Miercuri, 24 aprilie, managerii de HR și nu numai au dezbătut, în cadrul evenimentului “Despre Oameni și HR”, două tematici de interes: HR-ul – Partener strategic în business și Echipa mea: Programe de Employee engagement.

Am asistat deseori la meeting-urile managerilor cu echipele lor și de fiecare dată am observat schimbări în atitudinea echipei după întâlnire. Ca manageri, avem impact imediat asupra celorlalți, câteodată chiar și cel mai mic gest, o privire sau un ton mai ridicat lasă o amprentă puternică. Îi putem face pe ceilalți să se simtă „mici” sau „mari”, de parcă am avea superputerile unui erou, însă rareori managerii sunt conștienți de efectele pe care le au asupra echipei pe care o conduc.

Diferențele sunt adesea câștigătoare. Într-o echipă, cu cât oamenii sunt mai diferiți, cu atât e mai bine. Există însă o condiție pentru a transforma aceste diferențe în success – un manager care să știe să le valorizeze.

Se știe că rolul managerului este deosebit de important, el fiind cel ce dictează cultura organizațională. De exemplu, dacă managerul nu ține la punctualitate și tolerează întârzierile e foarte probabil ca ședințele să nu înceapă niciodată la timp. Prin urmare, nu e greu să ne dăm seama că managerul are un impact uriaș și asupra ritmului de creștere al unei echipe și al felului în care aceasta învață.

Un grup de oameni care au toţi o inteligenţă emoţională ridicată (self-awareness, self-management, social awareness, relationships management) este foarte aproape de a deveni o echipă foarte bună. Cu toate acestea, adunarea împreună a unor indivizi cu IE ridicat nu face, în mod necesar, un grup care funcţionează cu o performanţă ridicată.

Echipele sunt tot mai importante pentru succesul organizațiilor; acestea sunt responsabile pentru marea majoritate a activităților, de la crearea de noi produse inovatoare, până la demararea de noi afaceri la nivel global. În cercetările în ceea ce privește echipele, studiile sunt centrate pe disfuncționalitățile acestora. Dacă profităm de energia și de creativitatea pe care le poate genera o echipă, aceasta va putea obține rezultate mai bune în mai puțin timp. Ce înseamnă asta? Într-o organizație, cele mai multe obiective sunt realizate în echipă. Dacă vei demonstra că ai capabilitatea de a lucra bine în echipă, acest lucru ar putea avea un impact major asupra carierei tale.

A clădit o companie solidă, cu o evoluţie frumoasă, ascendentă, de la an la an. Vorbea despre afacerea sa cu pasiune, dar şi cu modestia omului care a construit totul pas cu pas, temeinic, prin muncă şi disciplină. Când povestea despre oamenii din echipa sa i se luminau ochii şi părea că vorbeşte despre oameni dragi, din familia lui. Era sever, cerea mult de la sine şi de la ceilalţi, avea standarde ridicate, profesionale şi etice, însă era extrem de corect şi ţinea cu încăpăţânare la principii, la reguli şi, mai ales, la bun simţ, adevăr, muncă şi dedicaţie.

Ateneul Roman va găzdui pe data de 24 aprilie Concert de Leadership, un eveniment inedit, organizat în premieră în România, ce îmbină prin arta leadership-ului dezvoltarea echipelor și a organizațiilor. 4 lideri de renume din mediul de afaceri și cel social vin să ofere auditoriului viziunea lor asupra principiilor de bază ale culturii de leadership aplicate atât într-o organizație, cât și în viața personală.

Pentru mulţi este doar o canapea. Pentru mine însă, reprezintă simbolul implicării angajaţilor în deciziile ce ţin de compania în care lucrăm. Ne-am mutat de curând într-un sediu nou şi m-am hotărât ca pentru prima dată să implic şi restul echipei în decorarea acestuia. Ba mai mult, am vrut să-mi demonstrez că pot oferi încredere şi responsabilitate, aşa că, i-am delegat lui Tudor întreg procesul de amenajare al sediului, deşi îmi place să am mereu controlul.

Despre leadership s-a scris o literatură extrem de vastă până în prezent. Uneori, presiunea pusă pe umerii noștri de a fi, la rândul nostru, lideri este și ea extrem de mare. Se întamplă însă uneori să nu știm exact de unde să începem sau ce înseamnă mai exact leadership-ul.

Munca în echipă este una dintre cerinţele care se regăseşte aproape în toate anunţurile de angajare, dar şi pe lista de valori a multor companii. Cum arată, de fapt, o organizaţie care pune accent pe o astfel de dimensiune? Ce valori şi ce motivaţii au membrii respectivei organizaţii, dar mai ales liderii ei? Şi cum putem face ca acest concept să nu fie doar o altă formă fără fond?

Câţi dintre noi ne dăm seama că, uneori, ne preocupă mult prea mult să ne punem întrebarea dacă suntem fericiţi? Poate că am uitat „pe parcurs” că noţiunea de fericire nu este întotdeauna palpabilă. Fericit poţi fi privind cerul senin, admirând un boboc de floare sau urmărind cum ideile se succed şi capătă un anume sens, aşa cum li s-a întâmplat astăzi celor care au fost prezenţi la evenimentul „În căutarea fericirii”, organizat de Revista CARIERE, al cărui invitat a fost domnul Andrei Pleşu.

Şahul poate fi o sursă de inspiraţie, atunci când observi că managerul pe care te bazezi este uneori o sursă de conflicte sau dispute. Să pornim chiar de la exemplul unei echipe cu profesionişti buni, cu experţi performanţi, care iubesc ceea ce fac până la încăpăţânare. Sunt oameni loiali meseriei lor, loiali companiei din care fac parte, oameni care au crescut pas cu pas în organizaţia lor. Profesionişti desăvârşiţi care, puşi să funcţioneze împreună, ca o echipă, nu reuşesc totuşi să ajungă la relaţii armonioase şi eficiente, respectiv să asalteze „negrele” cu eficienţă maximă. Trebuie să acţionăm, dar nu oricum...

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Imaginează-ţi următorul scenariu: ţii şedinţa săptămânală de leadership cu echipa ta. Discuţi cu subordonaţii tăi direcţi modul în care ar trebui să vă ocupaţi de întârzierile în desfăşurarea proiectului pe care-l desfăşuraţi, întârzieri din cauza cărora echipa nu-şi va îndeplini indicatorii de performanţă trimestriali. Ştii că Ted, unul dintre subordonaţii tăi direcţi, a ratat două deadline-uri esenţiale. Ai mai văzut şi înainte un asemenea comportament din partea lui Ted şi ai văzut şi cât de frustraţi sunt ceilalţi membri ai echipei din cauza lui. Te hotărăşti să nu-i spui nimic lui Ted în şedinţă, dar după aceea vorbeşti cu el între patru ochi despre faptul că v-a dezamăgit şi pe tine şi pe membrii echipei pe care o conduci.

În filmul „Toată lumea din familia noastră”, proaspăt premiat la premiile Gopo, asistăm la o dramă a unei familii. Într-o şedinţă corporativă asistăm la o dramă a unei corporaţii. Sau nu, exact la fel cum nu în toate familiile există drame.

Trăim într-un mediu în care facem majoritatea sarcinilor pe fugă şi în care ne lăsăm adesea duşi de val, trezindu-ne astfel direct la final de lună, când, privind înapoi (dacă mai avem timp şi de asta), suntem nemulţumiţi de activitatea noastră ca manageri ai unor echipe.

Decizii grele pentru afaceri sunt luate peste tot în lume în momentul de față. În multe organizații au loc restructurări impuse. Percepția caracterului impus al unei schimbări poate să fie provocată de lipsa de dialog între decidenți și cei care vor implementa deciziile. Puțini manageri sunt cei care se simt bine fiind nevoiți să taie costuri, să reducă numărul angajaților și să micșoreze echipe. Mulți profesioniști de resurse umane sunt puternic impactați personal și profesional de restructurarea angajațilorpe care poate tot ei i-au recrutat.

Tinerii designeri români interesaţi să se califice în competiţia internaţională „Young Lions – Design”, de la Cannes, se pot înscrie începând cu 6 martie 2013, prin intermediul The Alternative School for Creative Thinking.

Reporterii revistei Cariere au discutat cu Ken Morse, Co-fondator al Martin Trust Center for MIT Entrepreneurship și mentor în cadrul Business Mentoring Program, despre cum ar trebui să arate profilul unui bun om de vânzări, cum ar trebui să își construiască o organizație echipa de vânzări, dar și despre ce ar trebui să conțină un plan de afaceri care „să strângă bani”. Citiți în continuare interviul acordat în exclusivitate de Ken Morse revistei Cariere.

La cursul pentu manageri pe care l-am susținut recent l-am reîntâlnit (inevitabil) pe faimosul « trebuie », cuvântul care pare a le domina pe toate celalalte în mediul organizațional. Trebuie și-a pus amprenta pe cuvinte importante însă cu « functii » mai mici în întreprindere, precum performanță, încredere, comunicare, spirit de echipă și a decretat în mod unilateral că le însoțește peste tot, că el decide, și că « așa trebuie să fie ». Puterea lui Trebuie e atât de mare, încât chiar și angajați cu experiență, cu capacitate de a conduce echipe l-au adoptat ca și unealtă inconturnabilă în procesul de management.