A ridicat o firmă de la zero și a făcut-o să funcționeze ani în șir pe profit, mizând pe resursele proprii: „sunt foarte activă”, „100% am fost înzestrată mult peste medie”, „sunt foarte independentă, nu vreau ajutor”. Apoi, cum li se întâmplă și celor mai puternici din când în când, a intrat într-un blocaj din care nu mai reușea să iasă: „amân tot timpul lucruri simple”, „nu-mi respect propriile reguli”, „toate sunt la «Urgente și Neimportante», „aleg direct soluția de avarie”, „folosesc independența distructiv”, „îmi place să ies din zona de confort, dar nu neapărat constructiv”, „motivație și entuziasm care scad” … La aproximativ două luni de când îmi povestea cele de mai sus, mi-a scris: „astăzi dacă aveam un productivitometru (sic!) cred că îl dereglam, într-atât de productivă am fost, și ziua încă nu s-a terminat”.

În Japonia, locul de muncă se lasă moştenire. În România, nu se întâmplă chiar aşa, dar au apărut şi în ţara noastră afaceri care sunt transmise din tată-n fiu. Cei mai mulţi manageri însă sunt conştienţi că doar educaţia de la şcoală – mai ales cu toate problemele pe care le are acum sistemul naţional de învăţământ – nu le va fi suficientă copiilor pentru a le călca pe urme.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

În 1981, Peter Drucker a susţinut la New York University  o prezentare cu titlul „Managing the Increasing Complexity of Large Organizations”. Inspirându-se din lecţiile învăţate din experienţele prin care au trecut industria automobilelor, cea bancară şi alte industrii, el ne-a oferit nişte recomandări provocatoare, care să ne ajute să ne descurcăm într-o lume în care „adevărata problemă este să decizi ce să faci” când te afli în faţa unei imense „schimbări apărute în tehnologie sau în piaţă”.

Criza financiară într-o organizaţie a generat adesea tensiuni, revolte, greve ale angajaţilor la locul de muncă. Frecvent, managerii nu au reuşit să comunice eficient cu angajaţii într-o astfel de situaţie. Consecinţele lipsei unei comunicări prolifice a generat „efectul de bumerang”, astfel că, în loc ca managerul şi angajaţii să conlucreze pentru depăşirea crizei financiare, între aceştia s-a interpus un zid izolator, au apărut conflictele inopinate şi nemotivate, iar productivitatea în loc să crească a scăzut dramatic.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Şcolile de samba care concurează în carnavalul anual din Sao Paulo sunt nişte organizaţii mari şi complexe. Şcoala Mocidade Alegre, care a câştigat locul întâi în acest an şi în 2012, aduce aproape 4.000 de oameni la paradă. Ei toţi sunt foarte punctuali, vin îmbrăcaţi în nişte costume exuberante, se aranjează pe 25 de „aripi” - sau flancuri - apoi cântă şi dansează într-o paradă realizată după o coregrafie foarte precisă, pe care au exersat-o timp de nouă luni. Pe lângă dansatori, mai sunt cinci platforme mobile pe care sunt instalate carele alegorice şi o orchestră formată din 250 de oameni ce cântă la instrumente de percuţie şi cunoscută sub numele de „bateria”.

Trăim vremuri de mari schimbări! Începând cu finalul anului 2008 și până astăzi (și probabil încă ceva vreme de acum încolo) lucrurile s-au schimbat peste tot în jurul nostru. S-au schimbat echipele din care faceam parte, s-au schimbat unii manageri, s-au vândut și s-au cumpărat companii. Unii dintre noi și-au pierdut locurile de muncă și au fost forțați să-și încerce norocul într-un business, alții caută cu disperare un job. Cei puternici, din ce în ce mai puțini, au reușit ori într-un caz, ori în celălalt.

Persoanele care se află în căutarea unui loc de muncă în această perioadă au motive să fie optimiști că în sfârșit își vor găsi jobul dorit. Potrivit informațiilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), la nivel național sunt disponibile 13.401 locuri de muncă vacante. Printre cei mai căutați specialiști se numără programatorii, inginerii și managerii.

Cum alegi „paşii”, strategia care te poate ajuta să performezi chiar din primele zile la cote optime, odată ce ai fost proaspăt avansat pe o altă poziţie? Concret: ce au în comun un manager promovat şi un manager care trece cu succes pe un job de top, într-o altă companie?

Peste tot prin organizații auzim despre echipa de succes, dezvoltarea echipei, implicarea în echipă, spirit de echipă, creșterea nivelului de performanță al echipei, veriga slabă a echipei ș.a.m.d. În special auzim aceste cuvinte, și altele de același fel, vehiculate de manageri. Da, este job-ul lor să aibă echipe performante, dar parcă, de cele mai multe ori, cred prea puțin din ceea ce spun, iar limbajul folosit este „de lemn”.

De foarte, foarte multe ori în timpul primelor ore de discuții libere sau de coaching cu manageri, ceea ce se desprinde, într-un fel sau altul, este ceva de genul „Fix them, I’m OK!” De ce? Pentru că li se pare că este ceva „un pic” în neregulă cu ceilalți, cu echipa și, într-o foarte mare măsură, chiar au dreptate!

Nu mai puţin de 88% dintre proiectele aflate în derulare, în orice moment, sunt în depăşire de termen, de buget, sau chiar amândouă în acelaşi timp. Mai mult, peste 65% dintre proiecte se încheie fără a-şi atinge indicatorii de cost, calitate stabiliţi. Iată de ce, în condiţiile în care firmele caută cu asiduitate eficienţa, predarea unui proiect la timp, conform bugetului şi la standardele de calitate aşteptate va fi  întotdeauna o provocare pentru orice manager de proiect. 

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Dacă eşti la un interviu de job şi auzi cuvintele „dotted-line reporting”, ştii că ai păşit în aşa-numita lume a managementului de tip matrice.

La începutul lunii martie, Răzvan Stoica a fost numit în funcția de CEO al GTS Telecom România, companie în cadrul căreia lucrează de mai bine de 13 ani. Am discutat cu directorul general al furnizorului de servicii telecom despre calitățile necesare unui top manager, care crede domnia sa că au fost atributele care l-au propulsat în noua funcție, dar și care este definiția succesului în accepțiunea sa. Citiți în continuare interviul acordat în exclusivitate de Răzvan Stoica revistei Cariere.

IT-ul se transformă, dimensiunea acestei evoluții nu are un echivalent în ultimii ani și consecințele sunt importante, în industria IT și în întreaga economie. Între 6 și 7 noiembrie, nume importante ale industriei la nivel internațional și experți locali vor analiza cele mai importante tendințe ce definesc acest nou context și vor oferi în premieră participanților la Microsoft Summit informații și bune practici pentru beneficiul personal și al companiilor pe care le reprezintă.

Câți dintre angajați așteaptă plini de nerăbdare și emoție pozitivă întâlnirea de evaluare a performanțelor? Din experiența mea, prea puțini au aceste sentimente. În schimb, foarte întâlnite sunt: neliniștea, temerile și poate resentimentele. Iar ele sunt întâlnite la ambele părți implicate în evaluare: la cel evaluat și la managerul care evaluează performanța.

Extreme Training organizează miercuri, 25 septembrie, la Palatul Parlamentului, conferința de business „Leadership – The Power of Emotional Intelligence”, avându-l ca speaker pe doctorul Daniel Goleman, unul dintre pionierii aplicațiilor directe ale neurologiei în business.

Un manager nou promovat care refuză să implementeze un proiect ce nu este în linie cu obiectivele şi principiile agreate iniţial, un director operaţional care urgentează executarea unui proiect, luptându-se cu un consiliu de administraţie rezistent la schimbare, un CEO local care confruntă CEO-ul grupului pentru presiunea pe care o pune pentru atingerea rezultatelor... Ce au ei în comun? Curajul.

O carieră de succes... Fiecare dintre noi își dorește să atingă acest deziderat, dar puțini dintre noi sunt dispuși să depună un efort susținut pentru asta. Reporterii revistei Cariere au discutat cu o persoană care poate spune că și-a creat o carieră de succes, Cosmin Costea, e-commerce Manager METRO Cash & Carry România, despre cum ar trebui să îți planifici evoluția profesională, care sunt aspectele la care trebuie să fii atent, cum vede el definiția leadership-ului, dar și cum a reușit să implemneteze magazinul online al retailerului german.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Oamenii se simt atraşi în mod special de aceia de la care aud reproduse, ca în efectul de ecou, aceleaşi lucruri de tot felul în care ei cred deja. Atunci când le sunt prezentate informaţii care le confirmă credinţele, mulţi oameni trăiesc experienţa unui influx de dopamină, ca şi cum ar mânca ciocolată sau s-ar fi îndrăgostit. Pe Facebook, oamenii dau click pe „unfriend” pentru a se detaşa de cei cu vederi politice diferite de ale lor, iar pe Twitter sunt followeri ai unor oameni care sunt exact ca ei.

Doi cercetători în psihologie susţin că există viaţă şi la muncă şi, mai mult decât atât, ea implică acelaşi flux constant de emoţii, sentimente, trăiri, pe care oamenii îl experimentează şi în restul zilei, în viaţa personală, de familie.