În multe procese de recrutare, accentul cade aproape exclusiv pe rezultate: ce a construit candidatul, ce a reușit. Însă o imagine completă a unui profesionist nu se vede doar în succese, ci și în felul în care a gestionat greșelile. Iar companiile care știu să nu ignore această zonă obțin informații importante despre maturitatea, adaptabilitatea și modul de lucru al unui viitor angajat.
Sigur că realizările sunt importante, dar ele vin adesea cu context favorabil, resurse potrivite și timing bun. Ceea ce, firește, nu anulează deloc meritul persoanei în cauză.
Greșelile, în schimb, scot la iveală și reacția candidatului în situații critice: cum analizează o problemă, cum revine după un eșec, cum comunică atunci când lucrurile nu merg bine.
Un recrutor poate obține un tablou mult mai clar dacă explorează nu doar ce a greșit candidatul, ci cum a lucrat după aceea. Întrebări simple pot da informații valoroase:
„Care a fost o decizie care nu a mers cum te-ai așteptat și ce ai schimbat după?”
„Îți amintești un moment în care ai subestimat o etapă? Cum ai gestionat recuperarea?”
„Ce ai învățat dintr-un eșec care ți-a influențat stilul de lucru actual?”
Răspunsurile arată dacă persoana își asumă responsabilitatea, dacă poate analiza obiectiv situația și dacă are reflexul corectării traseului. Candidații care pot discuta deschis despre momente dificile oferă un indiciu că pot gestiona transparența, feedbackul și nevoia de corectat lucruri. Cu alte cuvinte, într-o foarte mare măsură, și greșelile arată reziliența.
Ce câștigă organizațiile
Folosirea greșelilor ca indicator nu înseamnă că rezultatele devin neimportante, ci că procesul devine mai complet. Companiile câștigă:
oameni cu reflex de învățare, nu doar cu portofoliu impresionant;
culturi mai sincere, în care eșecul este discutat, nu ascuns;
angajați care pot crește în rol, nu doar executa.
