Deloc întâmplător, subiectul „Angajaţi fericiţi” revine şi în acest an în atenţia managementului companiilor. Este important? Se poate spune că da, angajaţii care au peste 40 de ani tind să fie mai fericiţi decât colegii lor mai tineri. Veşti bune pentru companiile care au mai puţin de 100 de angajaţi, potrivit unui studiu Delivering Happiness at Work. Dar cum stau lucrurile pentru companiile de calibru mai mare sau pentru antreprenori?

Calitatea vieții ne este dată și de calitatea întrebărilor pe care ni le adresăm. Din păcate, am aflat acest lucru destul de târziu, pentru că sistemul de învățământ te apreciază doar dacă dai răspunsurile corecte. Așadar, era nevoie să găsești nepărat răspunsul bun sau cel mai bun pentru a lua nota maximă. Eram (și suntem în continuare) învățați să memorăm și să găsim (aceleași) răspunsuri pentru aceleași întrebări: aceleași de anul trecut, și de un an înainte șamd. În timp, am descoperit că mai importante sunt întrebările și, tot în timp, ca și coach, am învățat să adresez întrebări din ce în ce mai potrivite (și mai bune) celor cu care lucrăm.

„Nu vă mai conduceți viața din subteranele sufletelor voastre agitate. Așezați-vă, la răstimpuri, pe un loc mai înalt decât voi înșivă. Sus inima! Și capul! Viața, viața adevărată e în altă parte...” - Andrei Pleșu.

Revista Cariere vă invită nu doar la o meditație despre fericire, ci la un dialog sincer și inspirat cu Andrei Pleșu, într-un eveniment care celebrează puterea de a fi fericit.

„Fiecare poartă în sine fericirea lui, dar nu fiecare o găsește, iar când o găsește, adesea, e prea târziu”. - Andrei Plesu

Revista Cariere vă provoacă la un dialog despre fericire. Alături de Andrei Pleșu vom învăța cum să aducem în business ingredientul secret – fericirea – într-un eveniment relaxat și plin de inspirație, care va avea loc pe 4 aprilie, la JW Marriott Hotel, București.

Una dintre cele mai vândute cărți în România e (nu, nu la „50 Shades of Grey” mă refer)... e una despre legea atracției universale. Ea vine, probabil, după nu știu câte altele care ne vorbesc despre supe de pui pentru suflet, despre personalități și cum să le dresezi, despre mantre rostite târziu la ceas de seară și așa mai departe.

„A trăi experiențele pe care viața ni le oferă este obligatoriu; a suferi din cauza lor, sau a ne bucura de ele, este opțional.”

Sunt cuvintele lui Matthieu Ricard, un occidental din naștere devenit budist din convingere. Este considerat cel mai fericit om din lume, deoarece creierul sau a depășit „calificativul” maxim de fericire stabilit de specialisti, și anume -0.3, Ricard înregistrând -0.45!

În ziua de 24 a fiecărei luni, vă ofer aici o întrebare coaching-style de 24 carate: propriile răspunsuri vă vor aduce un plus de înțelepciune, echilibru și fericire, cu condiția să le căutați cu onestitate și metodă; iar apoi, după ce le veți fi găsit, să le puneți în practică în fiecare zi. Vă ofer, de asemenea, și câteva resurse pentru căutarea acestor răspunsuri. Doar cu titlul de surse de inspirație: fiecare le valorifică așa cum gândește că e benefic pentru el / ea și pentru ceilalți oameni al căror bine îl dorește. Dacă 24 e în weekend, căutați articolul în ziua de 25.

Reportofonul era pregătit. Şi provocarea: “Descrieţi în cinci propoziţii (trei minute) ceea ce vă defineşte sau v-a fost de folos în carieră”. Decebal Leonard Marin, Managing Partner Corporate Dynamics nu a stat prea mult pe gânduri. Dar să nu vă aşteptaţi ca un trainer şi consultant cu 10 ani de activitate de succes în portofoliu să fie concis. Cel puţin 10 minute sunt necesare pentru a înţelege de ce nu s-a putut rezuma la doar cinci „zicale”…    

Sărbătorile sunt aproape și sunt surprinsă de starea festivă pe care o simt. De trei ani la rând am fugit din România la începutul lui decembrie și m-am întors după 10 ianuarie. M-am dus trei ani la rând în India. Fiul meu îmi spune că nu este decât o ocazie comercială, și că nu contează, totuși… Pentru că mă simt festivă, am să comunic ceva festiv.

De curând am participat la un eveniment care m-a făcut să îmi ridic acest semn de întrebare. Evenimentul în cauză a fost Gala Umanitară Zâna Măseluţă 2012, pe care am avut onoarea de a o prezenta alături de colega mea, Mirabela Stoica. Pe parcursul Galei au fost puse în scenă o mulțime de momente interesante și inedite: demonstrație de lupte libere, un spectacol atipic ce a îmbinat dansul şi pictura abstractă semnată de Eglantina și concerte de muzică susţinute de PhenomenOn, Shaka Muv și Mike Angello.

Într-o zi m-am trezit la ora 4 dimineața și automat am realizat ceva ce mi s-a părut extraordinar de curios și revelator. A fost o experiență de surprindere și claritate însoțită de o satisfacție greu de descris în cuvinte. Am distins, dintr-o dată, că primul lucru care se întâmplă, și s-a întâmplat în viața mea aproape constant, este să am o înșiruire de gânduri legate de: “ce o să fac astăzi”.

Fericirea angajaților contează mai mult decât credeți. Și nu doar pentru ei înșiși, ci și pentru bunul mers al profitului organizației. Studiile arată că există o corelație directă între gradul de fericire al angajaților și productivitatea lor; oamenii au idei noi și dau mai mult randament nu doar în ziua în care fericirea atinge cote benefice, ci și a doua zi. Un studiu Gallup realizat în S.U.A arată că există o legatură între starea afectivă a angaților și veniturile companiei, raportând că lipsa de angajament a salariaților duce la o scădere a productivității care în bani înseamnă mai mult de 300 miliarde de dolari anual.

39,1% dintre români se consideră fericiți. Conform studiului National Happiness, 14,3% dintre români se declară profund fericiți și încă 24,8%, fericiți.

Unii experţi le consideră nevoi umane fundamentale. Vă prezint foarte pe scurt trei modele recente, fundamentate unul pe studii din neuroştiinţe, altul pe combinarea psihologiei nevoilor umane cu observaţii directe în procese de coaching, iar cel de-al treilea pe studii empirice de psihologie şi psihiatrie. Apoi, supun aceste modele gândirii critice. La final, vă ofer patru întrebări coaching-style, care ar putea schimba performanţele şi vieţile unora.

© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

Amintiţi-mi: cum se face că un bancher obişnuit ce lucrează într-o bancă de investiţii câştigă, să zicem, de 100 de ori mai mult decât un profesor obişnuit? Şi de ce un manager de top al unui fond de hedging câştigă suficienţi bani cât să plătească salariile a mii de profesori? Întrebarea din subsidiar este cum stăpâneşti compromisul dintre nevoia de a da un sens şi o menire vieţii tale şi nevoia de bani, în viaţa personală şi în carieră? Oare poţi să le ai pe amândouă fără să faci vreun compromis?

© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

Managementul riscului este esenţial când trebuie să iei decizii în afaceri, dar în cazul în care iei decizii de carieră s-ar putea să nu fie sănătos să eviţi riscurile. De fapt, dacă vrei să te dezvolţi în carieră, s-ar putea să trebuiască să faci tocmai opusul a ceea ce fac managerii de risc: în loc să te concentrezi pe reducerea riscurilor, s-ar putea să ai nevoie să le accepţi şi chiar să le amplifici.

Daniel Kahneman, câștigător al Premiului Nobel și autorul cărții Thinking, Fast and Slow, a făcut această  distincție interesantă, se arată într-un articol din Business Insider. Un venit mare ne face mai satisfăcuți de viața noastră, dar nu ne face mai fericiți. Care este diferența? 

Danemarca, Norvegia, Finlanda și Olanda sunt cele mai fericite țări din lume, spune Raportul întocmit de The Earth Institute și primul de acest gen din lume.  Dacă evaluarea vieții în țările nordice a avut o medie de 7.6 din 10, în cele mai puțin fericite țări analizate - Togo, Benin, Republica Centrală Africană și Sierra Leone -, nota finală nu a depășit 3,4. Studiul este disponibil online și ia în calcul mai mulți coeficienți, de la impactul banilor asupra bunăstării, până la diferențele de vârstă în aprecierea propriului confort interior.

Acum câţiva ani, o prietenă de-a mea a hotărât să-şi urmeze pasiunea şi să facă exact ceea ce îi place mai mult, în domeniile ei preferate: artele liberale şi învăţătura. Era un excelent graphic designer, o foarte bună scriitoare şi totodată preşedintele unui club studenţesc. Numai că ideea de a avea un job clasic, cu program de la 9 la 5, n-a interesat-o niciodată. La urma urmei, generaţia noastră – apărută la răscrucea dintre milenii – au crescut cu sloganul „urmează-ţi visul“. Prietena mea a studiat şapte ani ca să-şi obţină doctoratul, iar între timp a scris o teză care, în final, a fost premiată. A fost frumos cât a durat, iar ea se număra printre cei mai fericiţi oameni pe care-i cunoşteam la acel moment.

Lucrez de foarte multi ani in ingrijire paliativa. Multi dintre pacientii mei erau dintre aceia care mai aveau foarte putin de trait si care se retrageau acasa sa moara. Am fost alaturi de ei in ultimele lor 3 pana la 12 saptamani din viata.