Nu mai e timp de stat pe ganduri, domnule director. Data de 1 ianuarie 2007 e mai aproape decat crezi. Iar Romania nu mai e doar un obiectiv pentru institutiile europene. Mai mult decat Comisia Europeana sau FMI, stau cu ochii pe noi companiile occidentale.

Periodic, serpii isi schimba pielea. In timpul acestui proces, nu mananca, nu-si cauta perechea, nu ataca, nu vaneaza. Sunt ca si amortiti.

Va amintiti poate ca in numarul trecut anuntam ca intentionez sa-mi angajez un risc manager de familie. Nu l-am cautat inca, pentru ca mi s-a parut mai urgent sa-mi schimb faianta in baie si bucatarie. Se apropie sarbatorile de iarna si mi-ar fi placut sa le intampin cu un aer proaspat.

Reflectand mai serios la ideea de risc, am avut o revelatie. Si anume ca presupune optiuni: risc sa ma ajunga lupul din padure sau ma arunc in prapastie? risc sa raman un parlit toata viata sau imi dau toti banii pe un bilet la loto? risc sa ma calce o masina sau raman nemiscat in casa, asteptand cutremurul cel mare? risc sa-mi pierd copiii dandu-le prea multa libertate sau sa mi-i indepartez din cauza intolerantei?

Pot sa ma imbrac in tinuta business, dar cel mai bine ma simt in blugi. Pot sa ma fardez si sa port accesorii, dar cel mai bine imi e fara. Aflu ca vedetele cu pretentii nu se arata lumii altfel decat "aranjate", adica intrate in pielea personajului pe care vor sa-l "vanda".

"Domnule Director, Stiu ca a inceput evaluarea de toamna sau 360 de grade, cum ii spuneti dumneavoastra. Si mai stiu ca lumea a inceput sa vorbeasca despre unele schimbari pe care le preconizati.

Cultura unei organizatii insumeaza valorile, obiectivele, credintele si interpretarile asumate de catre membrii ei.

Un orizont indepartat pentru cei mai multi dintre noi. Mai aproape sau mai departe, nu in functie de varsta actuala, ci dupa cum ne simtim: zmei tineri - gata sa inghitim etape sau slujbasi obositi numarand cat a mai ramas.

A venit toamna... In mod normal, in plictisul general, m-as lasa prada nostalgiei si v-as scrie despre frunze cazand, melancolii si alte trairi zaharisite. Deja simt ca v-a apucat cascatul. N-a fost o vara normala. Cel putin pentru mine. Prietenii stiu de ce!...

Plec in concediu. Imi iau florile acasa si inchid usa redactiei, convinsa ca am uitat ceva esential.

Cum era si firesc, la scurta vreme de la aprobarea de catre Guvern a Hotararii privind conditiile de infiintare si functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara, am dedicat un spatiu semnificativ din revista acestei teme.

Chiar daca nu avem inca, si probabil nu vom avea niciodata un corespondent al termenului "coaching" in limba romana, nu trebuie sa ne speriem. Mai important decat asta este faptul ca practicam coaching-ul zi de zi, dintotdeauna, programatic sau nu.

Intr-un scenariu stiintifico-fantastic, incepand de maine, ni s-ar anula dreptul la vot. Sau ni s-ar anula doar unora dintre noi: celor cu ochi verzi, celor cu par in nas sau celor care n-au facut gradinita. Ce ar urma? Inca din seara asta sau, ce zic eu? inca de acum, ar incepe protestele.

Exista in calendarul crestin o zi care le e dedicata Sfintilor Doctori facatori de minuni si fara de arginti, Chir si Ioan. N-am gasit nici o pomenire a constructorului de motoare sau a directorului de vanzari. Si m-am mirat. Nu de faptul ca s-au intamplat si se vor mai intampla minuni.

Ne nastem mai mult sau mai putin dotati cu flexibilitate. Si gasim formule magice pentru a ne explica: "In viata, ma mladiez ca trestia" sau "Sunt un om cu coloana vertebrala". Fiecare dintre expresii se vrea ilustrarea unor calitati.

Master of Business Administration sau MBA este o forma de scoala pe care americanii, cu spiritul lor prin excelenta pragmatic, au inventat-o.

Este supercalificarea o reala problema, un fenomen prezent pe piata muncii? Se pare ca da.

Feedback-ul este reactia la un semnal exterior. Si cand spun semnal, ma refer in egala masura la vorbe, la fapte, la gesturi sau chiar la mimica. Dam feedback cand raspundem la salut, cand multumim pentru ajutor si daca premiem pe cei cu depasiri ale indicatorilor. Ne place sau nu, feedback-ul poate fi si negativ. In asemenea situatii, raspunsul la slaba noastra prestatie profesionala se cheama critica, penalizare sau avertisment.

Satisfactia profesionala este atitudinea noastra fata de munca. Si cum munca are numeroase aspecte, si satisfactia se manifesta diferit.

Chiar nu inteleg de ce suntem asa de suparati pe rutina. Eu insami, dupa ce am ales tema numarului trecut - creativitatea, am simtit nevoia sa-i gasesc reversul - rutina, ca sa echilibrez discutia. Acum, dupa o (aproape) matura chibzuinta, revin. Rutina e, in linii mari, OK! Evaluarea ei depinde de perspectiva, daca ne referim la propria activitate sau daca ne asezam in rolul de consumatori ai muncii altora.