat. Oare, până la urmă, care este secretul succesului şi ce ne motivează să devenim performanţi?
Într-o echipă avem mai mulţi de „EU”, indiferent de ce spune literatura de specialitate cu privire la coeziunea dintr-un grup de lucru sau la spiritul de echipă. Fiecare rotiţă din mecanism are propria sa structură formată din ambiţii, dorinţe, orgolii, simpatii, dispoziţii etc. Pe scurt, când unul dintre acei „EU” începe să agite echipa peste nivelul de suportabilitate, trebuie să intervenim...şi nu cu forţa.
Aţi minţit de curând? Aţi căzut pradă invidiei? Nu e nevoie de răspuns... În final fiecare cu păcatele lui, însă în resurse umane există alte păcate „capitale” care vă pot costa relaţia cu angajaţii. Neimportant? Nu chiar, pentru că fără clienţi interni nici nu mai există HR.
Lucrează cu top-managerii îndrăzneţi, asaltaţi de probleme şi responsabilităţi crescute, pentru ca ei să-şi maximizeze eficienţa, să facă salturi în performanţă şi să obţină rezultate spectaculoase. Dar şi ca să redescopere bucuria de a fi. Folosindu-se de abilitatea de a vedea lucrurile în ansamblu şi de a le spune pe nume, sesizează sursa disfuncţionalităţilor şi este coach-ul de încredere pentru „piloţii” de business în a-i acompania să se ridice mai sus de ei însişi. A lucrat cu manageri de top din Marea Britanie, Irlanda, Olanda, Franţa, Grecia, Danemarca, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi România. Este vorba despre Lilia Dicu.
Începutul de an coincide cu începutul procesului anual de evaluare a performanţei, când manageri şi angajaţi deopotrivă încep să completeze formulare mai mult sau mai puţin complicate. Toţi încearcă să-şi amintească realizările importante şi să găsească cuvinte cât mai potrivite pentru a exprima pozitiv rezultatele de peste an, chiar dacă în unele cazuri nu au atins standardul convenit iniţial.
Mi-ar fi greu să cred că nu aţi rostit niciodată o minciună albă...ştiţi acele denaturări nevinovate ale realităţii, la care apelăm uneori fără intenţia de a face rău. Ei bine, minciunile albe nu se practică doar acasă, când îi spunem copilului că şi Micky Mouse mănâncă griş cu lapte, ci şi la serviciu. Sunt suficient de multe situaţii în care fie vrem să ridicăm moralul unui coleg, fie să ne sustragem de la o conversaţie mai puţin productivă, fie să mai amânăm o anumită acţiune sau să ne mobilizăm echipa etc.
În nenumărate articole şi conferinţe, HR-ii şi-au revendicat dreptul de fi consideraţi parteneri de business, dreptul de a participa la deciziile strategice ale managementului de top, dreptul de a fi aşezaţi în rând cu participanţii activi la viaţa organizaţiei. Rolul de „funcţie suport” nu mai era şi nu mai este de ajuns, iar nevoia de a participa la luarea deciziilor şi nu doar la implementarea lor a devenit tot mai stringentă.
Toată lumea se pricepe la performanță. Cu toții, dacă asculți cu atenție, sunt specialiști în performanță. De la mic la mare, fiecare își dă cu părerea cu privire la performanță. Politicienii ne vorbesc de performanță, canalele media ne arată diverse performanțe, managerii cu care mă întâlnesc îmi explică performanțele atinse, vanzătorii spun că viața lor înseamnă performanță si exemplele pot continua.
4 idei îndrăzneţe care acum câţiva ani sunau prea bine pentru a fi adevărat. Idei pornite de la acceptarea, atât de către angajatori, cât şi de angajaţi, a faptului că nevoile se schimbă şi că ambele părţi au de câstigat în anumite condiţii.
În general fiecare individ procesează toate informaţiile pe care le-a adunat despre sine în decursul vieţii sale, se autoevaluează şi îşi creează o imagine proprie despre sine (Eul real), făcând apel la informaţii din trecut şi din prezent. Este destul de important pentru acesta să ajungă la un consens, prin care să aibă o reprezentare de sine realistă, care să fie în acord cu dorinţele şi aspiraţiile pe care le are.
Abilitatea de a prioritiza sarcinile si imunitatea la conditiile vitrege impuse de schimbarile frecvente din piata sunt printre competentele cheie de care au nevoie angajatii de azi pentru a deveni top-performeri intr-un mediu de lucru volatil, potrivit studiului anual Executive Guidance, realizat de compania globala de consultanta si cercetare Corporate Executive Board (CEB).
Toate industriile din zona serviciilor sunt dependente de oamenii lor şi de calitatea interacţiunii pe care aceştia o dezvoltă cu clienţii. De fapt este important cum se transformă această „relaţie” dintr-o interacţiune punctuală într-o interacţiune de tip companie - client, facilitată de consultant.
Cu toţii ne dorim performanţă. Motivul simplu: generează succesul de care avem nevoie în business. Prin urmare este de la sine înţeles că orice manager îşi doreşte de la subalternii săi „performanaţă”. Dar unii confirmă, alţii nu.
Coachingul este o preocupare tot mai prezentă și mai evidentă în viața profesională și personală a oricărei persoane care își dorește să devină mai performant, mai mulțumit de sine și mai fericit. Și nu întâmplător am spus de viață profesională și personală. Legătura și influențele dintre acestea sunt extrem de prezente. Chiar dacă uneori la job ne asumăm anumite „măști” comportamentale, în realitate suntem tot noi, cu aceeași personalitate, cu aceleași patternuri de gândire, obiceiuri, trăiri etc. Cu atât mai mult, dacă „măstile” pe care le purtăm la job nu ni le și înțelegem și asumăm, riscul de a ajunge într-o disonanță interioară negativa este cu atât mai mare. Și când înțelegem asta, atunci începem să căutam acele metode prin care „a spune” și „a face” și „a simti” devin aliniate cu „cine sunt”.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
De felul nostru, avem încredere în ceea ce vedem cu ochii noştri. Dacă cineva ajunge mereu devreme la birou şi pleacă târziu, probabil că ai presupune că el sau ea este un angajat dedicat, care munceşte din greu. Numai că s-ar putea ca tocmai această persoană să fie, de fapt, cea mai puţin productivă din întreg biroul.
- Atunci când aveți o problemă medicală, preferați să consultați un profesionist sau urmați sfatul unui prieten care a avut o situație similară?
- Când aveți nevoie de o soluție tehnică în activitatea voastră, preferați să căutați informații pe internet sau să consultați un profesionist?
Simţi că nu vrei să faci ceea ce faci? Şi cu toate astea te chinui, strângi din dinţi. Nu mai insista! Trebuie să te relaxezi puţin. Productivitatea este în strânsă legătură cu starea de spirit mai mult decât credem până acum.
