Când vorbim despre lideri, uităm că vorbim în primul rând despre oameni. Nu despre roboți, nu despre supra-oameni. Nu despre șefi, directori, manageri și antreprenori care dețin funcții și putere, ci despre ființe umane autentice. Cu lumini și umbre. Cu înălțări și căderi deopotrivă.

Se poate vorbi despre un profil psihologic al actualilor liderilor din România? De ce avem atât de puțini lideri? Ce îi diferențiază de omologii lor din alte țări și ce îi unește?

Putem vorbi despre dezechilibre emoționale pe care aceștia le dezvoltă în urma stilului de viață mult prea alert, stresant, departe de valorile spirituale ale umanității profunde? 

În ediţia de februarie, Revista CARIERE te inspiră cu articole care aduc o nouă perspectivă în analiza unui concept-cheie pentru etapa de dezvoltare în care ne aflăm – gândirea creativă a liderilor.

Creativitatea este ingredientul-minune necesar în toate mediile - în business, în antreprenoriate, în inovație, în educație, în leadership – un fel de caleidoscop cu nenumărate fațete care ți se descoperă cu fiecare repunere în lumină.

Mulți părinți își doresc să aibă copii supradotați, fără să știe exact ce presupune acest lucru, fără să fie conștienți că acești copii cu un IQ de excepție au nevoi speciale – de creștere, educație și integrare socială. Există mitul că un copil supradotat va avea succes garantat în toate planurile vieții. Nimic mai departe de adevăr! Veți fi surprinși să aflați că 97% se ratează social.

Leadershipul este un joc de lumini și umbre: îndoieli și îndrăzneli, acțiuni inspirate sau care țin echipele pe loc, decizii de impact sau răzgândeli; tot ce presupune actul de conducere a companiilor, a oamenilor, a proiectelor îndrăznețe implică simultan ori alternativ lumini și umbre.

Dacă sunteți în căutarea unei soluții pentru a vă păstra cei mai talentaţi angajați, atunci deveniți susţinătorul lor. Asta nu înseamnă însă că trebuie să îi protejați. Un bun manager este îndreptățit să ofere feedback și, de asemenea, rezultate la cererile sale.

Un lider care, la acea vreme, a salvat ceea ce nimeni nu mai credea că poate fi salvat – independența Marii Britanii, într-un moment în care invazia nazistă era de neoprit. 

Una dintre cele mai dificile tranziții pentru lideri este trecerea de la a face, la a conduce. Șefii pot chiar să vă admire voința de a vă "sufleca mânecile" pentru a executa misiuni tactice, dar... 

Când comunicăm, suntem plini de așteptări, îndoieli, temeri și speranțe. Pe ce ne concentrăm și punem accentul dar și cum vedem potențialul nostru, are impact direct asupra felului în care comunicăm cu ceilalți. În diferite momente din viață, am fost criticați pentru că nu am făcut unele lucruri bine sau lăudați pentru abilitățile și talentele noastre. Însă criticile (chiar și atunci când au fost nedrepte), ca și complimentele au avut impact asupra noastră și ne-au ajutat să ne formăm așteptările de la noi înșine pe care, evident, le transmitem și celorlalți.

Cunoaşteţi pe cineva căruia nu îi place să facă alegerile potrivite, să nu vrea să fie un om mai bun sau să ştie mai multe?

Oamenii sunt învăţăcei care tânjesc să crească, să se dezvolte, să se bucure de ceea ce fac, să fie productivi, să aibă propria contribuţie şi să interacţioneze cu semenii lor. Toate aceste lucruri sunt înscrise în ADN-ul speciei noastre.

Iar motivarea are o puternică legătură cu anumiţi factori psihologici, pe care fiecare lider trebuie să îi stimuleze la fiecare dintre membrii organizaţiei.

Indubitabil, trăim în era digitală şi aproape toată lumea vorbeşte despre asta. Mulţi comentează, mulţi vorbesc, mulţi analizează, dar puţini încep să se schimbe şi mai puţini încearcă să pună în practică… Cei mai mulţi nu ştiu de unde să înceapă şi atunci decretează: „De ce să fiu eu primul?” sau “„Transformarea digitală este pentru cei mari. Eu sunt mic în această industrie.”

Ai cunoscut vreodată pe cineva care crede că nu greșește niciodată şi căruia îi place să creadă că are mereu dreptate? Ai cunoscut pe cineva care nu tolerează nici cea mai blândă critică, nici măcar atunci când este constructivă și adresată politicos? Dacă răspunsul este "da", atunci află că sunt șanse mari ca acea persoană să sufere de tulburarea narcisică de personalitate.

Pornind de la ideea că schimbările dintr-o organizație îi fac pe angajați mai stresați, mai anxioși și mai neîncrezători. Aşa că liderii au misiunea de a menţine echilibrul şi de a transforma fiecare acțiune menită să dezvolte oamenii într-o chestiune de vocație.

De zece ani antrenez conducători şi observ tot mai mulţi lideri obosiţi, cu agende tot mai încărcate, care frecvent ies dintr-o şedinţă şi intră în alta. Rar au timp să respire, sătui de jocurile de putere din organizaţii, de timpul pierdut în luptele politice şi de sentimentul de lipsă de sens.

M-am format ca profesionist într-o industrie cu și despre oameni, iar business-ul pe care îl coordonez este despre valori și veleități umane, în cea mai complexă formă a lor. Industria publicității este un organism complex - care te trece deseori prin stări dihotomice și radicale; care îți oferă, deopotrivă, momente de extaz și agonie, o industrie care lucrează cu minți creative și analitice și care are propria cadență temporală și sufletească. În acest mix oximoronic frumos, oamenii sunt singura „variabilă stabilă”. De aceea, cea mai importantă lecție pe care aș menționa-o este cea „despre oameni”.

Un studiu recent arată ceea ce probabil că intuiai deja: opt din zece angajați din România cred că nu sunt îndeajuns de productivi din cauza șefilor. Evident că e în natura angajatului să își critice (mai mult, mai puțin, mai direct sau mai pe ascuns) superiorii și să dea vina pe ei când ceva nu îi iese, dar realitatea e că șefii români comit numeroase greșeli. 

Astăzi, în mediul de business trăim o adevărată psihoză a liderului perfect, mitizat peste noapte într-un supererou care creşte într-o zi cât alţii în zece şi luptă de partea mulţimii, în slujba profitabilităţii. Să devină lider este aspiraţia oricărui tânăr, iar abilităţile lui teoretice sunt omniprezente în toate CV-urile, indiferent de poziţia pe care o caută în organizaţie.

„Sunt stresat la birou pentru că a venit un șef nou și chiar nu știu la ce să mă aștept”. Uite o frază pe care, dacă nu ai rostit-o, măcar ai auzit-o cel puțin o dată în viață. 

După experiența unui brand care există de aproape 22 de ani și care a agregat o comunitate de aproape două milioane de persoane, pot spune că am învățat să fac diferența între povești de succes și povești de valoare. Care e diferența?

"Doamna din Cao", așa cum a fost denumită de arheologi, aparținea civilizației Moche și a murit la vârsta de 20-25 de ani. 

De mii de ani suntem fascinaţi de eroi, de la poveştile pe care le auzim de mici copii până la viaţa de zi cu zi, unde mass-media caută astfel de lideri, pe care îi premiază sau îi scoate în faţă. Dar dacă eroismul nu mai serveşte mediului complex în care acţionăm? Dar dacă “liderii-eroi” limitează potenţialul de dezvoltare şi contribuţie al celor din jurul lor? Dar dacă începe să apară un nou stil de leadership, adaptat vremurilor incerte pe care le trăim?