Se întâmplă de foarte multe ori ca săptămânile aglomerate să treacă drept săptămâni productive. Calendarul ocupat, mesajele continue și listele lungi de taskuri dau impresia de ritm, însă asta nu înseamnă neapărat că putem vorbi și de progres real. Diferența dintre „plin” și „productiv” nu stă în volum, ci în direcție și în claritatea rezultatelor.
O săptămână plină se măsoară în ore și efort; una productivă se măsoară în efecte vizibile. Dacă după cinci zile de lucru nu poți indica ce s-a schimbat (ce ai finalizat, ce ai clarificat, ce ai deblocat) ai avut activitate, nu impact. Productivitatea nu se vede în câte lucruri ai atins, ci în câte ai dus la capăt.
Existența unei priorități reale
O săptămână productivă începe cu o direcție clară. Când știi ce nu poate fi negociat, fiecare decizie se simplifică. Săptămânile pline, în schimb, au prea multe „priorități”, astfel încât niciuna nu rămâne în centru. Iar asta diluează atât energia, cât și rezultatele.
Taskurile se finalizează, nu se mută
Un alt indicator puternic: o săptămână productivă reduce lista de lucru. O săptămână plină doar o mută în bloc de pe o coloană pe alta.
Dacă aceeași activitate reapare în update-uri fără progres concret, ritmul este doar aparent.
În plus, într-o săptămână productivă, întâlnirile lasă în urmă decizii clare. În cele care sunt doar pline, ele consumă timp fără să reducă incertitudinile. Un calendar aglomerat nu spune nimic despre rezultate ci, mai degrabă, despre lipsa unui filtru riguros.
Iar dacă e să ne raportăm la finalul de săptămână, dacă închei vinerea cu mai multe întrebări decât aveai luni, sistemul de lucru a fost ocupat, nu eficient. Și asta pentru că, în zilele productive, cea mai mare parte a muncii pregătește terenul pentru ce urmează. În săptămânile care sunt doar pline, echipele ajung mai obosite, nu mai pregătite.
