Există un număr aparent infinit de inițiative care pot duce la succesul companiei tale. Dezvoltarea de produs, vânzare, marketing, succesul clientului, dar  să realizezi care dintre acestea poate avea impactul cel mai mare este greu. Nu-i de mirare că pregătirea și dezvoltarea angajatului este pe ultimul loc dintr-o listă foarte lungă cu priorități.

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

Compania la care sunt co-fondator, Aureus Asset Management, are acum 10 ani. Chiar dacă suntem o firmă de investiţii, multe dintre lucrurile pe care le-am aflat sau învăţat ca CEO transcend orice industrie anume. Uitându-mă înapoi, am remarcat că există nişte lucruri în cazul cărora m-am aşteptat să fie grele, şi chiar au fost. Dar au existat şi surprize.

Clubul exclusivist al Deloitte dedicat femeilor de afaceri de excepție, SheXO, marchează finalul agendei de întâlniri din 2015 printr-un eveniment la care participă Laurel Herman, lider de opinie de renume și pionier în domeniul dezvoltării personale și consultanței de imagine. 

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

Oare Marilyn Monroe sau Elisabeth Taylor ar fi tolerat să li se ofere un serviciu pentru clienţi care să fie modelat doar pe baza unei „liste de lucruri şi operaţiuni care au fost bifate”? Nu. Şi nu ar tolera aşa ceva nici oaspeţii de azi ai Beverly Hills Hotel – unul dintre hotelurile favorite ale celor două actriţe. În răstimpul de când îi conduc pe cei 1.000 de angajaţi ai hotelurilor Beverly Hills şi Bel-Air, am văzut modul în care experienţa prin care trece un client se poate schimba pe baza a ceva la fel de mic precum un zâmbet. În asemenea momente, operaţiunile „care merg ca unse” şi procesele eficiente nu pot înlocui un angajat dedicat şi motivat, care are instinctul de a face exact gestul potrivit. 

Comportamentul unui lider este unul instinctiv, evolutiv şi nu unul care face parte dintr-un proces complex, arată autorul cărţii Real Leaders Don’t Follow, Steve Tobak. Dar care sunt comportamentele care îi „trădează” pe liderii autentici?

Sunt momente în viață în care avem niște idei extraordinare, însă cei din jur ne ridiculizează. Alteori știm că am putea ajuta în mod real oamenii atunci când îi vedem în dificultate, însă sfaturile și bunăvoința noastră sunt ignorate. Asta se întâmplă pentru că nu mai suntem, în ochii celor din jur, lideri. Există oameni care își doresc să fie lideri, însă cei mai mulți ori nu înțeleg ce înseamnă asta, ori nu își doresc îndeajuns de mult încât să și reușească să devină unul. Ceea ce această majoritate nu știe e că, fie că vrei, fie că nu, vine un moment în viață în care ești pus față în față cu o decizie care te va face lider sau te va arunca în brațele mediocrității și ale ratării.

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

Faptul că eşti promovat într-un post de conducere este un semn de succes. Numai că acum jobul tău nu mai înseamnă doar să te asiguri că îţi faci treaba. Este mult mai probabil ca de acum să ajungi în situaţii în care trebuie să jonglezi cu nişte cerinţe contradictorii, să transmiţi mesaje dificile şi să rezolvi problema performanţelor slabe ale unora dintre subordonaţii tăi. Chiar dacă nu există nici un ghid care să-ţi arate cum să abordezi şi să rezolvi noile tale probleme, faptul că ai o filosofie clară îţi poate asigura o fundaţie pe baza căreia să operezi.

În zilele noastre leadership-ul este recunoscut ca fiind unul dintre ingredientele cheie în dezvoltarea performantă a organizaţiilor. deşi la începuturi se credea că ţine de calităţi înnăscute, specialiştii în leadership au dovedit faptul că abilităţile de conducere se pot dezvolta prin educaţie şi practică lăsând în urmă viziunea limitată a liderului definit exclusiv prin calităţile sale.

Teoria potrivit căreia angajații nu își părăsesc companiile, ci șefii, este din ce în ce mai populară. Dar este ea adevărată? Dacă-i întrebăm pe angajați, cu toții își aduc aminte de cel puțin un șef care le-a transformat zilele de muncă într-un calvar. Dacă vorbim cu managerii, le este greu să fie de acord, în contextul în care asta ar însemna să-și recunoască un eșec personal: acela de a nu fi capabili să fie adevărați lideri, acei lideri pe care angajații ar fi capabili să-i urmeze oriunde, oricând. Cine are dreptate?

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

Când a fost rugat recent să nominalizeze atributul de care directorii executivi au cea mai mare nevoie ca poată avea succes în vremea de azi, Michael Dell, CEO-ul Dell, Inc., a răspuns: „Eu aş paria pe curiozitate”. Un alt lider, Alan D. Wilson, CEO-ul companiei producătoare de condimente, ierburi aromatice şi arome alimentare McCormick & Company, a răspuns la această întrebare spunând că liderii de companii care „îşi extind mereu perspectiva şi cunoştinţele de care dispun – şi au acea curiozitate naturală – sunt oamenii care urmează să aibă succes”.  

Progresele globale în planul ocupării funcțiilor înalte de către femei se derulează relativ lent, cu o creștere de doar 1,7 % din 2009, cea mai mare parte a realizărilor având loc în Europa. În America, numărul femeilor ocupând funcții de lider nu sugerează același optimism. În realitate, există mai mulți directori cu numele de John, Robert, James, și William decât există femei director în America!

Fiind întrebat despre ce consider eu că ar reprezenta principala diferență dintre un lider și un manager, mi-am dat seama că, deși sunt amândoi interesați de atingerea obiectivului corporației, managerul este concentrat pe organizarea angajaților, în timp ce liderul este interesat de motivarea angajaților.

Am dat astăzi o căutare pe Google - Imagini - după cuvintele „technique” / „technical” și „girls”, laolaltă; rezultatele au fost mai mult decât dezamăgitoare. Am găsit trei rezultate care alăturau acești termeni așa cum aș fi sperat, cu fetițe implicate într-o activitate tehnică. De fapt, una dintre ele era doar pe-aproape construise cu piese Lego. Pe restul le pot descrie în alte cuvinte-cheie: „roz”, „păpuși”, „fundițe”, „prăjituri”. Dacă adăugăm „science”, Getty Images vine cu câteva rezultate relevante – dar mai puțin de zece. Căutările în limba română întorc rezultate și mai dezamăgitoare, pentru că imaginile furnizate de Google redau în cea mai mare parte... operații chirurgicale. Dacă ajungem la cuvintele „lider” și „fetiță / fată”, rezultatele în limba română sunt complet irelevante; iar în limba engleză vom găsi îndeosebi fotografii cu majorete sau fete care conduc grupuri... tot de fete.

Până în 2020, bancnota de zece dolari va purta un chip de femeie. Se discută și la noi despre includerea unei femei extraordinare din România pe reprezentările monetare. Sunt femei extraordinare care ar merita să ajungă acolo, dar, pentru moment, ele nu ar putea proveni din antreprenoriat – la noi. În cazul doamnelor de peste ocean, discuția se schimbă, pentru că acolo cultura antreprenorială este cu mult mai veche. Până la posibilitatea de a ajunge pe o bancnotă, zece dintre femeile de afaceri din Vest care au rescris jocul leadershipului împărtășesc gânduri care ne inspiră, adunate de entrepreneur.com.

Oamenii nu se schimbă sau se schimbă cu greu. Cu siguranță ați încercat de-a lungul vieții profesionale să schimbați mentalitatea unui coleg sau a unui manager și, de cele mai multe ori, rezultatul a constat doar într-o frustrare majoră, care mai târziu a avut și alte efecte negative. Totuși, liderii sunt numiți în funcții de conducere cu scopul de a aduce o echipă la un numitor comun și de a-i modela pe membrii acesteia într-un întreg.

Liderii au rolul karmic de a le oferi un scop oamenilor, de a le da autonomie şi libertatea de a face ceea ce ştiu să facă. Dar cel mai important rol este acela de a le da încredere în ei. Este unul dintre principalele motive pentru care micromanagementul este pus la zid în majoritatea culturilor organizaţionale sănătoase. 

Economia românească are nevoie de lideri capabili să aducă sustenabilitatea în mediul organizațional, capabili să provoace tiparele adânc înrădăcinate ale managementului tradițional. Coachingul este un instrument care provoacă liderii să se reinventeze pe ei și modurile în care operează organizațiile.

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

În 2004, Grecia a surprins întreaga lume câştigând Campionatul European de Fotbal, cea mai dură competiţie din fotbalul internaţional. În ciuda faptului că grecii erau o echipă formată, în mare parte, din jucători care erau „periferici” şi nu se remarcaseră cu nimic până atunci, ei au învins echipa Franţei şi apoi, în finala campionatului, echipa ţării-gazdă, Portugalia, câştigând astfel trofeul. Nici măcar fanii înrăiţi ai fotbalului n-ar putea să numească mai mult de doi jucători din naţionala de fotbal a Greciei; şi totuşi, puţini dintre ei vor putea uita remarcabila realizare colectivă a unei echipe care a învins sorţii care-i stăteau împotrivă, în condiţiile în care pronosticurile făcute în privinţa şanselor sale de a câştiga trofeul campionatului au dus la un rezultat de 150 la 1.

O avere de câteva sute de milioane de dolari l-a făcut să îşi dea seama că adevărata împlinire vine din a dărui, nu din a lua. Nu a venit în România să ne critice sau să ne arate "că ştie el mai bine". Don Lothrop, iniţiatorul RomâniaOne - un ONG care alimentează spiritul civic al românilor -, este americanul care s-a îndrăgostit de țara noastră în 2003, când şi-a propus să ne demonstreze că suntem mai puternici decât credem şi că putem muta munţi în anii ce vor urma. De atunci şi-a propus să vină în fiecare lună aici, ca să ne arate că suntem un popor minunat. Avem nevoie doar să credem în noi şi să ne găsim un scop comun pentru care să luptăm, a spus Don, într-un interviu acordat în exclusivitate Revistei CARIERE.