Mobilitatea forței de muncă este pe agenda multora dintre angajatori, motivele fiind diverse: resurse de muncă specializate limitate și nevoia de a accesa piețe de muncă noi, cerințele societății de a iniția schimburi de experiență pentru management, încurajarea diversității culturale în organizații, expunerea salariaților la piața globală internațională, intrarea societății pe piețe noi, etc.
Doi cercetători în psihologie susţin că există viaţă şi la muncă şi, mai mult decât atât, ea implică acelaşi flux constant de emoţii, sentimente, trăiri, pe care oamenii îl experimentează şi în restul zilei, în viaţa personală, de familie.
Personajul real, ciobanul Ghiță Dănulețiu, din comuna Jina, județul Sibiu este în centrul atenției când vine vorba de povești. Acesta folosește smartphone-ul și Internetul mobil pentru a lua legătura cu cei dragi.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Sunt o grămadă de motive pentru care cineva ar putea fi necajit la serviciu – începând de la cele personale (divorţ, boală, necazuri cu copiii) şi până la cele profesionale (un proiect care a eşuat, o evaluare proastă sau un coleg care îţi face zile amare). Dacă ne gândim la cât de mult timp petrecem la birou, pare inevitabil ca oamenii să fie uneori copleşiţi de emoţii când sunt la serviciu. Dar cum ar trebui să procedezi când tu eşti managerul şi vezi că unui angajat de-al tău îi curg lacrimile pe obraji? Ce ar trebui să faci cu un angajat care este tulburat de emoţiile dureroase prin care trece?
Mi-am propus să abordez o problemă care revine obsesiv în mass media românească. Este vorba de faimoasa plecare în străinătate şi apoi, şi mai spectaculoasă, reîntoarcere a românilor în „ţara mamă˝. Posibilităţile actuale de a studia şi a munci în străinătate, la care contribuie programele de mobilităţi avute la dispoziţie, fac din experienţa plecării din ţară, un lucru aproape banal. Este recunoscut de către societatea românească?
„Prin răbdare putem realiza mai mult decât prin forță″! Acestea sunt celebrele cuvinte ale lui Machiavelli, însă – totodată, este și crezul de viață a lui Audrius Abromavicius, directorul general al Europa Royale Bucharest Hotel. Parcursul profesional uimitor al lui Audrius – de la bellboy la general manager, este dovada clară că răbdarea este un element care nu trebuie să-ți lipsească dacă vrei să ajungi în vârf și să simți mult râvnitul gust al succesului.
Habar n-am dac-o fi flagelul principal al deceniului. Știu sigur că este unul dintre cele mai insidioase. Văd simptomatologia aproape zilnic într-o grămadă de organizații. La început am fost doar speriat. Acum am mai îmbătrânit și sunt terifiat de-a dreptul. Și de-a stângul, dacă mă gândesc bine. Bat în lemn, scuip în sân, sunt la un pas de contractarea masivă a Adevăratei Asociații A Adevăratelor Urmașe Ale Mamei Omida, pentru descântec, rupere de farmece și izbăvire. M-am gândit să-i dau un nume, să fie mai simplu. I-aș spune " N.A.I." (și e bine să n-o ai)- "Năuceală Acută Încrâncenată" sau "S.H.I.T." – "Sminteala Horror Intens Traumatizantă" - caracterizată prin "suspendarea temporară (sper eu) a oricăror acțiuni cerebrale dedicate farmecului vieții în general". Pericolul stă în cronicizarea maladiei. Iar eu cred că văd deja cazuri iremediabil naufragiate. E timpul vaccinului și al profilaxiei. Cât s-o mai putea. De s-o mai putea.
Cu ocazia „Zilei Mondiale împotriva Exploatării Copiilor prin Muncă”, Salvaţi Copiii organizează la Bucureşti, astăzi, întâlnirea de lucru a reprezentanţilor autorităţilor cu atribuţiuni în lucrul cu copiii străzii. Întâlnirea are ca scop evaluarea serviciilor oferite şi a metodologiei de lucru cu copiii străzii.
Asta dacă societatea românească mai are o direcție și nu urmează o cale pur și simplu într-un stil haotic. Acest lucru îl vom afla luni, 27 mai, începând cu orele 19:00 în cadrul emisiunii Jurnal de Leadership difuzată pe radiolynx.ro și cariereonline.ro, de la sociologul Barbu Mateescu.
Se spune că „Distracția costă!” pentru că atunci când se distrează oamenii uită de economii, de calcule și de lista pentru cumpărăturile de a doua zi.
Conversaţie cu un manager pe marginea articolului meu de acum două săptămâni:
„- Să ştii că mi-am evaluat şi eu răspunsurile la cele 12 afirmaţii Gallup.
- Aşa, şi ?
- Nu am obţinut un scor prea mare. Sunt foarte multe lucruri care nu sunt chiar aşa cum ar trebui să fie ca eu să mă pot considera mulţumit.
- Te înţeleg. Pot să îmi imaginez că îţi este dificil. Articolul meu avea însă două liste de afirmaţii. Ai încercat-o şi pe cea de a doua? Tu ai verificat ce primeşti şi nu eşti mulţumit. Dar ai verificat ce şi cât dai? Cât de mulţumiţi sunt colegii cu care lucrezi tu? Ai încercat să te pui în pielea lor? Dacă ar fi să formulezi cele 12 afirmaţii din punct de vedere al angajatorului, ce punctaj crezi că ai obţine?”
Eşti un tânăr talentat şi vrei să îţi construieşti cariera pe care ţi-o doreşti, să îţi găseşti primul tău job sau să schimbi domeniul de activitate şi să faci ceea ce te pasionează cu adevărat. Ai aplicat deja pentru diferite poziţii deschise la companiile alături de care ţi-ar plăcea să lucrezi, însă răspunsul pe care l-ai primit a fost de cele mai multe ori negativ. Motivul? Lipsa de experienţă! Cum rezolvi problema lipsei de experienţă în trei paşi simpli?
Cum se pot îmbina cele două paradigme? Există în limba engleză expresia ”work hard, play hard”, sintagmă care începe să se regăsească din ce în ce mai mult în descrierea culturii mai multor companii. Originea expresiei vine din limba latină „Laboris gloria Ludi”, ceea ce arată vechimea filosofiei de a îmbina virtutea de a munci serios contrabalansată de un puternic accent hedonist.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Într-una din zilele trecute, m-am surprins, în timp ce eram în drum spre serviciu, că îmi trecea prin cap un gând teribil: “Ia să vedem: nu o să mai am nicio vacanţă prea curând; de fapt, probabil că anul acesta nu o să mai am nicio vacanţă lungă. Excelent”.
Nu e vorba că nu mi-ar plăcea vacanţele – ci de faptul că reîntoarcerea dintr-o vacanţă, aşa cum era cazul în zilele acelea, îmi dă atâta bătaie de cap.
Cele 20,8 milioane de întreprinderi europene mici și mijlocii (IMM-uri) creează 85 % din toate locurile de muncă noi din Europa, angajând 2/3 din forța de muncă a UE și contribuind în mod semnificativ la inovare și la creșterea economică. Conform principiului „să gândești mai întâi la scară mică” și în concordanță cu Small Business Act din 2008, Comisia a pus IMM-urile în centrul agendei sale de reglementare inteligentă pentru sprijinirea creșterii economice și a creării de locuri de muncă în Europa.
Deși au trecut doi ani de la desființarea carnetelor de muncă, sunt persoane care încă mai așteaptă să le primească de la angajatori. Mulți se tem că acestea s-au pierdut. Ce s-a întâmplat cu ele?
Evident că aș vrea să fiu cea mai eficientă în a-mi face promovare cursurilor, doar de aș știi care-i formula magică. Cateodată am atâtea din acele informații extraordinare că se bat care mai de care să iasă primele.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
De ce e toată lumea aşa de preocupată de echilibrul muncă-viaţă personală?
Înţelepciunea tradiţională spune că workaholicii sunt oameni lacomi şi egoişti, care mai devreme sau mai târziu vor muri din cauza unui infarct. Dar, aşa cum spunea marele om de advertising David Ogilvy: “oamenii mor din cauza plictiselii, conflictului psihologic şi a bolilor; ei nu mor din cauză că muncesc din greu”. Această constatare este adevărată în special dacă munca pe care o depui are un sens pentru tine.
Marți, 12 februarie, a avut loc la Hotelul Howard Johnson din București conferința „Cultura organizațională: sănătate și securitate în muncă”, organizată de Hart Consulting și susținută de revista Cariere. Evenimentul s-a publicat de un public numerous și foarte variat, iar pe parcursul acestuia au fost expuse studii de caz și exemple de bune practici din zona de SSM. Una dintre concluziile evidențiate pe parcursul discuțiilor a fost aceea că, în cadru unei organizații, nu se poate vorbi de o politică puternică și coerentă de sănătate și securitate în muncă fără implicare liderilor organizației.
Săptămâna trecută am discutat despre securitatea și sănătatea în muncă în companiile care activează în sfera transporturilor. În acest domeniu de activitate lucrurile privind siguranța în muncă sunt destul de clare și transparente pentru oricine. Un șofer care nu respectă regulile de siguranță poate pune în pericol viața lui, viața pasagerilor și viața celorlalți participanți la trafic.
