Dupa terminarea interviului, am ramas pe ganduri, intrebandu-ma cum de a curs discutia atat de firesc si cum de raspunsurile primite au tintit atat de bine esenta a ceea ce imi doream sa aflu. Am parcurs de cateva ori de sus in jos si invers secventa Q&A si in final, am inteles: Adrian Baicusi nu este doar un lider de top, ci si un ganditor al managementului, departe de modelul intuitiv de a conduce cu care ne-am obisnuit pe aici.

La fluierul arbitrului, jocul se opreste, jucatorul vizat intinde mana catre cel prabusit pe gazon, il ajuta sa se ridice si mormaie ceva care poate sa semene a scuza. Asa arata o scena-standard de fair-play pe terenul de fotbal. "Am gresit, imi pare rau". Englezii, atunci cand au inventat jocul, au gasit si aceasta formula de iesire eleganta din penibil. In timp, aria ei de acoperire s-a extins, ajungand, iata!, sa o putem invoca si in business.

In data de 3 martie, in jur de 300 de arhitecti romani, la brat cu partenerul de viata sau singuri, din tara si din strainatate, au luat drumul Sibiului, pentru a-si intalni confratii intru meserie. In Capitala Culturala Europeana 2007 urma sa aiba loc Balul arhitectilor, eveniment anual care transcede granitele unei reuniuni de breasla, suscitand un larg interes deopotriva pentru autoritati locale, guvernanti, profesionisti, personalitati culturale si artistice sau oameni ai cetatii. Pentru organizarea editiei din acest an, Uniunea Arhitectilor si Ordinul Arhitectilor din Romania au semnat un parteneriat cu Primaria Municipiului Sibiu si s-au bucurat de sprijinul Universitatii de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" si al Ministerului Culturii si Cultelor. Decizia de a alege Sibiul ca gazda a evenimentului a fost justificata de statutul special pe care l-a dobandit cetatea transilvaneana pentru 2007. Ideea i-a apartinut Presedintelui Ordinului Arhitectilor din Romania, Serban Sturdza, care, alaturi de primarul urbei - Klaus Johannis - si arhitectul-sef al orasului - Szabolcs Guttman - a facut oficiile de gazda. Arhitectul Cornel Talos si Dr. Adrian-Silvan Ionescu au semnat partiturile de coordonatori ai programului, acesta din urma asumandu-si si rolul de prezentator/animator entuziast.

Primii bani au venit de la o matusa vizionara care a pus-o sa aleaga: apartament sau business. Si prim-balerina la Teatrul de Opereta a ales sa infiinteze Ballet Art, o scoala pentru mari si mici in cautarea gratiei. Se intampla in 2001. A inceput cu pasi mici, pas de deux, pas de troix... pana a ajuns sa adune in sala cu oglinzi 140 de cursanti. Are deja un trofeu: Ilinca Buzatu, o copila de 10 ani, descoperita si formata de profesoara Iolanda Petrescu, este acum la Viena, unde continua studiul baletului clasic.

Ati aflat probabil ca se incearca sau nu se mai incearca nimic, s-a decis deja ca sloganul pentru promovarea imaginii tarii noastre in lume sa fie "fabulospirit". N-o sa sar cu gura pe el. Se gasesc destui care s-o faca. Nici n-o sa-l laud. Dar ma ofer voluntar sa asigur, in eventualitatea ca brandbuilderii au nevoie, posibile motive pentru care sloganul sta in picioare.

Dupa absolvirea facultatii a plecat intr-o calatorie de noua luni in sudul Asiei si in America de Nord. De atunci, s-a obisnuit cu varietatea culturilor, traditiilor si a oamenilor de pretutindeni. Indeajuns incat sa ignore zvonurile panicate din patria-mama asupra Romaniei si sa ne numeasca incantat "o natie occidentala, tanara si atasata de cultul familiei".

Celor ingrijorati ca tarisoara noastra va ajunge depopulata la un moment dat am sa le dau o veste buna: stiu cel putin o persoana care va ramane pururi aici. Am vazut-o, exista. Si e suficient de tanara ca sa ne asigure viitorul.

Conduce din mai 2006 postul de televiziune Money Channel - primul canal dedicat exclusiv business-ului. Constructia acestuia a fost un proiect contra-cronometru, in care Lucian Sarb s-a implicat total. De la concept, pana la recrutarea redactorilor si instalarea plasmelor. La opt luni de la prima emisiune "on air", vorbeste cu mandrie despre post, dar si despre drumul parcurs pana aici.

Contele Guy Tyrel de Poix se trage dintr-o veche familie nobiliara franceza. S-a pregatit pentru stomatologie pe care a practicat-o timp de opt ani in Franta. A abandonat fara regrete freza de dentist cand s-a ivit ocazia sa se ocupe de cele 50 de hectare de podgorie mostenite in Corsica. In 1993, a venit pentru prima data in Romania, iar un an mai tarziu a pus bazele companiei SERVE (Societatea Euro-Romana de Vinuri de Exceptie). Detine o suprafata de 40 hectare, la Ceptura, in centrul podgoriei Dealu Mare, unde a construit si o crama. Investitia se ridica la peste 2,5 milioane de euro. Prins cu productia de vinuri, cu exploatarea de vie, cu infiintarea de noi plantatii si cu pepiniera, Guy Tyrel de Poix isi petrece cea mai mare parte a timpului in Romania, pe care nu intentioneaza sa o mai paraseasca vreodata.

O stire galbena a traversat in ultimele saptamani coloanele paginilor de stiri. 200 de chinezoaice l-au atacat cu linguri si furculite pe directorul unei fabrici de textile din Bacau.

Pe mine, momentul intrarii in UE m-a prins acasa. Adica, in fine, chiar atunci, la ora zero, eram in Piata Universitatii, dar vorbesc de zilele urmatoare. Vacanta de sarbatori - mici euforii de cititor si mari ragazuri de lene... Asa stand lucrurile, integrarea nu m-a durut. Ba chiar m-a bine-dispus.

Sfarsitul anilor '90, o trecatoare prin Budapesta si o privire aruncata prin geamul unei librarii unde cineva rasfoia o carte, cu o ceasca de ceai in mana... Decembrie 2006, o tanara cu castile in urechi ia un volum din raft, se asaza comod in fotoliu si se pune pe citit, intr-un abandon total. Nu e acasa, ci in Libraria Carturesti, de pe Arthur Verona 13. Aceeasi atmosfera, alte coordonate. Intre ele, Nicoleta Dumitru, inspirata de imaginea din Ungaria, si Serban Radu, partenerul ei de CARTE. Adica visul lor de a-si transforma pasiunea intr-un gest cultural.

In vreme ce teambuilding-ul clasic si-a consumat resursele de credibilitate, iar trainerii sunt nevoiti sa se autodepaseasca in creativitate ca sa mai poata castiga adepti, exista perioade din an cand, la nivel organizational sau familial, mancam teambuilding pe paine, fara sa ne dam seama.

In data de 17 noiembrie, J.W. Marriott Bucharest Grand Hotel a gazduit seminarul organizat de HR Club - "Cele mai bune pratici in retentia talentelor". A fost o intalnire intre specialisti, majoritatea celor prezenti fiind manageri de resurse umane. Nu pot sa dau cifre si cred ca nimeni nu poate sa o faca in legatura cu numarul talentelor pe cap de locuitor. Sa fie cinci, sa fie cateva zeci la nivelul unei companii? N-o sa stim niciodata. Important e insa ca artizanii resurselor umane se pregatesc sa-i descopere si sa le gaseasca o partitura pe masura.

Interviul a avut loc printre papusi. In pregatirea unei serbari de Craciun, animale uriase de plus umpleau spatiul, facand ca prezenta ei sa para si mai discreta. Asa am cunoscut-o pe Imola Zoltan, Managing Partner la McCann PR. Poate as fi ramas captiva unei descrieri diafane daca n-ar fi urmat strangerea de mana. Hotarat lucru: nu era ceea ce parea si nici ceea ce se intelege de obicei printr-un manager de companie. Am inceput discutia de la cea mai proeminenta iesire din comun: burtica. Doar nu iau toata ziua interviuri cuiva care sta sa nasca...

Ar citi non-stop. Il venereaza pe Patapievici. L-a descoperit pe Radu Paraschivescu si asculta muzica culta. Recunoasteti ca nu e un portret standard pentru un CEO. Si totusi, despre un director general este vorba: Marius Persinaru, General Manager la Xerox Romania si Republica Moldova. Ce ar mai fi de spus? Practica un leadership intuitiv... dar si asta e ceva aparte.

Scriem de vreo patru ani pentru voi. De tot atata vreme, dam cu nasul de contextul in care munciti. Intrebam (uneori, ni se raspunde), ascultam, vedem, mirosim. S-au adunat multe intamplari si impresii. Li se poate spune experienta. Pe baza ei, am decis schimbarea.

Frumos ar fi din partea mea ca, la final de vacanta, sa astern pe hartie un luminos mesaj de buna regasire. Sa va felicit ca ati "supravietuit" distractiei sau glorioasei ramaneri in activitate si sa va urez spor la munca in noul sezon. Dar nu pot.

Cea mai bine cunoscuta ipostaza a Elenei Francisc este cea de redactor-sef. A semnat numar de numar, vreme de sapte ani, editorialele revistei Cosmopolitan, cu a carei imagine a ajuns sa se identifice. De cateva luni, Elena a renuntat la presa, pentru a se dedica in exclusivitate pasiunii sale mai vechi: psihologia.

Nu voi insista asupra rolului pe care il joaca in diplomatia romaneasca. Nici asupra studiilor facute la prestigioase institutii academice europene sau asupra carierei sale universitare. Le veti descoperi singuri, citind interviul pe care ni l-a acordat Toader Paleologu, tanarul Ambasador al Romaniei in Danemarca si Islanda. Ceea ce tin sa mentionez este bucuria sincera pe care dialogul, chiar si purtat de la distanta, i-a provocat-o redactorului. Proaspete si alerte, ideile lui Toader Paleologu au miez, iar cuvintele ii sunt uneori mai vii chiar si decat ale noastre, traitorii de fiecare zi ai limbii romane.