Decenii la rând, cercetătorii au cântărit această ipoteză: e în natura umană să îți dorești să fii cineva în cercul tău social, în branșa în care lucrezi sau în societate? Este nevoia de a avea un statut o preocupare fundamentală? Unii susțin că e o nevoie înnăscută de prestigiu și de reputație. Alții pun la îndoială ideea că ar avea vreo legătură cu starea de bine sau cu stima de sine. 

Există vreun domeniu care să nu treacă printr-o răsturnare radicală în materie de „valoare”? De la muzică la literatură, de la televiziune la modă sau mașini, exemple sunt peste tot. În business, dacă îți propui să livrezi valoare, acest lucru nu îți conferă un sentiment suficient de liniștitor încât să-l atenueze pe cel de îngrijorare. Ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer, gândiți-vă la cazul constructorului de mașini Volkswagen, aflat în plin scandal, pe motiv că a vândut 11 milioane de vehicule echipate cu un soft care falsifică rezultatele testelor antipoluare ale motoarelor sale diesel.

Ediția de octombrie a Revistei CARIERE le este dedicată investițiilor care dau rod. La vremea culesului vă prezentăm în cover story câteva dintre afacerile cu vin care încep să prindă contur și pe câțiva dintre oamenii care au pariat pe restabilirea reputației vinului românesc.

Oameni toxici sunt peste tot. Nu doar în presă, unde gazetarii împroașcă pe toată lumea cu noroi, fără să își verifice sursele. Nu doar la televiziune, unde realizatorii de talk-show-uri își asmut invitații, iar realizatorii declamă știrile pe un ton sentențios, nu doar în Parlament unde aleșii lansează atacuri la persoană. Mă refer la toți cei care caută nod în papură și te fac să te simți stânjenit fără motiv. La cei care, în ședințe, fac genul de comentarii la care toată lumea amuțește. Îți lasă impresia că foștii bătăuși ai clasei și-au găsit un loc de muncă.

Autoritatea și răspunderea merg, teoretic, mână în mână. E normal ca oamenii aflați în posturi de conducere să aibă mai multe responsabilități care vin odată cu puterea. Autoritatea vine la pachet cu aptitudini speciale, cunoaștere și experiență, asta când nu e dată de vârstă și de nivelul de educație pe care respectiva persoană și l-a însușit. Așa cum în familie părinții au autoritatea de a lua decizii pentru copiii lor până când se maturizează suficient pentru a lua hotărâri singuri, tot așa, într-o instituție, angajații-seniori au autoritatea de a lua decizii în numele colegilor lor mai tineri și mai neexperimentați.

Îți place ce faci? Te-ai gândit că ți-ar fi mai bine în altă parte? Nu în altă companie, nici în alt oraș sau țară, dar poate în alt domeniu. Ți-ai fi dorit să urmezi Arhitectura, dar poate nu ți-ai permis să faci meditații, așa că ai ajuns să faci programare. Nu-i rău, câștigi cât ai nevoie și chiar mai mult decât atât, dar parcă îți lipsește ceva. Sau ai încercat să devii neurochirurg; ți-a fost prea greu la facultate, dar nu-ți lipsesc abilitățile care te-au dus acolo. Ce faci când nu mai vrei să faci ceea ce faci?

Ne-am confruntat fiecare cu diferențele dintre generații și probabil că ne-am format o părere despre felul în care se manifestă, acasă sau la serviciu. Înclinam să cred că etica ar trebui să fie aceeași pentru toată lumea indiferent de vârstă însă fiecare generație are mentalitatea ei și e al naibii de greu să construiești o atmosferă de lucru bazată pe un set de valori la care să rezoneze toată lumea.

Ideea ultimului număr CARIERE gravitează în jurul sportului și încurajării inițiativei sportive. Scriem despre sport cu încredințarea că, practicându-l, tinerii vor descoperi valori și lecții de viață care le vor folosi mai târziu și le vor modela caracterul. 

V-ați întrebat vreodată cum de ne lăsăm prostiți de niște oameni orgolioși, egoiști, aroganți sau escroci? De la vânzătorul ambulant, care te convinge să cumperi exact ce nu ai nevoie, până la Jordan Belfort, brokerul controversat de pe Wall Street, sursa de inspiraţie a filmului „Lupul de pe Wall Street”, regizat de Scorsese, exemple sunt la tot pasul. Cum de reușesc ei să seducă și să captiveze mase de oameni? Ca tip de personalitate, escrocul e un narcisist, arma lui de seducție e charisma și o să încerc să vă explic de ce suntem atrași cu toții de el, ca de un magnet. 

Ne plângem că fructele și legumele nu au gust și că lucrurile pe care le găsim în magazine provin din China? Ce-ar fi dacă am inversa tendințele și am cumpăra produse autentic românești? Consumatorii n-au avut nicicând în istorie atât de multă libertate în a-și direcționa banii spre brandurile pe care le apreciază. Internetul permite un nivel de transparență fără precedent, iar când decidem ce cumpărăm, suntem tot mai informați cu privire la alternative.

La nivel internațional sunt mai mult de 10 miliarde de dispozitive conectate la internet și se apreciază că numărul lor va ajunge la 50 miliarde până în 2020. În proporție de 50%, creșterea se va întâmpla în ultimii trei ani ai deceniului. Având în vedere că populația lumii depășește cu puțin 7 miliarde, avem deja mai multe dispozitive conectate decât numărul locuitorilor.

Știu că e greu să renunți la control, mai ales când ai investit timp, idei, nervi și energie ca să pui bazele unui brand și să îl dezvolți. Ideea de a ceda hățurile cuiva, care nu livrează exact ceea ce urmărești, e intolerabilă. E de la sine înțeles că îți vine să controlezi orice mișcare, pentru a vedea rezultatele pe care le aștepți. Din păcate, acest tip de management creează probleme serioase.

În cartea lui Phil Rosenzweig, „Efectul de halou”, apărută la editura Publica, aflăm că judecata noastră despre performanță este influențată de preconcepții. Când o companie este în creștere și face profit, automat prespunem că are un șef vizionar, o strategie genială, oameni motivați și o cultură de organizație nemaipomenită. Când are probleme, zicem că strategia a fost greșită, că șeful era arogant, nimeni nu-și făcea treaba, iar cultura de organizație era de nesuportat.

Într-o lume în care resursele naturale se împuținează, oamenii își doresc ca savanții ori companiile producătoare să vină cu soluții alternative la combustibilii fosili. În cartea sa intitulată Why Your World Is About To Get A Whole Lot Smaller: Oil And The End Of Globalization, Jeff Rubin, fost economist-șef la Canadian Imperial Bank of Commerce (CIBC) vreme de 20 de ani, propune o abordare interesantă pentru cei preocupați de conservarea mediului. Motivul pentru care mi-am amintit de carte, cu prilejul actualei ediții „verzi" a revistei Cariere, este că Rubin vine cu un argument care te pune pe gânduri, referitor la eficiența energetică. 

Faci tam-tam din chestiuni nefondate? Ai obiceiul să anticipezi o problemă și să cauți soluții pentru a o preîntâmpina? E timpul să afli că, pentru ceilalți, problemele tale nu există sau dacă există, nu contează atât de mult.

Cei mai mulți oameni caută un anumit grad de împlinire sufletească la locul de muncă, care nu este întotdeauna ușor de obținut. Munca poate genera stres și cei care se confruntă cu el ani la rând n-au cum să rămână neafectați: echilibrul dintre viața personală și muncă este o provocare pentru oricine aspiră la statutul de profesionist. Putem să ne lăsăm total absorbiți de ceea ce facem profesional și, în același timp, să nu clacăm?

Purtăm cu noi în bagajul cultural mentalitatea mioritică, acea atitudine de amânare, tărăgănare, inacţiune și obişnuinţa de a lăsa rezolvarea lucrurilor la voia întâmplării sau în seama altora. În ultimii ani însă, am împrumutat ritmurile şi stilul de viaţă occidental, o paradigmă culturală în care totul se petrece pe repede înainte, în care a fi rapid îţi dă şi măsura eficienţei: dacă nu eşti pe fază, ai pierdut locul de parcare, proiectul, deadline-ul.

Media controlează viața socială prin transferul de ideologie care ține de hegemonia culturală dominantă, acea formă de leadership moral și intelectual care caută să înlocuiască vechile concepții cu unele noi, „bune” şi „progresiste”. În cazul rolurilor de gen, societatea a stabilit deja supremația prin „instituționalizarea” poziției bărbatului drept „capul familiei”. De ce ar trebui să ne deranjeze prezența stereotipurilor de gen în media? Pentru că au puterea de a influența mentalul colectiv.

Lumea și-a schimbat cutumele mai mult decât ne imaginam când eram copii și lucrurile se întâmplă mai repede decât reușim noi să le înțelegem. Odată intrați în tăvălugul muncă - viață de familie, ne rămâne prea puțin timp pentru introspecție și o mai bună înțelegere a cine suntem și pentru a discerne ce e important cu adevărat pentru noi, dincolo de ceea ce dictează standardele societății. Uneori trăim sentimentul că nu ținem pasul, că viața ne trăiește pe noi și nu invers.

Recunoașterea este o formă de motivație destul de importantă în domeniul profesional. În organizații, cine nu-și dorește să fie felicitat, măcar din când în când, de șeful lui? La urma urmei, e o modalitate de apreciere și de confirmare a faptului că faci o treabă bună, iar șeful îți arată în fața echipei că te consideră valoros. În practică însă, a lăuda un angajat se poate dovedi neașteptat de păgubos.