© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

Este un lucru universal recunoscut faptul că Big Data – bazele de date atât de mari şi de complexe, încât trebuie susţinute şi exploatate prin metode avansate de stocare şi prelucrare, dar dezvăluie astfel tipare, tendinţe şi asocieri interesante şi valoroase –  reprezintă acum „un fapt de viaţă”, deci ceva obişnuit. Companiile au cheltuit masiv, în scopuri analitice, pe managementul unor date de volum mare şi foarte disparate din cauza naturii lor foarte diferite şi a varietăţii lor, numai că au dedicat mult mai puţini bani pentru managementul datelor „de mare viteză”. 

Are un business de câteva zeci de milioane de euro pe care l-a clădit în 10 ani. Este unul dintre oamenii destul de puternici încât să aleagă calea antreprenoriatului încă de tineri, iar rezultatele nu au încetat să apară. A simțit pulsul electronicelor și importanța acestora pe o piață prea puțin dezvoltată, pe care a exploatat-o. Este vorba despre Mihai Pătrașcu, fondatorul evoMAG, care la 33 de ani deţine unul dintre cele mai mari magazine online din România. 

Acum câţiva ani, două mari companii au fost la un pas de colaps. Au ieşit basma curată, în loc să între în sevraj, pentru că investiseră în loialitate faţă de angajati şi de clienţi. Ce au făcut ele diferit de restul companiilor care, în situaţii similare, au dispărut de pe piaţă? 

Lipsa expansiunii băncilor şi în mediul rural a creat mediul propice pentru ca operatorii de telefonie mobilă să dezvolte servicii prin care oamenii să transfere bani. După călduroasele state africane, România a fost una dintre primele destinaţii pentru „pasărea călătoare” numită M-Pesa. 

Sfârșitul anului 2014 a venit cu intrarea pe piața deserturilor premium din București a „La Folie”. „La Folie”, care în limba română înseamnă „Nebunia” este, concret, un hibrid interesant între o cofetărie și o cafenea. De ce hibrid? Pentru că îmbină, ingenios, dulciurile specifice unei cofetării și atmosfera caldă și relaxantă pe care o găsim într-o cafenea. Pe scurt, este o cafenea pentru gurmanzi.

Credem că știm ce își doresc angajatorii, dar experiența ne-a dovedit că percepția pe care o avem nu coincide întotdeauna cu realitatea. De fiecare dată când ne prezentăm la un interviu, venim cu o serie de preconcepții care se pot întoarce împotriva noastră. De cealaltă parte a baricadei, specialiștii în HR vin cu o serie de pattern-uri despre ce își doresc angajații de la un nou loc de muncă. De cele mai multe ori, aceste paradigme sunt mai fragile decât un castel de nisip. Se creează o falie cauzată de necunoașterea poziției celuilalt. De aceea, este bine să știm, nu doar să bănuim ce-și dorește o tabară sau cealaltă. 

De câte ori vi s-a întâmplat în timpul călătoriei cu liftul, fie în blocul în care locuiți, fie la birou, să vă plictisiți crunt sau să vă simțiți incomodați de prezența unei alte persoane ori să citiți instrucțiunile de folosire a liftului sau diferite mâzgălituri de pe pereții liftului? Unele companii s-au gândit cum să folosească acest spațiu aparent plictisitor, punând afișe publicitare. 

S-ar putea spune că Adrian Stanciu, profesor şi decan la Maastricht School of Management, programul din România, e un dur. Şi n-ar fi o eroare. Însă este, în aceeaşi măsură, un salvator. Pentru că acesta-i rolul consilierului: să pună degetul pe rană şi în acelaşi timp să-nceapă a o vindeca. 

Deşi vineri este ultima zi a săptămânii, ideal ar fi să verifici și să termini unele treburi nerezolvate încă, mai ales dacă lucrezi în mediul de business. Asta este valabil pentru oamenii de afaceri și pentru numeroșii profesioniști care își privesc demersurile profesionale în perspectivă, pe termen lung.

Unii oameni sunt norocoși. Au un loc de muncă pentru care sunt invidiați. Au energie cât e ziua de lungă şi ajung zâmbind acasă. Nu-și atacă șefii, nu se plâng de alți colegi. Le place ceea ce fac și nu văd niciun chin în a se trezi dimineața pentru a merge la muncă. Chiar dacă sunt specimene rare, aceste persoane există. Și inevitabil, apare aceeași întrebare: unde lucrează și ce face organizația lor ca să-i mențină constant la cote ridicate de endorfină. Mai jos, încercăm câteva răspunsuri care dezvăluie o cultură organizațională cu totul aparte.

Citeam recent într-un articol că pâinea făcută-n România e de-o calitate foarte scăzută, ca să fiu eufemistică. Am descoperit ieri, în Bucureşti, că nu chiar toată e aşa. 

Ca manager ești nevoit să delegi din atribuțiuni. Nu ai cum să supraviețuiești dacă iei toate responsabilitățile asupra ta. Oricât de mult ai lucra, vei descoperi ca mereu mai e ceva de făcut. Oricum ai păcăli cele 24 de ore din zi, vei fi surprins cu alte și alte proiecte. De aceea, majoritatea managerilor deleagă. Fie celor din imediata subordine, fie personelor în care au încredere. La volumul de muncă existent, la câte dosare și probleme ajung pe masa managerului ar fi imposibil să își îndeplinească toată atribuțiunile. 

Angajații și angajatorii nu își cunosc atribuțíile legate de serviciu cand vine vorba de contractul de muncă, sau dacă una din părți le știe, nu este dispusă să le împărtășească. Potrivit Casei de Avocatură Ionescu și Sava, există destule capcane și cerințe legale pe care ambele părți ar trebui să le cunoască. 

Gabriel Achim, fost student la Facultatea de Agronomie, a înfiinţat în urmă cu doi ani o plantaţie de zmeură şi mure în judeţul Călăraşi în urma unei investiţii de 5.000 de euro. O astfel de afacere poate genera vânzari care ajung anual la 50.000-60.000 de euro pe hectar.

© 2015 Harvard Business School Publishing Corp.

În ciuda studiilor care arată că planurile de succesiune pentru poziţiile de conducere sunt o parte esenţială a planificării strategice, multe companii ignoră dezvoltarea abilităţilor de leadership ale potenţialilor succesori, ca să-şi concentreze atenţia şi resursele pe rezolvarea unor probleme mai imediate. Dar viitorul succes al organizaţiei tale depinde de identificarea şi dezvoltarea viitoarei sale generaţii de lideri.

Ce reprezintă pentru tine o urgență? O situație ce nu suportă amânare? Trebuie abordată cât mai rapid posibil din momentul conștientizării sale? Probabil că vei spune da. Și eu sunt de acord cu tine, și colegii tăi, rudele, șeful etc. Însă câte dintre situațiile asupra cărora se pune eticheta “urgent” chiar sunt urgente? Imaginează-ți că tehnologia care te înconjoară, nivelul de experiență profesională dobândit, opțiunile pe care le ai la dispoziție, posibilitatea de a anticipa, sunt instrumente care-ți stau la îndemână tocmai pentru a nu te grăbi de parcă ai fi o persoană ce este alergată de un “speedy zombie plin de nitro”. 

Se știe. Un șef nepregătit contaminează locul de muncă. Unii șefi acționează fațiș, alții prin interpuși. Însă, indiferent de metodele pe care le utilizează, șefii slabi aduc stricăciuni aproape iredcuperabile atât companiei la care lucrează cât și echipei pe care o conduc.

Te afli în fața echipei tale pentru prima oară. Ai totul scris pe foaie. Fiecare cuvânt pe care este nevoie să îl spui este scris și rescris de zeci de ori. Mai mult decât atât, power point-ul este pregătit cu zeci de slide-uri care așteaptă să fie citite. 

Să fii manager vine cu beneficiile și riscurile de rigoare oricărei poziții de conducere. Managerii sunt într-o poziție mai bună pentru a influența mersul organizației din care fac parte. Ei sunt într-o grilă de salarizare superioară și au, evident, un birou propriu și o echipă pe care o coordonează. Însă există mereu un preț pentru aceste beneficii: sunt responsabilități pe care niciun manager nu le poate ocoli. Sunt ipostaze cu care un manager trebuie să se confrunte chiar dacă îi provoacă noaptea coșmaruri. 

Cu toții ne-am dori să avem o baghetă magică, să spunem o incantație și, dintr-o dată, să apară jobul pe care îl visăm de atâta timp. Dar, în lumea reală, locul de muncă ideal e ca şi Roma - nu se construiește într-o singură zi!