Ne-am obisnuit sa credem ca doar realitatea exterioara ne modeleaza si ne influenteaza; ca reactionam, cel mai adesea, doar la stimulii externi. Daca avem impresia ca un membru al echipei noastre a vorbit pe un ton mai rastit, ne intristam; daca ne simtim ofensati, ne schimbam starea de spirit. Fals. Nu doar noi reactionam la ceea ce se intâmpla in jurul nostru, ci, in acelasi timp, realitatea noastra interioara – emotiile noastre, viziunea noastra despre cine suntem si ce vrem sa facem etc. – poate schimba mediul organizational in care lucram sau pe care il conducem.
Cum reusim sa producem o schimbare? „In primul rand, nu e usor sa schimbi pe nimeni. Obiceiurile se construiesc in timp si batatoresti atata vreme o cale (indiferent ca ne referim la viata profesionala sau la viata personala), incat e foarte greu sa o iei pe un alt drum si asta de a doua zi. Indiferent ca vrei sa te lasi de fumat, sa te apuci sa inveti o limba straina, sa-ti schimbi jobul, sa-ti faci o familie sau sa devii mai bun, sa instalezi un alt standard de calitate in compania pe care o conduci/reprezinti.
Probabil ca este ceva prin aer, cum îmi place mie să spun, însă în ultimul timp subiectul central al majorității ședințelor de coaching, fie că s-au întâmplat cu tineri sub 25 de ani, fie cu manageri de top, a fost acela legat de decizie. Am întors împreună situația și pe o parte, și pe alta – vă asigur că s-au găsit și părți despre care eram departe de a crede că ar putea exista – am analizat-o din toate punctele de vedere și, inevitabil, a venit timpul ca partenerul meu de coaching să ia o decizie. Dar… s-a așternut liniștea!
© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.
Ca manager, nu poţi accepta ca un angajat să aibă performanţe mediocre sau chiar slabe. O asemenea situaţie este frustrantă, consumă timp inutil şi îi poate demoraliza pe ceilalţi oameni din echipa ta. Dar ce ar trebui să faci atunci când performanţele unui angajat nu se ridică la standardele acceptate? Cum îl ajuţi să îşi schimbe comportamentul problematic? Şi cât de mult laşi să continue situaţia până când decizi că a venit momentul „să îţi reduci pierderile”?
Dacă în urmă cu o săptămână, președintele Vladimir Putin declara că Rusia va apăra și pe viitor drepturile cetățenilor ei care trăiesc peste hotarele țării, folosind în acest scop întreg arsenalul de mijloace de care dispune, acum, când armata ucraineană a reușit să-i încolțească pe insurgenții separatiști, liderul de la Kremlin tace.
Ce este strategia? Un simplu plan?
E ca atunci când forțele armate își aleg terenul înainte de a se confrunta cu inamicul? E modul în care ne propunem să atingem o țintă? E poziția pe care o adoptăm? Se referă la perspectivă, la punctul de vedere asumat asupra unei chestiuni și la deciziile și acțiunile care decurg din însușirea acelui punct de vedere? E tiparul pe care îl respectăm în toate acțiunile noastre? Să urmărim și să copiem mișcările unui competitor, e tot o chestiune de strategie?
Am auzit de multe ori în jurul meu persoane care spuneau despre coaching că nu funcționează. În loc să vorbim despre cât de benefic este acest instrument și despre rezultatele sale extraordinare, cred că este important să știm că există situații în care coachingul nu va funcționa, dacă intrăm în proces cu credințe sau așteptări fixe, care nu corespund naturii emergente și flexibile ale acestui domeniu.
Shero susține duminică, 8 iunie, un atelier pro bono în cadrul celei de-a patra ediții a Festivalului Urban “Femei pe Mătăsari”, care are ca temă SCHIMBAREA.
De curând s-a întors de la San Francisco, unde şi-a întâlnit colegii de la Adobe Systems. „Atmosfera e ca din altă lume. În zona Bay Area, ritmul vieţii este cu totul altul, oamenii sunt pasionaţi de tehnologie la un cu totul alt nivel. Conferinţele, prezentările, totul te ajută să-ţi găseşti inspiraţia la fiecare pas”, povesteşte Andra la întoarcerea în Bucureşti.
Modul în care gândim este cel mai puternic factor care determină o comunicare dificilă. Cu toţii avem credinţe despre noi, despre ceilalţi şi despre felul în care ar fi bine să se întâmple lucrurile în lume. Uneori aceste credinţe ne sunt induse de familie, grupul nostru de apartenenţă sau cultura locului în care trăim. Dar de cele mai multe ori, aceste credinţe provin din experienţele noastre anterioare şi din semnificaţiile pe care acele experienţe le-au avut atunci pentru noi.
Problema cu actuala generaţie de tineri din România este că, în primul rând, nu există. Iar prin asta mă refer strict la problema în sine. Foarte mulţi tineri absolvenţi cu potenţial preferă să își înece amarul prin diferite stări de „procrastinare” cum ar fi diversele vicii sau, mai nou, diversele site-uri de socializare ori uitatul la seriale şi filme online. Ȋn felul acesta, primează orice alt fel de activitate în afară de ceea ce trebuie făcut.
Trăim într-o lume în care, uneori, e greu să apăsăm butonul de „mute”, să punem pauză bruiajului exterior și să ne concentrăm în direcția dorită. Devine din ce în ce mai dificil să ne menținem atenția asupra scopului propus și obosim sau ne reîntoarcem, involuntar, în rutina și activitățile obișnuite.
Nici vorba de psihologie inversă! Este doar îndemnul sincer al multor psihologi care îi şi dau dreptate lui Erich Kästner , scriitor german care spunea: „E simplu să iei viaţa în serios. Şi e dificil să iei viaţa în glumă”. Pentru că a devenit real faptul că avem nevoie de anumite schimbări în modul de a gândi despre noi, pentru a scăpa de o parte din stresul cotidian.
M-am trezit la un moment dat că am un to-do list infernal, că este nevoie să cresc portofoliul de clienți, că mi-aș dori să scriu o carte, că mi-aș dori să mă văd mai mult cu prietenii, că mi-aș dori să fiu mai organizată, să am mai mult timp pentru mine, să am mai mult timp pentru firmă etc.
Afaceri, afaceri şi iar afaceri... Toată lumea povesteşte despre afaceri, despre cum să ajungi în Top 5 sau 3... sau chiar pe primul loc. Așa că ne-am gândit să vă propunem în continuare câteva informații interesante care ar trebui ştiute şi urmate în demersul spre succes al unei afaceri. Și ca aceste sfaturi să aibă o și mai mare greutate, sunt oferite de miliardarul britanic Richard Branson.
De cele mai multe ori e mult mai simplu să ne plângem de diverse aspecte care ne deranjează decât să ne punem pe treabă și să încercăm să facem o schimbare. Acesta însă nu este și felul de a fi al lui Iulian Angheluță, fondator al asociației Free Miorița. În loc să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca altcineva să rezolve problemele cu care ne confruntăm, Iulian încearcă și reușește, după cum singur declară, să pună umărul la schimbare.
Pe cât de important este ca fiecare om să își cunoască punctele tari și punctele slabe, pe atât de important este să își dea seama și de ce fel de lider este. Putem aplica, în funcție de o anumită situație sau de un anumit proiect, un stil diferit de leadership, la fel cum un anumit tip de leadership funcționează pentru o organizație sau alta. Nu putem generaliza și spune că un leadership anume este mai bun decât celălalt – astfel de judecăți de valoare sunt circumstanțiale în acest caz și nu ne ajută la nimic.
Recunoaştem sau nu, toţi avem în jurul nostru oameni pe care vrem să-i schimbăm. Nu fundamental, doar câteva obiceiuri pe care le considerăm dăunătoare sau nepotrivite. Poate că partenerul de viaţă mănâncă prea mult şi a abandonat mersul la sală, poate că cei din familie au prea multe pretenţii nejustificate sau poate că o colegă de la birou foloseşte uneori un ton nepotrivit când vorbeşte cu clienţii, şi asta strică reputaţia companiei.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
De-a lungul anilor, am vorbit cu sute de manageri despre motivele pentru care organizaţiile lor sunt exagerat de complexe – şi, în aproape toate cazurile, ei au citat „tehnologia” printre principalii vinovaţi. Dar, în fraza imediat următoare, tot ei au recunoscut faptul că tehnologia le-a revoluţionat modul de lucru, le-a amplificat productivitatea personală şi le-a oferit o „întreagă lume nouă”, plină de competenţe noi şi interesante.
