Au fost două motive care l-au determinat pe antreprenorul și impresarul sportiv Daniel Șanta să organizeze competiția de alergare pe șosea Brașov Running Festival. Primul a fost dorința de-a aduce un nivel de performanță concursurilor de alergare din România. Al doilea, unul mai important și mai profund: să convingă cât mai mulți copii și tineri să alerge. După pandemie, când a aflat, dintr-un clip al unei firme de echipament sportiv, că generația copiilor de acum e prima generație care are o speranță de viață mai mică decât cea a părinților lor, a simțit că trebuie să contribuie la schimbare.

Evenimentul pe care îl organizează de cinci ani e un pas în direcția asta. Brașov Running Festival e o acțiune complexă, care include singura competiție de alergare pe șosea din sud-estul României acreditată de World Athletics cu standardul Elite Label (tRUNsylvania International 10K), dar și curse pentru copii, alergători amatori, curse de alergare montană sau concerte. E și o modalitate de-a oferi atleților români infrastructura sportivă optimă pentru a se putea dezvolta, concurând lângă alergătorii de performanță din topul mondial, dar mai ales de-a crea contextul ca sportul amator și cel de elită să se întâlnească, într-un mod în care doar alergarea o poate face.

Cea mai recentă ediție, a cincea, a adus în octombrie, în cartierul Coresi din Brașov, peste 2.000 de alergători amatori care au participat la cursele open de 3K, 5K și 10K și la cursele copiilor. Aceștia i-au urmărit apoi pe cei 60 de atleți profesioniști care au reușit, prin rezultatele lor, să transforme tRUNsylvania International 10K în a cincea cea mai valoroasă competiție de elită pe șosea din lume în 2025, conform clasamentului World Athletics Competition Performance Ranking. Competiția l-a avut ca ambasador internațional pe Paul Tergat, fost deținător al recordurilor mondiale la 10.000 m, semimaraton și maraton și câștigător a numeroase medalii la competiții majore pe pistă, și a fost transmisă la nivel global, fiind comentată de Tim Hutchings, cel mai reputat comentator de atletism din lume.

Daniel Șanta, directorul competiției, vorbește într-un interviu pentru Revista CARIERE despre provocările, ambițiile și impactul unui astfel de eveniment.

Ce te‑a bucurat cel mai mult din ce‑ați reușit anul acesta?

În fiecare an sunt ca un malaxor de emoții și sentimente, de toate felurile, mi-e destul de greu să văd lucrurile bune, căci sunt perfecționist și mă deranjează când anumite lucruri nu sunt 100% la standardul dorit. Dar cred că cel mai tare m-a bucurat participarea lui Paul Tergat ca ambasador internațional al evenimentului. E o personalitate de o anvergură incredibilă, iar după Paula Radcliffe anul trecut, anul acesta statutul acestui eveniment a fost confirmat de participarea lui Tergat, care nu este doar un fost imens sportiv, dar totodată este și membru al Comitetului Olimpic Internațional. Cuvintele lui despre acest eveniment, despre comunitatea pe care am creat-o și despre toată emulația din jur rămân pentru mine un reper că mergem în direcția bună.

Care au fost provocările acestei ediții?

În primul rând, e un an extrem de dificil financiar, asta o știm cu toții. Autoritățile publice nu au investit niciun leu în acest eveniment, care rămâne cel mai important din S-E Europei pe zona sportului de elită, iar asta ne-a făcut să ne îndoim pe alocuri că facem evenimentul potrivit, în locul potrivit, la momentul potrivit. Încă am tot felul de gânduri pe tema asta, pentru că Brașov Running Festival promovează România și Brașovul, pe o hartă pe care nu existam deloc și pe care acum stăm la loc de cinste.

La modul concret, în schimb, cea mai mare provocare au fost ploaia neîntreruptă și frigul pătrunzător în care am pregătit logistic tot evenimentul. Colegii mei, echipa de implementare, dar și voluntarii care i-au susținut sunt veritabili eroi. Vineri seară, ne-am gândit serios să anulăm evenimentul. Părea că nu avem nici măcar o șansă în lupta cu vremea rea, apoi, dintr-odată, toate s-au îndreptat, doar pentru o zi și jumătate. Evenimentul s-a încheiat și vremea s-a stricat din nou. O fi și ăsta un semn!

Cum vezi impactul pe care‑l are evenimentul după aceste cinci ediții?

La nivel local, cred că ne-am apropiat mai mult decât oricând de comunitate, am reușit să atragem și mulți alergători de trail, odată cu noua cursă de „Trail to Road” și am avut din nou foarte mulți oameni pe străzi, încurajând alergătorii, în ciuda condițiilor meteo.

Apoi, am avut alergători din multe țări, 14 mai exact, dar și din toată țara: mulți bucureșteni, dar și oameni din Cluj, Baia Mare, Caransebeș, Iași, Tulcea sau Constanța. Evenimentul e deja unul național din perespectiva amatorilor.

Nu în ultimul rând, la nivel internațional, consacrarea e evidentă. Suntem a cincea competiție de alergare pe șosea de pe planetă la acest moment, conform World Athletics Competition Performance Rankings – Results Score. Am avut parte de mai multă vizibilitate și promovare internațională ca oricând. Am reușit să înregistrăm patru recorduri naționale care ne-au ajutat să fim foarte vizibili în Africa de Sud, Portugalia, Turcia și Islanda, iar rezultatele câștigătorilor (victorie a liderului mondial, Medina Eisa, din Etiopia, la feminin și cel mai rapid rezultat mondial al anului U20 – Khairi Bejiga, tot din Etiopia) au făcut înconjurul pământului. E copleșitor, acum patru ani totul era doar o utopie, astăzi „ne luptăm” cu competiții din Tokyo, New York, Berlin, Praga, Barcelona sau Lisabona.

Cât de importantă e pentru voi componenta de sport de masă, de încurajare a unei vieți active, mai ales în rândul copiilor, pentru că spuneai că asta a fost motivația cu care ai pornit la drum?

E esențială. De aici a plecat totul. De la conștientizarea rolului sportului în viața lor, până la găsirea cât mai multor canale și moduri de a-i implica și educa. Sportul de masă e extrem de important nu doar pentru copii, ci și pentru adulți. E un element de sănătate mintală a nației, dacă vrei, atât de uitat și ignorat. Sportul nu e doar despre mișcare și performanță, e în egală măsură un instrument ultra-puternic pentru încrederea în sine, pentru auto-validare, pentru lupta cu anxietățile și stresul, cu adicțiile, cu depresiile. Nu avem cum să ne dezvoltăm ca societate fără sport și fără cultură. Oricui crede altfel i-aș recomanda să nu dea mai departe, România și locuitorii ei au nevoie de modele demne de urmat.

Ce urmează pentru competiție, care e potențialul de creștere și ce îți dorești pe termen lung?

Radu Restivan, fondatorul comunității 321sport, îmi spunea că acest eveniment e mult înaintea vremurilor, că suntem ca un Lamborghini care rulează pe un drum neasfaltat. Am acceptat complimentul și am decis să conducem acest bolid cu multă răbdare și înțelepciune. Să-l arătăm lumii întregi și să-i facem pe oameni să asfalteze drumurile. Lăsând metafora deoparte, obiectivul e să creștem Brașov Running Festival și să-l facem cel mai puternic concurs de 10K din lume. Lângă el vrem să aducem un frate mai mic, cu potențial de a deveni cel puțin la fel de mare, numit Cluj Running Festival. E un proiect la care lucrăm deja concret.

Nu în ultimul rând, pregătim o serie de evenimente de alergare urbană, socială, noncompetitive, dar extrem de importante pentru a promova cultura alergării și pentru a rămâne aproape de comunitățile de alergători. Va fi ceva nemaivăzut. Avem nevoie de parteneri solizi, răbdători, încrezători în investiția pe care o fac în societatea românească și în viitorul ei. Dacă reușim asta, putem face minuni.

Care crezi că e cheia succesului acestui proiect? Poate fi el replicat, ce ar putea învăța alte proiecte din sportul românesc?

Cred că sunt două lucruri aici: eu iubesc sportul ăsta și cred că am reușit să-i molipsesc pe mulți dintre colegii mei. În egală măsură, luăm lucrurile foarte în serios. Uneori ne comportăm de parcă ar fi sfârșitul lumii. Investiția emoțională e pe măsura celei financiare, iar presiunea și stresul sunt de asemenea mari, pentru că nu vrem să facem doar ceva frumos, vrem să realizăm ceva uluitor, ceva epic.

Proiectul poate fi replicat și vrem să facem chiar noi asta, așa cum spuneam deja. În jurul lui se coagulează multe lucruri interesante din sfera sportului, care demonstrează că viitorul în sport aparține inițiativei private. Nu mai putem sta să așteptăm ca autoritățile să facă ceva, nici să ne plângem de milă, sportul mondial e la ani distanță, iar România trebuie să compenseze ecartul. Sigur că e greu, am multe momente în care am senzația că sunt sonat și îmi vine să renunț, dar nu mă las. Energia oamenilor și vibrația fantastică a unui asemenea eveniment îți dau puteri nebănuite.