Nu suntem niciodată pregătiți în fața vieții și, dacă credem că putem aranja lucrurile ca într-o bibliotecă, s-ar putea să descoperim că, la un moment dat, acestea vor începe să alunece și să cadă de pe raft. Desigur, unele experiențe ar putea fi evitate, învățând din experiențele altora. Dacă ne comparăm cu alții, eșecurile par „atenuate”. Le putem minimaliza pe ale noastre că doar „uite, se poate și mai rău”. Ne este mai ușor să comparăm decât să ne recunoaștem slăbiciunile și chiar să le înfruntăm. Călătoria către noi este, de cele mai multe ori, o acțiune pe care o evităm și o destinație utopică.

Un manager al zilelor noastre nu le mai dă subordonaţilor ordine. Ordinele se dau la armată. El le cere colegilor săi de echipă să facă lucruri cu sens şi le explică asta. Dar cum să fii ferm şi în acelaşi timp diplomat, asigurându-te că sarcinile pe care le-ai trasat vor fi duse la îndeplinire? Iată câteva sfaturi despre cum să te faci ascultat.

O să fiu dureros de direct la întrebarea asta: cine vrei să îţi dea răspunsul? De ce crezi că acest răspuns trebuie să vină de la altcineva decât de la ţine însuţi? E drept, trăim într-o perioadă în care e la modă ca altcineva să hotărască cei cinci sau şapte paşi care te vor ajută să îţi transformi şeful în cel mai bun prieten sau conflictele în surse de fericire. Dar cine hotărăşte că acei paşi sunt general valabili pentru toată lumea? Şi de ce să aşteptăm rezolvarea din altă parte?

Programele de MBA se adresează managerilor cu experienţă minimă sau din zona de middle management, în timp ce cele de EMBA sunt mai degrabă pentru executivi. Aceasta ar putea fi în două rânduri definiţia pentru cele două tipuri de programe de business existente pe piaţa educaţională din România. De altfel, asta se înţelege şi din denumirile lor: Master of Business Administration şi Executive Master of Business Administration. Diferenţele sunt, însă, mai multe.

Managerii şi-au stabilit la începutul anului obiective SMART, aşteptându-se ca îndeplinirea lor să facă din 2016 anul de grație în care îşi vor revitaliza compania sau o vor transforma. Însă profesioniştii ar face mai bine să retragă procedura SMART sau măcar să-i anuleze statutul de procedură-standard în baza căreia funcționează.

Solară, creativă, persuasivă. Aşa este Corina Ozon – un creuzet de calităţi şi sensibilităţi pe care le potenţează inedit şi fermecător. Un model de echilibru în profesionalism şi de armonie între vocaţie şi acţiune. 

Antreprenorii au o pasiune imensă. Ei sunt motivați și au încredere în sine și în propriile idei. Dar, din păcate, multora le lipsesc abilitățile de bază pentru a putea avea succes.

Ai carte, ai parte. O străveche vorbă românească, valabilă la toate nivelurile de studii, a aşezat în subconştientul nostru colectiv, încă din vremuri imemoriale, acest lucru. Şi discutăm aici deopotrivă despre educaţia verticală şi despre cea orizontală. Altfel spus, şi despre „înălţimea” studiilor, dar şi despre specializări. Împreună cu Adrian Stanciu, consultant şi decanul Maastricht School of Management, programul pentru România, şi George Butunoiu, consilier de business, ne-am gândit să punem o oglindă în faţa conceptului educaţional numit MBA. Să-i descoperim şi, mai mult, să-i cunoaştem în detaliu rosturile, fiindcă, vom vedea, sunt mai multe. Să-nţelegem ce-i „mână-n luptă” pe cursanţi atunci când aleg nu doar să parcurgă, ba chiar să metabolizeze această formă de şcolarizare specializată. Adică de ce un manager poate deveni un lider vizionar în urma unui MBA. Sau fără.  

Simona Baciu s-a pregătit să devină inginer constructor, a fost profesor în sistemul de stat înainte și după Revoluție, dar din școala privată internațională ridicată de ea la Cluj-Napoca, în ultimii 23 de ani, nu clădirile cu laboratoare de știință, săli de muzică, locuri de joacă și camere de cămin te impresionează în primul rând, ci rezultatele elevilor, implicarea profesorilor și viziunea antreprenorială.

Conceptul VUCA, ce descrie o lume volatilă, incertă (în eng. uncertain), complexă și ambiguă, a fost pentru prima oară folosit de armata Statelor Unite pentru a descrie provocările cu care au ajuns să se confrunte. VUCA a ajuns și pe buzele oamenilor de business odată cu criza din 2008/9 când organizațiile din întreaga lume s-au văzut deodată față-în-față cu același tip de turbulențe în mediul de lucru și în modelele de business. El descrie perfect lumea în care ne desfășurăm astăzi activitatea, inclusiv (dacă nu chiar mai ales) în România: o lume instabilă, cu un ritm exponențial de dezvoltare; cu capacitate de predictibilitate redusă a viitorului (trecutul nu mai este un bun predictor); plină de interdependențe între foarte mulți factori într-un context global; caracterizată de puțină claritate în privința a ce e bine și ce nu, fiind dificil de a discerne între multiple opțiuni și potențialele lor rezultate.

Răzvan Stoica, directorul general al GTS Telecom are o diplomă de MBA la Sheffield University UK, după ce a frecventat cursurile între 2006 și 2009. Crede că prin educația în afaceri ne creștem șansele de reușită în ridicarea nivelului businessului autohton. Ne plângem că România nu performează la acest capitol? Dacă din fiecare 100 de absolvenți de program, 10 translatează în aria lor de responsabilitate bunele practici pe care le învață în cadrul unui program de MBA, ieșim în câștig.

Ar trebui să evaluezi angajatorul la fel de mult cum o face el cu tine în timpul interviului de angajare pentru că trebuie să ştiţi amândoi dacă vă potriviţi. Iar când vine acel moment, la finalul oricărui interviu când angajatorul te întreabă dacă ai intrebări pentru el, profită de oportunitate. Este cea mai bună ocazie de a demonstra că eşti mai mult decât bucuros să lucrezi pentru acest angajator şi, mai mult decât atât, că obiectivele tale sunt aliniate cu cele ale companiei.

Cu mii de ani în urmă Confucius spunea: „Fă ceea ce te pasionează și nu va trebui să muncești nici măcar o zi în viața ta.” Cei mai mulți dintre noi încă încercăm să înțelegem sensul acestor cuvinte.
Ce-ți vine în minte atunci când te gândești că trebuie să mergi la serviciu, la muncă? Sari în sus de bucurie, plin de entuziasm, sau mai degrabă te-ai duce la pescuit sau shopping sau la o plimbare? Toate acestea în vacanță fiind, desigur. Dacă ai ales a doua variantă știi deja că nu ești singurul. Foarte puține persoane asociază munca cu fericirea în ziua de azi.

În ultimii ani, titlul de MBA a fost intens criticat. Există persoane care pun la îndoială însăși existența lui și care susțin că programele de MBA nu oferă angajatorilor persoanele cu abilitățile necesare de care aceștia au nevoie. Sunt și persoane care consideră că perspectiva de tip acționarială a programelor de MBA a cauzat criza financiară, sau cel puțin, văd aceste programe ca pe un complice la criză. În fine, există presiune pentru o schimbare majoră a conținutului programelor de MBA tocmai pentru a putea îndeplini cererile mediului de afaceri aflat în continuă schimbare.

Biroul este un fel de micro-univers de umanitate. Într-un spațiu destul de restrâns, se regăsesc toate tipurile de oameni, personalități, fiecare cu aspirații și provocări diferite. Pentru ca toți aceștia să conlucreze, este nevoie, evident, de puțin efort. Cu puțin „exercițiu” însă, toți membri organizației pot să conlucreze cu success. Revista CARIERE îți prezintă 6 moduri prin care puteți avea armonie în birou. Sunt, în mare parte, sfaturi pentru șefi, project manageri și alți profesioniști care au în subordonați. Dar și pentru angajați.
 

Au şi workaholicii dreptul la viaţă în orice organizaţie. Uneori sunt ţinta ironiilor colegilor, dar atâta timp cât nu dăunează nimănui, nici chiar lor înşile, îşi pot vedea liniştiţi de muntele de treabă pe care şi-l pun pe umeri. Problema este atunci când managerii lucrează prea mult şi se aşteaptă ca şi membrii echipelor lor să facă la fel. Te sună şeful la 11 seara pentru că are ceva de vorbit cu tine? Te simţi dator să stai până la ora 9 seara la birou, pentru că şi şeful stă? Sunt situaţii delicate, pe care am încercat să o descâlcim pentru tine cerând sfatul experţilor în coaching. Aşadar, ce faci când şeful munceşte prea mult?

Conform celor mai recente statistici, companiile cu cel mai mare succes financiar au cele mai multe femei în roluri de conducere. Totuşi, femeile rămân în umbra colegilor de sex opus, atât din punctul de vedere al funcțiilor ocupate, cât şi din cel al veniturilor. Vestea bună este că o educaţie managerială este una dintre cele mai bune soluţii de a trece peste acest prag.

Un consultant în resurse umane ar începe să  enumere 7 paşi prin care poţi evita acest lucru. Însă adevarul este că, nu prea ai de ales. Încerci sau nu să protestezi şi apoi, dacă şeful este mai încăpăţânat decât tine, le execuţi. Nu de alta, dar el hotărăşte dacă primeşti sau nu o mărire de salariu, dacă mai rămâi sau nu în firmă şi, implicit, dacă îţi mai plăteşti sau nu următoarea rată la bancă. Situaţie rezolvată, nu? Păi nu prea.
S-a creat de mult timp imaginea asta a şefului sub formă de bau bau, care nu ascultă, nu apreciază, este afurisit şi, de ce nu, trasează sarcini absurde. Sigur, dacă te duci şi asculţi puţin în tabăra şefilor, vei auzi despre angajaţi care nu se implică, nu înţeleg responsabilităţile şi nu pricep foarte multe raţionamente care stau în spatele deciziilor.

În proiectele de învățare prin joc, participanții își descoperă punctele forte şi preferinţele făcând lucruri concrete, cu impact în viaţa profesională, regăsesc importanța firescului şi autenticităţii în relaţia cu ceilalţi și au posibilitatea să progreseze şi să contribuie la o cauză importantă. Succesul de care se bucură conceptul creat și dezvoltat de Dan Berteanu pe aceste principii, pe care l-a denumit „Equatorial Marathon", îi permite acestuia să îl exporte dincolo de granițele țării.

Talentul, relaţiile şi banii te pot propulsa foarte sus în viaţă sau în afaceri.  Dar asta nu e întotdeauna de ajuns. Trebuie să munceşti mult pentru a avea cu adevărat succes. Dar toate aceste sfaturi nu sunt o noutate, nu-i aşa? Pentru a întări ideea de mai sus, inc.com îţi prezintă poveştile unor oameni de business cunoscuţi care au muncit foarte mult pentru a ajunge la nivelul la care sunt în prezent. Şi care continuă să muncească la fel de mult, chiar dacă se pare că au ajuns acolo unde voiau.