Destinul Teodorei Enache este genul de intalnire fericita intre talent si trupul pe care acesta si-l cauta ca sa-l ocupe si sa-l devoreze.

Va amintiti cu siguranta de unul dintre spoturile publicitare la coniacul Unirea: un grup de muncitori sta la o vorba in timp ce Dorel sapa alaturi o groapa, cu tarnacopul. Loveste cu nadejde o data, de doua, de trei ori, pana nimereste un cablu electric pe care-l sectioneaza.

In 1994, in mijlocul studiilor sale pentru Executive Master of Business Administration, Ioana Iordache a creat impreuna cu fratele sau, Stefan, Target Advertising, o agentie de publicitate locala. Un an mai tarziu, aceasta s-a afiliat la reteaua internationala Leo Burnett.

Traim vremuri dominate de competitie. Nu mi-e clar daca suntem genetic procopsiti cu spiritul ei sau daca il deprindem cu timpul. Cert e ca asa ne purtam, ca intr-un concurs cu miza declarata sau nu. S-a ajuns chiar sa se afirme ca suntem super sau hiper-competitivi. In spatiul business-ului privat exista instrumente care pot masura cu destula precizie aceasta dimensiune. Pentru restul vietii noastre nici nu e nevoie de "competitormetru". Se vede cu ochiul liber.

Atmosfera relaxata, subiecte arzatoare de resurse umane, vorbitori inspirati. Asa poate fi descrisa pe scurt conferinta "Putere prin oameni", editia a II-a "Organizatia moderna - performanta prin angajament", organizata pe 25 mai 2007 la Cluj de catre Centrul de Dezvoltare Manageriala si HR Club, cu sustinerea mediatica a revistei Cariere, a revistei E-week si a portalului Business Edu.

Daca ar fi sa se scrie un studiu de caz despre "cum se construieste o cariera", top managerul de la Coca-Cola HBC Romania, Calin Dragan, ar fi cu siguranta ales ca exemplu. Si nu doar pentru longevitatea in aceeasi companie, ci si pentru pretul pe care il pune pe increderea oamenilor.

Sociologii au stabilit ca noi, romanii, suntem colectivisti, si nu individualisti, ca majoritatea celorlalti europeni. Va reamintesc studiile realizate in 2005 de Gallup si Interact, dupa metoda lui Geert Hofstede, asupra valorilor si comportamentului romanesc.

Exista situatii cand angajatii sunt concediati nejustificat de catre angajator, fara argumente solide care sa stea la baza acestei decizii. Acest lucru se intampla mai ales atunci cand se schimba echipa manageriala.

Stie sa spuna "nu stiu" si poate recunoaste daca este in eroare, fara teama ca isi stirbeste astfel din credibilitatea pozitiei de top. Eu as zice ca tocmai de aici vine performanta in management. Si din cultivarea umorului ca exercitiu al spiritului.

Era foarte emotionata. Prima zi de gradinita a baietelului ei, Andrei, de doi ani si jumatate. Il lasase plangand acolo si se astepta din clipa in clipa sa o sune educatoarea sa se duca sa-l ia, sa-l "salveze dintre straini". Am pornit reportofonul si am dat drumul intrebarilor, sperand sa-i risipesc din ganduri. Si-a intrat imediat in rol si astfel am putut-o cunoaste nu doar pe Mariana Wencz - mama, ci si pe managerul cu acelasi nume.

Ideea pentru editorial nu se lasa prinsa. O caut la telefon, o urmaresc printre franturile de dialog cu prietenii, mimand atentia la ceea ce spun, o adulmec in mirosul de strada incinsa, asteptand la stop. Nu vine si pace! Asa e cu ideile. Probabil ca stiti. Vin cand te astepti mai putin si lipsesc cu desavarsire cand iti arde buza dupa ele. Bine, acum sa nu va inchipuiti ca am capul gol! Doar ca eu ma refer la ideea potrivita.

Ajung la eveniment cu un sfert de ora mai tarziu. Si-asa e al doilea pe ziua de azi. Mi se pare neinspirata locatia. Nu puteau sa aleaga ceva mai centru?! N-am pierdut nimic, nici n-au inceput speech-urile... cafea, suc, dar la ceva de mancare nu s-au gandit? Mai incolo? Sper sa nu se intinda prea mult. Ah, uite-l si pe boss-ul de la LLL si pe Popescu...

... dar nu se lupta cu morile de vant, ci cu inertia unui sistem pentru care, si acum, nou inseamna demolare. Intr-o vreme a diplomelor, crede in empirism si experienta. Este un vizionar care vede aventura culturala acolo unde noi vedem ziduri si asfalt.

Big Four a suferit saptamana trecuta, in Romania, o grea pierdere. Sufletul unui angajat al uneia dintre marile companii de audit si consultanta s-a ridicat la ceruri. Un destin nefericit pe care-l plang cu toata compasiunea...

La 25 de ani, are deja o istorie in spate. O parte din ea a fost descrisa in "RealK", roman aparut in 2004, la Polirom. Cealalta parte reprezinta activismul civic, semnaturile in presa si munca asidua la brandul personal. Polemizeaza fara complexe cu elita intelectualitatii romanesti si ii place la nebunie sa descumpaneasca. Un Dragos Bucurenci in plina metamorfoza, de la statutul de personaj la cel de personalitate.

Alexandru Darie, sau Ducu - pentru prieteni, s-a nascut in zodia teatrului. A copilarit printre actori, masti si costume. Ochiul proaspat al copilului s-a convertit la privirea lucida a regizorului. Fuge de rutina, indiferent ce chip ar purta ea. Chiar si in calitate de director al Teatrului Bulandra, face un management creativ si empatic.

Chestia asta cu delegarea e un fel de aruncare cu capul inainte. Poti sa stai pe marginea bazinului silabisind din manualul despre saritul in apa, oricat. N-o sa-ti foloseasca pana nu incerci singur. Te arunci, iesi cumva la suprafata si vezi ce-ai gresit si ce nu. Data urmatoare faci mai bine: gasesti omul mai potrivit cu sarcina, formulezi mai bine obiectivele, aloci mai corect resursele si delimitezi mai clar aria de responsabilitate.

S-a dus la Romcar dintr-o intamplare, in 1994, pentru ca l-au lasat sa inceapa lucrul imediat dupa terminarea facultatii. Si nu in toamna, cum se obisnuia la vremea aceea. An de an, apoi, a trecut de la prezentarea masinilor din brosuri la metode sofisticate de reimpunere a marcii Ford in spatiul autohton. A fost Sales Manager timp de opt ani, motiv pentru care recunoaste spasit ca ii face viata grea coordonatorului de vanzari de acum. Si, de doi ani, conduce din postura de director general aceeasi companie, chiar daca inca se gandeste amuzat ca vreodata ar putea reveni la prima sa pasiune - sa se ocupe de un Service auto.

Suspiciunea si barfa sunt doua simptome sigure ale bolii unei companii sau a unui departament. Atunci cand oamenii susotesc pe la colturi, cand aparitia sefului se lasa cu o tacere brusca, cand colegii de departament se grupeaza in bisericute, este clar ca avem o problema in firma in care lucram. Gravitatea situatiei variaza de la caz la caz: uneori "inflamarea" se rezolva doar cu sirop de tuse, alteori este nevoie de o interventie chirurgicala.

Cand am stabilit data la care urma sa aiba loc a doua editie a Conferintelor Cariere, peisajul era gol. Am pus mana streasina la ochi si nu se vedea nimic pe o raza de o luna.