Chiar daca a trecut mai bine de o luna de atunci si chiar daca nu va mai sta mintea la sarbatori, am decis sa va relatez o intamplare care merita sa ne puna pe toti pe ganduri. In toiul petrecerilor corporatiste care prefatau vacanta de iarna, am primit o invitatie: KPMG organizeaza "Craciunul parintilor". Citita in graba, parea o intalnire pe care compania o punea la cale intre Mos Craciun si copiii angajatilor. Mai vazusem filmul... Abia la telefon m-am lamurit asupra tematicii si, curioasa, am dat curs invitatiei.

A fost printre primii manageri de restaurant in reteaua Pizza Hut. A facut parte din legendara D'Arcy si, implicit, s-a numarat printre pionierii publicitatii romanesti. Cand a preluat conducerea Grupului Ogilvy Romania, in 2005, s-au pus multe pariuri pe sansa ei de a reusi sa tina carma corabiei. Cine a pierdut pariul?

Pe 11 si 12 decembrie 2007, Clubul de Teatru Erudio a prezentat pe scena Teatrului Metropolis spectacolul "Pas de deux - Perechi in pragul unei crize de nervi". Redactorul prezent de nevoie... a consemnat de voie... impresii de la fata locului.

Ma tot sucesc si invartesc in jurul foii. Nu gasesc inca drumul catre voi. Nu stiu de ce, dar de data asta, mi-e mai greu sa dau drumul cuvintelor spre tipar. Ba da, stiu de ce: pentru ca mi-e teama ca va las prea mult timp singuri, fara editorialele mele. (De parca ar conta!?) Cum ne vom reintalni abia pe 24 ianuarie 2008, sunt cumva tentata sa scriu asigurator, acoperitor, sa ajunga o luna si ceva...

Face parte din elita femeilor care conduc mari afaceri. Se afla pe cea mai inalta pozitie din Petrom, de unde gestioneaza gigantul cu mii de brate... Care sunt atuurile sale? Ambitie, feminitate si pozitivism. Da, ati citit corect, feminitate si da, ati inteles perfect, se poate face business cu zambetul pe buze.

Eu cred ca suntem, totusi, formidabili. Mai ales daca se uita cineva la noi de sus, de acolo de unde nu se vad scamele de pe umar si de unde nu se aude scrasnetul din dinti. O mica inaltime, de elicopter, sa zicem, ne avantajeaza de minune. Ce se vede de acolo?

A stiut dintotdeauna ca va canta. Nimeni si nimic nu i-a stat in cale. Nici conditia modesta a familiei, nici dezavantajul de a se fi nascut in provincie. La sase ani, canta deja pe scena un lied de Brahms, Guten Abend, Gut' Nacht. Au urmat: liceul de muzica din Bucuresti, Conservatorul, Revolutia din 1989 si casatoria cu Andrei Gheorghiu. Invitatiile nu au intarziat sa apara. A cantat in Romania, dar si in Europa. Dupa 1992, anul debutului la Covent Garden din Londra, portile succesului sau mondial s-au deschis larg. De atunci, unicitatea vocii sale, frumusetea, prezenta sa scenica si pasiunea interpretarii au tinut-o vesnic in lumina reflectoarelor. Opera i-a adus nu numai recunoastere si premii, ci si marea dragoste: tenorul Roberto Alagna. Angela Gheorghiu traieste miracolul unei vieti implinite sub semnul iubirii si al muzicii... Foarte curand, publicul roman o va putea asculta la Bucuresti, intr-un recital de suflet, alaturi de prieteni.

Saptamana trecuta, PR-ul romanesc si-a adjudecat microfonul. Am ales sa asist la conferinta dedicata "Comunicarii prin cultura". Nume mari anuntate ca vorbitori, companii pe masura. Inocenta cum ma stiti, ma dusesem pregatita pentru o infuzie spirituala. Teatru contemporan, o suita pentru pian, cateva exponate neorealiste zvarlite prin holurile Operei... Ma gandeam chiar ca voi auzi vreun GM rostind emotionat versuri din propriul volum...

Daca ar trebui sa stea intepenit intr-un birou, ar muri de plictiseala. Citeste istoria Romaniei si pe tinerii autori romani. Ii place muzica tiganeasca. In fiecare saptamana iese cu 12-15 oameni din companie (mereu altii) si iau pranzul impreuna. Il leaga de sotia sa aceeasi chemare catre aventura, iar ambii copii ai familiei Boon sunt infiati din Indonezia. La varful celui mai cautat administrator de pensii, ING Asigurari, se afla un personaj demn de tot interesul!

De la inceput trebuie sa stiti ca nu ma aflu in solda programului Erudio. Chiar daca am scris si, probabil, voi mai scrie mult despre el. Ma intereseaza ca fenomen, ca experiment, in primul rand. Iar la ultimul eveniment organizat sub auspiciile sale mi-am auzit gandurile exprimate de chiar dascalii programului. Spunea Mircea Cartarescu: "Exista doua lumi: business-ul si cultura. Aici, cele doua se intalnesc si isi dau mana, desi se invidiaza".

Jonas Ridderstrale si Kjell Nordstr"om sunt doua voci care canta o partitura distincta in orchestra consultantilor de business. Din 2001, de cand prima lor creatie comuna a vazut lumina tiparului, cei doi au stat permanent in atentia criticilor si a publicului cititor. Aproape fara rezerve, ideile lor socheaza. Pun intrebari pe spatiul axiomelor, demoleaza tabu-uri si inventeaza cuvinte. Cum a fost posibila o astfel de revolutie si ce sanse are sa se materializeze aflam de la Jonas Ridderstrale, unul dintre autorii "Funky Business".

Curajul, in sensul faptelor de arme si de vitejie pe care titlul de pe coperta il sugereaza, nu mai exista. El a ramas un atribut desuet, o metafora aproape exclusiv romanesca. Ne-am ambitionat totusi sa-l cautam printre valorile cotidiene ale mediului de afaceri.

Recunosc. Am plecat la interviu cu prejudecati: ma voi intalni cu unul dintre greii "Big 4" - un complex de cifre carora nu le voi ghici ecuatia, un vocabular ermetic pentru care nu mi-am luat dictionar si o minte sofisticata in ale carei hatisuri ma voi pierde cu toata documentarea mea preliminara... Nimic din toate acestea. In schimb, valori general umane, modestie si prospetime a spiritului: Serban Toader

Ceea ce am crezut a fi o tema generoasa, pretabila la savuroase luari de cuvant, s-a dovedit a fi iarasi un subiect tabu. Care networking? Nu stiu, n-am auzit! Abia daca am gasit cativa interlocutori dispusi sa dea perdeaua putin la o parte ca sa zareasca si jurnalistul ceva.

Este Directorul General al holdingului Carpatcement. Lucreaza de 39 de ani in industrie, motiv pentru care i se spune "Tatal cimentului". Dar i s-ar putea spune la fel de bine si "Nasul cimentului" pentru ca si Romcim-ul si Carpatcement-ul ii datoreaza numele primite la botez.

Intamplarea face ca acest numar al revistei noastre sa gazduiasca in paralel o discutie despre stilul de management si un interviu cu Neagu Djuvara. Nu-mi mai amintesc care dintre idei a fost prima. Nici n-are importanta. Cert este ca dupa ce am vazut ambele texte in pagina am facut legatura. M-am aplecat din nou asupra raspunsurilor domnului profesor si am realizat ca ceea ce sporeste farmecul oricarui dialog cu domnia sa este stilul.

Neagu Djuvara - un domn de vita nobila la inceputul de secol XXI romanesc. Acesta este rezumatul interviului care urmeaza. Puteti sa va opriti aici din citit, dar pierdeti... istoria unei vieti spusa cu eleganta si franchete, cu luciditate si umor.

Nu stiu ce ati facut voi, dar eu am petrecut un concediu foarte national. Adica plin de contraste. Sejurul la mare a pendulat intre bucuria de a privi valurile despletindu-se si mirosul algelor lasate sa putrezeasca pe mal sau intre surpriza tipatului de pescarus si disconfortul turismului pe intuneric. Pare ca pe litoral omul inca se mai straduieste sa infranga frumusetea naturii... Experienta moldava mi-a dat frisoane in alt registru. Acolo am descoperit ca se poate trai astazi, in conditiile de ieri, la standardele de maine. Dar, sa le luam pe rand.

Dupa zece ani de activitate in grup, conduce divizia L'Oreal Romania de produse profesionale. Dar pana la a lucra in industria de frumusete, a experimentat de toate: a fost cautator de diamante si de aur pe Amazon, agricultor, ghid, jurnalist, pilot de avioane, vanzator, karatist si director de marketing. Asa cum foarte plastic se caracterizeaza, este "un fel de vampir de cultura si de civilizatie".

Daca n-a prea avut pana acum, o sa aiba pentru ca in vacanta veti avea de la noi de citit despre respect. Pentru o tema de vacanta e destul de grea, dar aveti timp suficient sa aprofundati.