Piața serviciilor de recrutare și muncă temporară din România este extrem de competitivă, atât din punctul de vedere al prețurilor, cât și din perspectiva angajaților și a clienților. De aceea, pentru a te diferenția în această industrie trebuie să îți asumi riscuri pentru ca să câștigi pe termen lung, spune Miguel Trindade, country manager al ManpowerGroup România.

„Industria de recrutare și muncă temporară este fascinantă, dar foarte competitivă. Ne aflăm astăzi printre liderii de piață, și suntem una dintre cele mai profitabile companii din domeniu. Spun asta nu din mândrie, ci din convingerea că profitabilitatea este o condiție necesară pentru sustenabilitate. Nu poți să dezvolți un business pe termen lung, să investești în oameni – fie că sunt angajați interni sau lucrători temporari – dacă nu ești profitabil”, spune Miguel Trindade. Originar din Portugalia, Miguel conduce, de aproape 3 ani, operațiunile unui jucător aflat pe locul al patrulea pe piața serviciilor de recrutare, un business de circa 60 de milioane de euro și peste 3.300 de angajați.

„Ca să faci lucrurile diferit, trebuie să ai curaj. Uneori, înseamnă să riști, să pierzi bani pe termen scurt, dar dacă nu încerci, sigur pierzi oportunități. E important să ai o viziune și să o urmezi, chiar dacă drumul nu e mereu clar”.

Cu peste 25 de ani de experiență în managementul activelor, management financiar, operațional și al transformărilor organizaționale, în sectoare variate precum audit, real estate, servicii și sănătate, Miguel Trindade a venit în România prima dată în urmă cu 27 de ani.

„Am venit în România în 1998, din Portugalia, unde lucram într-o companie multinațională de audit care nu mai există astăzi, Arthur Andersen. Era o companie foarte cunoscută la vremea aceea. După scandalul Enron, compania s-a desființat. Eu am plecat din România în 2001, tot cu Arthur Andersen, și m-am mutat la Londra. Acolo am prins perioada dificilă post-Enron, care a schimbat complet industria auditului. Am lucrat un an și jumătate la Deloitte și un an și jumătate la Arthur Andersen – în total, trei ani în Londra”.

România din 1998 era complet diferită de cea din 2007, totul era mai puțin „cosmetizat”

Și-a început cariera în Portugalia, unde făcea audit standard și lucra foarte mult cu băncile. În România, experiența a fost complet diferită, pentru că era o altă cultură, iar economia era într-o altă etapă de dezvoltare.

„Au fost ani foarte buni, atât profesional, cât și personal. Am cunoscut oameni de mare calitate. România de atunci era diferită față de cea din 2007, când am revenit. Oamenii erau mai direcți, mai simpli, mai autentici. Totul era mai natural, mai puțin «cosmetizat» Mie mi-a plăcut mult acea perioadă, cred că mi se potrivea mai bine acel tip de energie”.

După experiența din Londra, a revenit în Portugalia pentru alți trei ani, timp în care a lucrat în domenii complet diferite – de la piața de capital la proiecte pentru guvern, în zona de sănătate. „A fost o perioadă interesantă, într-un domeniu public, dar nu politic. Mi-a plăcut mult acea experiență”.

În România s-a întors în 2007 pentru o nouă provocare profesională: aceea de a construi de la zero un start-up pentru o companie portugheză care tocmai achiziționase un centru comercial în România.

„Recunosc, nu știam exact nici unde este acel oraș - era vorba despre Râmnicu Vâlcea! Mi s-a părut ciudat la început, dar am acceptat provocarea”.

Compania pentru care lucra la acea vreme era un grup imobiliar foarte mare, parte dintr-un conglomerat care, la momentul respectiv, genera cam 6% din PIB-ul Portugaliei.

„Am început literalmente de la zero – fără birou, fără echipă. Îmi amintesc primele angajări, primele negocieri pentru închirierea unui apartament lângă Piața Victoriei, în timp ce așteptam finalizarea clădirii de birouri din Băneasa”.

Când lucrezi într‑o țară străină, trebuie să accepți că ești invitatul

A fost o perioadă intensă, dar frumoasă. România s-a schimbat enorm din 2007 până în prezent, spune el, iar dacă o compară cu 1998, crede că este o cu totul altă lume.

„Țin minte că atunci mergeam la un hotel și, de multe ori, eu plăteam un preț, iar colegii români altul. Mi se părea ciudat, dar am înțeles repede că trebuie să te adaptezi locului în care ești. Când ești într-o țară străină, trebuie să accepți că ești invitatul. Trebuie să te adaptezi tu primul, iar dacă vrei să schimbi ceva, trebuie mai întâi să înțelegi și să respecți cultura locală. Numai așa poți aduce schimbări care să fie acceptate și să aibă sens”.

A lucrat o perioadă în domeniul imobiliar, inclusiv ca antreprenor. A dezvoltat de la zero o companie, a făcut schimbări importante împreună cu un partener, iar după o vreme drumurile lor s-au despărțit.

„A fost o experiență valoroasă, acum știu exact ce înseamnă să fii antreprenor în România”. Apoi a apărut oportunitatea de a lucra cu ManpowerGroup, într-o industrie complet diferită de tot ceea ce făcuse până atunci. A constatat rapid că, în acest domeniu, există o luptă constantă pentru talente, iar colegii lui sunt adesea vânați de concurență.

„Noi nu practicăm o politică de a «targeta» angajați de la alții, dar dacă cineva își dorește să vină la ManpowerGroup, analizăm cu deschidere. Ce contează pentru noi este să fim o companie sustenabilă. Avem o cifră de afaceri de aproximativ 60 de milioane de euro și, comparativ cu alți jucători din industrie, am avut o evoluție solidă anul trecut. Cred că suntem pe un drum bun, de expansiune sustenabilă – și asta e ceea ce contează cel mai mult”.

În ceea ce privește provocările de pe piața muncii din România, Miguel spune că incertitudinea este cea mai mare dintre ele.

„Este un context global și local în același timp. Prețurile și tarifele se schimbă permanent – azi sunt 50%, mâine 75%, poimâine 30%. Asta creează instabilitate pentru mediul de afaceri, mai ales în industriile mari, cum este cea auto, care are un impact semnificativ asupra exporturilor și economiei României”.

În al doilea rând, contextul politic și economic local adaugă un strat de imprevizibilitate. Clienții nu știu exact cum va evolua piața: va fi creștere? va fi scădere? Iar asta îi face mai prudenți.

„La fel se întâmplă și cu angajații. Recrutorii noștri observă că oamenii devin mai precauți – chiar dacă primesc o ofertă bună, se gândesc de două ori înainte de a schimba locul de muncă. Este o perioadă de incertitudine în care mulți preferă să «aștepte să vadă ce se întâmplă»”.

În plus, există o lipsă tot mai mare de resurse umane în anumite domenii și regiuni. Avem nevoie de forță de muncă din afara României, mai ales din Asia. Totuși, agențiile de recrutare și muncă temporară nu pot recruta direct muncitori din Asia, iar un proiect de hotărâre de guvern care ar permite acest proces stagnează, de câțiva ani, pe masa guvernului.

„Au fost discuții, s-au făcut promisiuni, dar implementarea întârzie. Aceasta este o problemă reală pentru companii. Piața are nevoie de soluții concrete, nu doar de intenții. Munca temporară este clar reglementată în România, există un cadru legal care definește foarte exact ce înseamnă muncă temporară și cine are dreptul să o practice”.

În prezent, ManpowerGroup nu recrutează personal din afara țării, din state non-UE. „În schimb, am preferat să lucrăm la repatrierea românilor plecați în străinătate. Este o misiune dificilă, dar una în care credem. O spun și din experiență personală – sunt aici de atâția ani încât România a devenit casa mea. Înțeleg foarte bine cât de greu este, după o perioadă lungă petrecută într-o altă țară, să te întorci. Ai prieteni acolo, ți-ai crescut copiii acolo, ți-ai construit o viață. Pentru un adult, schimbarea poate părea simplă pe hârtie, dar când adaugi familia, copiii, integrarea – lucrurile devin mult mai complicate”.

O creștere salarială medie de 5% este realistă și rezonabilă pentru următoarea perioadă

Salariul mediu din România a crescut în ultimul an cu circa 5%, însă rata inflației a fost mai mare, astfel că majorările de salarii nu au acoperit scumpirile. În anii anteriori însă, angajații aveau creșteri salariale de două cifre, care acopereau inflația.

Întrebat cum crede că vor evolua salariile în următoarea perioadă, Miguel Trindade a răspuns: „Aceasta este, cum spunem noi, «întrebarea de un milion de euro». Sunt două direcții majore care vor influența piața muncii și nivelul salariilor în următoarea perioadă. Prima ține de stabilitatea economică generală. Trebuie să înțelegem ce se va întâmpla cu economia României și care vor fi efectele măsurilor fiscale recente. Dacă procesul de restructurare a aparatului de stat se va implementa eficient, el ar putea elibera forță de muncă ce ar putea fi absorbită de sectorul privat. Sunt convins că multe dintre persoanele vizate ar putea fi reangajate în mediul privat, dacă există dorință și motivație. Totuși, acest proces va trebui gestionat atent”.

A doua direcție este legată de investițiile străine și de încrederea mediului de afaceri. Stabilitatea fiscală pe termen mediu va determina cât de dispuse sunt companiile să investească în extindere și, implicit, în creșteri salariale.

„În ultimii ani, majorarea salariului minim – destul de accelerată – a forțat multe companii să își ajusteze rapid structura costurilor. În unele industrii, acest lucru a dus la pierderea profitabilității și chiar la restrângerea activității. Este un proces normal într-o economie care evoluează, dar ritmul a fost poate prea rapid, fără ca piața să aibă timpul necesar să se adapteze”.

De aceea, spune el, se observă tot mai mult nevoia tot mai clară de recalificare, de dezvoltare de competențe noi. Mulți oameni trebuie să învețe să lucreze în industrii mai sofisticate, cu tehnologii noi. Această tranziție va influența direct și evoluția salariilor.

„Cred că o creștere salarială medie de aproximativ 5% este realistă și rezonabilă pentru următoarea perioadă, având în vedere contextul actual – presiunea fiscală, obligațiile administrative, costurile tot mai mari ale companiilor. Sigur, cu toții ne dorim mai mult. Dar trebuie să ținem cont că mediul de afaceri este deja destul de împovărat: taxe noi, obligații declarative, birocrație. Toate acestea cresc costurile indirecte ale unei companii.”.

Problema apare atunci când schimbările de legislație și creșterile de taxe sunt impuse brusc, fără o viziune clară pe termen lung. În astfel de condiții, unele firme reușesc să se adapteze, altele se văd nevoite să reducă activitatea sau chiar să închidă.

„Aici cred că este nevoie de mai multă atenție din partea mediului politic – de politici economice gândite cu prudență, în consultare cu mediul de afaceri. Nimeni nu vrea să își concedieze angajații. Dar uneori politicile fiscale îi împing pe antreprenori exact în acea situație”.

Ce a mai spus Miguel Trindade despre:

Cum arată 2025 pentru ManpowerGroup vs anul anterior

Cu peste 3.300 de angajați, lucrăm în prezent cu companii din industria automotive, dar și cu clienți din IT, servicii de suport și logistică.

Cred că există șanse reale să avem un an puțin mai bun decât cel anterior, cel puțin din perspectiva cifrei de afaceri, aceasta este și ținta noastră. Totul depinde însă de ceea ce se va întâmpla în următoarele luni. Dacă piața rămâne stabilă, așa cum a fost în ultimele două-trei luni, avem motive să fim optimiști. Dar, desigur, orice fluctuație economică afectează direct planurile de recrutare, pentru că primele bugete care se reduc în perioade de incertitudine sunt cele destinate angajărilor.

Ce îi place în România și ce i‑ar plăcea să se schimbe

Cel mai mult îmi plac oamenii. Românii sunt deschiși, calzi și comunicativi, iar asta, pentru mine, contează enorm. Îmi place și mâncarea tradițională, sunt un fan necondiționat al zacuștii și al salatei de vinete. Îmi plac zonele de munte, natura din România este superbă — chiar dacă, trebuie să recunosc, uneori mi-e puțin teamă de urși. În schimb, litoralul… chiar dacă soția mea este din Constanța, trebuie să fiu sincer: nu este partea mea preferată a României. Mi-ar plăcea să văd o transformare acolo, să devină o zonă mai bine pusă în valoare.

Cum vede viitorul economic al României

Am încredere că viitorul României este luminos. Țara are un potențial extraordinar, oameni buni, inteligenți, industrii care cresc. Dar este nevoie de mai multă acțiune.

Uneori am impresia că toată lumea știe ce trebuie făcut, vorbește despre asta, dar nu se trece suficient de repede la fapte. Avem fonduri, avem resurse, dar ele se pierd uneori „pe drum”.

Cred că a venit momentul să spună cineva: „Ajunge cu planurile, haideți să ne apucăm de treabă”. România merită să transforme potențialul în realitate.