Trăim într-o lume în care cuvântul grabă a devenit subînţeles. Totul este făcut, construit sau simţit în grabă. Totul se trăieşte pe „repede înainte”. Noţiunea de succes, la rându-i, se supune aceleiaşi cerinţe. Toţi ne dorim ca obiectivele şi rezultatele să fie atinse nu azi, ci ieri. În goana după succes, ideea de fericire este complet uitată.

eJobs  a lansat o frumoasă campanie despre fericire: #HappyLaJob: un demers pentru fericire-n Univers.
Motivul fiind faptul că viața profesională ne ocupă suficient timp încât să realizăm cât de mult depinde fericirea noastră, la nivel general, de experiențele pe care le trăim la job. 

Potrivit specialiștilor americani în resurse umane, fericirea oamenilor este deseori legata de fericirea persoanelor apropiate. 

Opriți-vă, așezați-vă, respirați! Luați o pauză de la gânduri, griji și preocupări! 10–15 minute de meditație vă vor ajuta să deveniți mai calmi, mai atenți, mai concentrați, mai motivați și chiar mai productivi. Deși poartă un nume sofisticat, mindfulness este o stare de spirit în care tu ești stăpânul minții tale, nu sclavul ei. Trimite cu gândul la yoga, dar și-a pierdut componenta religioasă câștigând, în schimb, susținere științifică. E o practică adoptată în companiile globale și în instituțiile publice occidentale. 

Studii ale Departamentului de Psihologie de la Universitatea Berkley din California au arătat că accentul pus pe fericire ne poate aduce dezamăgirea, pentru că e vorba de speranțe prea mari.

 Sâmbătă, 17 septembrie, începând cu ora 11.00 la Palatul Noblesse, sub egida Noblesse Academy, Prof. Univ. Dr. Daniel David, va susține un workshop interactiv cu tema  "Viața ca un joc. Despre raționalitate și fericire. Cum obținem și menținem starea de bine”. 

„Nu ceea ce ni se întâmplă influenţează bunăstarea psihologică, ci modul în care noi gândim despre ceea ce ni se întâmplă”, spune Daniel David, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai și profesor-asociat la Mount Sinai School of Medicine, New York. „Schimbă modul iraţional de gândire în unul raţional şi nu vei fi niciodată stresat!», le recomandă specialistul celor care vor să aibă o viață mai fericită și mai împlinită. 

Liviu Ardeleanu, facilitator Smart Experience, spune că tehnicile de self-help s-au dezvoltat odată cu civilizația umană. Fie că ele se numesc yoga, zazen, zen, thai chi sau chiar arte marțiale, scopul lor este de a ne putea autocontrola mentalul. În Orient, acolo unde s-a dezvoltat conceptul self-managementului, arta și cultura sunt clădite pe principiul echilibrului interior. Occidentul a preluat modelul, într-o formulă condensată, adaptată ritmurilor cotidiene.

Care sunt factorii care influenţează calitatea vieţii unei persoane? Dacă experienţa subiectivă nu este doar o dimensiune a vieţii, ci viaţa însăşi, înseamnă că noi ne trăim propria realitate? Cât e hazard şi cât stă în capacitatea noastră de a avea o viaţă împlinită?

Fericirea este acea stare spre care toţi tindem şi pe care o căutăm toată viaţa. Unii au găsit-o şi vor să împărtăşească şi cu cei din jur „secretul” unei vieţi în armonie cu sinele. Îți vor spune că, dacă ai o relaţie bună cu tine, ai o relaţie satisfăcătoare cu tot ce te înconjoară. Ce ne face fericiţi? Răspunsul se află în noi, afirmă Mălina Chirea, cofondatoarea Institutului pentru Fericire. Mai exact, „un om sănătos emoţional este un om care va avea o familie mai echilibrată, un job mai bun şi o viaţă, per total, mai bună pentru el şi societate”.

Deși foarte mulți factori influențează starea de fericire, moștenirea genetică joacă un rol mai mare decât se credea anterior. Danemarca, Elveția, Islanda, Norvegia, Finlanda, Olanda, Canada, Noua Zeelandă și Suedia se află în topul celor mai fericite țări, potrivit actualei ediții a World Happiness Report, publicate de Sustainable Development Solutions Network (SDSN). Dar, în mai toate clasamentele, țările nordice se clasifică primele în topul celor mai fericite țări. Cercetătorii au vrut să înțeleagă de ce și au aflat că secretul fericirii e ascuns în gene.

Printre libertăţile şi drepturile cetăţeneşti inalienabile, pe care părinţii „Declaraţiei de Independenţă” le garantau cetăţenilor ţării lor pe 4 iulie 1776, se află şi „dreptul de a căuta fericirea". De aceea, n-ar trebui să vă mire că, pornind de la un set de valori universal valabile, am vrut să aflăm care sunt paşii pe care îi poate urma orice român pentru a fi fericit. Ediţia de iulie-august a Revistei CARIERE ¬-„Fericirea - un proiect în derulare. Obiceiuri sănătoase pentru o viață prosperă” vine cu informaţii la zi despre cum putem da un sens existenţei și crește calitatea vieții. 

Totul se schimbă în jurul nostru cu o rapiditate căreia cu greu îi facem față. Unele lucruri însă, care nu se schimbă sau nu ar trebui, sunt obiceiurile pe care le avem. Puterea pe care o au acestea în a ne influența viața este atât de mare, încât trebuie să avem grijă să ni le menținem.
Am identificat câteva dintre obiceiurile de care trebuie să avem grijă:

Noi nu dăm greş de suficient de multe ori; trebuie să dăm greş mai repede, mai des și în lucruri mari; trebuie să-i convingem pe liderii noştri că eşecul este ceva acceptabil. Este aproape ca şi cum am zice: „Dacă am da greş cu desăvârșire, am putea crea miracole!” Aud asemenea chemări la greșeală în fiecare zi în conversaţiile cu liderii de corporaţii ţinute la IMD. Se discută despre asta cu voce tare, clar şi neîntrerupt, şi există un patos şi o angoasă reale în conversaţiile care generează aceste chemări.
Acum câţiva ani (în aprilie 2011) „zgomotul” discuţiilor despre eşec devenise atât de intens, încât Harvard Business Review a dedicat un întreg număr de revistă eșecului. Editorialul introductiv al acelei ediţii începea cu o recunoaştere a unui fapt: „Eşecul. Suntem nişte ipocriţi în privinţa lui. Du-te online şi vei găsi o grămadă de aforisme plăcute care sărbătoresc inevitabilul eşecului şi arată importanţa lecţiilor pe care ar trebui să le învăţăm din greşeli. Numai că, în viaţa reală – ca şi în companiile reale –, eşecul este echivalent cu anatema. Ne temem de el. Îl evităm. Îl penalizăm”.

„De mâine!” este o promisiune pe care o faci cam des, nu-i aşa? Ştim exact cum e, toţi am trecut prin asemenea perioade înainte să ne mobilizăm. Poate că ai auzit frecvent următoarea afirmaţie căreia nu i-ai dat prea mare importanţă până acum: „Fericirea este rezultatul acţiunilor proprii şi este independentă de influenţa celorlalţi.“ 

Sondajele arată că cei mai mulți tineri adulți cred că averea (80%) și faima (50%) sunt ingredientele unei vieți fericite. Dar un studiu Harvard Medical School realizat pe o perioadă mai îndelungată, sugerează că cei mai importanți factori care pot influența o viață mai bună și fericită nu sunt nici banii și nici faima. Potrivit New York Times, care a publicat concluziile studiului, în termeni de sănătate și well-being, rezultă că relaţiile puternice sunt cele care îi fac pe oameni fericiţi şi sănătoşi. 

Cu mii de ani în urmă Confucius spunea: „Fă ceea ce te pasionează și nu va trebui să muncești nici măcar o zi în viața ta.” Cei mai mulți dintre noi încă încercăm să înțelegem sensul acestor cuvinte.
Ce-ți vine în minte atunci când te gândești că trebuie să mergi la serviciu, la muncă? Sari în sus de bucurie, plin de entuziasm, sau mai degrabă te-ai duce la pescuit sau shopping sau la o plimbare? Toate acestea în vacanță fiind, desigur. Dacă ai ales a doua variantă știi deja că nu ești singurul. Foarte puține persoane asociază munca cu fericirea în ziua de azi.

Fericirea are multe forme și multe dimensiuni, unii occidentali văzând-o ca pe ceva exploziv, expansiv, iar cei din orient mai degrabă ca pe o stare de mulțumire și pace interioară. Indiferent de punctul de vedere abordat, unul dintre factorii comuni este că fericirea nu este ceva static, ci mai degrabă prezintă o dinamicitate aparte.

Întâi apare negarea. Urmează furia. Apoi încerci să negociezi cu tine însuți. Nu merge nici asta, așa că te descurajezi. În final, accepți: locul de muncă nu te satisface deloc. Poate că de vină este activitatea pe care trebuie să o desfășori, mediul sau aspecte ale vieții personale. Cu toate astea, există și o parte bună: nu ești singurul care simte asta! 

Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente.