La nivel internațional sunt mai mult de 10 miliarde de dispozitive conectate la internet și se apreciază că numărul lor va ajunge la 50 miliarde până în 2020. În proporție de 50%, creșterea se va întâmpla în ultimii trei ani ai deceniului. Având în vedere că populația lumii depășește cu puțin 7 miliarde, avem deja mai multe dispozitive conectate decât numărul locuitorilor.

Știu că e greu să renunți la control, mai ales când ai investit timp, idei, nervi și energie ca să pui bazele unui brand și să îl dezvolți. Ideea de a ceda hățurile cuiva, care nu livrează exact ceea ce urmărești, e intolerabilă. E de la sine înțeles că îți vine să controlezi orice mișcare, pentru a vedea rezultatele pe care le aștepți. Din păcate, acest tip de management creează probleme serioase.

În cartea lui Phil Rosenzweig, „Efectul de halou”, apărută la editura Publica, aflăm că judecata noastră despre performanță este influențată de preconcepții. Când o companie este în creștere și face profit, automat prespunem că are un șef vizionar, o strategie genială, oameni motivați și o cultură de organizație nemaipomenită. Când are probleme, zicem că strategia a fost greșită, că șeful era arogant, nimeni nu-și făcea treaba, iar cultura de organizație era de nesuportat.

Într-o lume în care resursele naturale se împuținează, oamenii își doresc ca savanții ori companiile producătoare să vină cu soluții alternative la combustibilii fosili. În cartea sa intitulată Why Your World Is About To Get A Whole Lot Smaller: Oil And The End Of Globalization, Jeff Rubin, fost economist-șef la Canadian Imperial Bank of Commerce (CIBC) vreme de 20 de ani, propune o abordare interesantă pentru cei preocupați de conservarea mediului. Motivul pentru care mi-am amintit de carte, cu prilejul actualei ediții „verzi" a revistei Cariere, este că Rubin vine cu un argument care te pune pe gânduri, referitor la eficiența energetică. 

Faci tam-tam din chestiuni nefondate? Ai obiceiul să anticipezi o problemă și să cauți soluții pentru a o preîntâmpina? E timpul să afli că, pentru ceilalți, problemele tale nu există sau dacă există, nu contează atât de mult.

Cei mai mulți oameni caută un anumit grad de împlinire sufletească la locul de muncă, care nu este întotdeauna ușor de obținut. Munca poate genera stres și cei care se confruntă cu el ani la rând n-au cum să rămână neafectați: echilibrul dintre viața personală și muncă este o provocare pentru oricine aspiră la statutul de profesionist. Putem să ne lăsăm total absorbiți de ceea ce facem profesional și, în același timp, să nu clacăm?

Purtăm cu noi în bagajul cultural mentalitatea mioritică, acea atitudine de amânare, tărăgănare, inacţiune și obişnuinţa de a lăsa rezolvarea lucrurilor la voia întâmplării sau în seama altora. În ultimii ani însă, am împrumutat ritmurile şi stilul de viaţă occidental, o paradigmă culturală în care totul se petrece pe repede înainte, în care a fi rapid îţi dă şi măsura eficienţei: dacă nu eşti pe fază, ai pierdut locul de parcare, proiectul, deadline-ul.

Media controlează viața socială prin transferul de ideologie care ține de hegemonia culturală dominantă, acea formă de leadership moral și intelectual care caută să înlocuiască vechile concepții cu unele noi, „bune” şi „progresiste”. În cazul rolurilor de gen, societatea a stabilit deja supremația prin „instituționalizarea” poziției bărbatului drept „capul familiei”. De ce ar trebui să ne deranjeze prezența stereotipurilor de gen în media? Pentru că au puterea de a influența mentalul colectiv.

Lumea și-a schimbat cutumele mai mult decât ne imaginam când eram copii și lucrurile se întâmplă mai repede decât reușim noi să le înțelegem. Odată intrați în tăvălugul muncă - viață de familie, ne rămâne prea puțin timp pentru introspecție și o mai bună înțelegere a cine suntem și pentru a discerne ce e important cu adevărat pentru noi, dincolo de ceea ce dictează standardele societății. Uneori trăim sentimentul că nu ținem pasul, că viața ne trăiește pe noi și nu invers.

Recunoașterea este o formă de motivație destul de importantă în domeniul profesional. În organizații, cine nu-și dorește să fie felicitat, măcar din când în când, de șeful lui? La urma urmei, e o modalitate de apreciere și de confirmare a faptului că faci o treabă bună, iar șeful îți arată în fața echipei că te consideră valoros. În practică însă, a lăuda un angajat se poate dovedi neașteptat de păgubos.

Sunt ani și ani! Ani mai buni și ani în care trebuie să reflectezi ca lider și să decizi dacă, întreaga ta înfăptuire necesită schimbare, ajustare sau mai multă disciplină. Am ales să vorbesc despre optimism într-un moment în care este, cred, nevoie de el. După o revigorare a economiei, auzim că întreaga Europă cochetează cu reintrarea în recesiune. Asta după eforturi mari ale fiecărei companii care, nu numai că și-a propus să supraviețuiască, dar și să depășească perioada recesiunii mai întărită și mai bine pregătită. 

România s-a transformat, în ultimii 25 de ani, dintr-o țară mai mult sau puțin prosperă într-una în care omul se chinuie să supraviețuiască de la o lună la alta. Darwinismul economic este, printre altele, factorul mutagen care și-a lăsat cel mai greu amprenta pe ADN-ul României. Nu de puține ori ne-a fost dat să ne auzim părinții sau bunicii spunând că era mai bine înainte, pe vremea lui Ceaușescu. Și ce-i drept, analizând segmentat unele probleme tindem să le dăm o dreptate. După Revoluție, traiul românului de rând a avut de suferit. Cifrele de mai jos sunt martorul definitoriu al acestei experiențe numite „trai de România”. 

Cele mai intruzive întrebări din partea angajatorului sunt acelea care țin de viața personală a candidatului sau a angajatului. Viitorul șef vrea să știe dacă ai copii, familie sau dacă aceste concepte fac parte din planurile tale pe următorii ani. Câți și, mai ales, câte dintre voi ați fost refuzați de către angajatori din cauza faptului că aveți copii sau planuri în acest sens?

Libertatea de exprimare, dreptul despre care s-a discutat în ultimele zile, dreptul pe care toţi îl abuzăm într-o formă sau alta, are consecinţe, mai mult sau mai puţin grave. Dacă ai dreptul să vorbeşti nu înseamnă că ai dreptul să jigneşti nici o altă creatură a pământului, mai ales dacă tu te consideri una inteligentă. Această libertate vine şi cu o obligaţie, cea de autocenzură. 

Împlinisem 16 ani cu o săptămână în urmă. Iarna era moale şi uscată, cum de mult nu mai ştiuse să fie. Ne bucuram fiindcă orice-ncălţăminte am fi găsit de cumpărat tot nu făcea faţă zăpezilor şi zloatei. Trăiam în comunism, iar asta e ca o lentilă de contact murdară. 

Școala ne pregătește pentru problemele și temele care se găsesc în manuale, de aceea, mai târziu, când ieșim de pe băncile ei și avem responsabilități în viața reală, suntem luați pe nepregătite și atât de derutați. Întotdeauna știm însă mai multe decât putem exprima prin cuvinte sau prin cifre, de aceea ele nu dau întreaga măsură a cunoașterii noastre. Problemele pe care le întâmpinăm în viață seamănă adesea cu cele întâlnite în arte: de cele mai multe ori sunt subtile, au o doză de ambiguitate care ne pune în dilemă și, rareori au o singură soluție corectă.

Am prieteni care încearcă să mă convingă că universul îmi poate așeza tot ce-mi doresc la picioare, dacă îmi dau voie să cred acest lucru. Eu nu reușesc. Mă zbat între a evita să mă mai întâlnesc cu ei sau a schimba ceva în felul meu critic de a gândi. Norocul meu că nu există dovezi științifice – în afară de testimonialele celor care cred în „legea atracției”‒ că e suficient să gândești pozitiv, ca să ai succes în toate ariile vieții tale. 

In ultimii ani, Romania a descoperit ceva ce Occidentul stia de doua decenii, si anume, ca nimic nu poate opri o idee incaputa pe mainile unui antreprenor social. 

Probabil ca v-ati intors din vacanta, ati despachetat si ati postat ultimele fotografii pe Facebook, cu cel mic jucandu-se la plaja „Cut the Rope 2”, pe tableta. Unii dintre voi au comandat deja rechizitele si ghiozdanul pustiului dintr-un e-shop. Nu e nimic surprinzator in faptul ca v-ati intors la serviciu, unde se discuta aprins despre cum veti creste vanzarile online sau cum veti fideliza adeptii din mediile sociale. Deci, n-ar trebui sa va mire ca dedicam editia-print a lunii septembrie, afacerilor online. 

Psihologii au ajuns la concluzia ca „brainstorming-ul” este cea mai sigura cale de a pierde idei noi. De ce? In grup, suntem nesiguri, putem sa tragem chiulul sau sa ne pierdem ideile, in timp ce le ascultam pe ale celorlalti.