Peștele i-a spus la un moment dat maimuței: „Mi-ar plăcea să fim prieteni.” Maimuța i-a răspuns: „Cred că e o idee foarte bună. Vino și stai alături de mine în copac.”

Ce vreau să spun cu această scurtă parabolă? Leadership-ul nu înseamnă să fii mereu deasupra tuturor, într-un turn de fildeș, și să crezi că poți avea o colaborare bună cu ceilalți dacă nu ești dispus să stai printre ei și să le fii alături. De fapt, leadership-ul presupune să ieși din zona de confort, să acționezi și să construiești împreună cu cei din jur, să le arăți încredere pentru a fi tu însuți credibil în fața lor.

Ce faci când nimeni nu pare să te asculte? Și mai ales, ce facem când modul în care vezi tu lucrurile nu se potrivește cu al meu?

Câteodată, o vacanță ca aceea care tocmai urmează este numai bună pentru a ne acorda nouă înșine clipe de răgaz, de relaxare sau chiar de introspecție. De ce? Pentru că mulți dintre noi ne mulțumim cu „binele” și încetăm să mai depunem efort în drumul către excelență! Dacă ești printre cei care răspund cu „Da” la următoarele întrebări, poate că e cazul să faci o schimbare:

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Toţi oamenii au zile proaste la serviciu sau au chiar perioade lungi în care se simt deprimaţi din cauza jobului. Dar cum faci deosebirea dintre nemulţumirea obişnuită pe care o simţi uneori şi starea pe care ţi-o dă un job care nu ţi se potriveşte deloc? Cum îţi dai seama că eşti, într-adevăr, gata să laşi în urmă jobul pe care-l ai? Şi, după ce ţi-ai dat seama, cum e mai bine să procedezi ca să te asiguri că pleci cu eleganţă?

N-am fost niciodată genul care se trezește devreme și-și începe sesiunea de jogging. Îmi place totuși să merg la plimbări lungi și să schiez. Doar că uneori asta nu e de ajuns pentru a fi în formă. Vara trecută mi-am dat seama că am început să iau în greutate și, strâmbând din nas, am început să caut alternative.

Cheia în care vă rog să interpretaţi ideile enumerate în continuare este reflexivitatea.

Sunt doar concluziile la care am ajuns eu şi în niciun caz nu ar trebui interpretate drept axiome sau verdicte. Cele 13 idei au la bază credinţe generate mai degrabă de experienţele pe care le-am trăit. Poate pe alocuri nici nu coincid cu teoriile consacrate în cărţile de Change Management. Iată un motiv în plus pentru reflexivitate.

Am revăzut de curând Inception și am găsit câteva paralele frapante între film, viață și acest început de an pentru mine. Principiul care se află la baza ideii filmului este de vis în interiorul altui vis. Deci un fel de vis la puterea a doua. Dacă nu te-am pierdut încă, esența este următoarea: pe măsură ce te afunzi mai mult în adâncul unui vis, cu atât se dilată mai mult timpul.

Înainte de a citi această carte, știam câteva lucruri despre Ken Robinson și îi urmărisem conferințele TED. Și îmi plăcea pentru că spunea chestii interesante și aborda probleme grave cu relaxarea celui care știe că soluții există, întotdeauna.

Ce face să se întâmple ca în momentul în care auzim termenul de ”schimbare”, lucrurile să ni se pară, dintr-o dată, foarte complicate și greu de realizat? Este schimbarea cel mai mare și mai dificil salt prin care trece o organizație?

Atunci când ne schimbăm locul de muncă ne schimbăm și starea de spirit. Mergem la noul job cu noi energii, noi așteptări și întâlnim noi provocări, care reușesc să ne scoată din monotonia care ne cuprinsese la fostul loc de muncă. Dar cum ar fi ca și după o lungă perioadă petrecută în cadrul aceleiași companii și pe aceeași poziție să continuăm să ne facem treaba cu plăcere și să ne iubim jobul ca în prima zi?

„A trăi experiențele pe care viața ni le oferă este obligatoriu; a suferi din cauza lor, sau a ne bucura de ele, este opțional.”

Sunt cuvintele lui Matthieu Ricard, un occidental din naștere devenit budist din convingere. Este considerat cel mai fericit om din lume, deoarece creierul sau a depășit „calificativul” maxim de fericire stabilit de specialisti, și anume -0.3, Ricard înregistrând -0.45!

©  2012 Harvard Business School Publishing Corp.

“Produceţi mai mult!” “Faceţi în aşa fel încât produsul/serviciul să devină mai bun!” “Cheltuiţi mai puţin!”

Dacă eşti managerul unei echipe de angajaţi care lucrează “în prima linie”, aflându-se în relaţie directă cu clienţii, sau manager din “a doua linie”, s-ar putea ca cerinţele acestea să-ţi sune familiar. Şi e foarte probabil să eşuezi în îndeplinirea lor: două treimi din toate eforturile de transformare nu au succes. Ca să eviţi această soartă, întreabă-te mai întâi: oare angajaţii din prima linie sunt implicaţi în conceperea şi implementarea soluţiilor? Şi oare exprimă ei sentimentul că scopul schimbării este şi al lor?

Consulteam a publicat ieri rezultatele studiului „Workforce Metrics”, ce face parte din Studiul Salarial Mercer realizat în acest an la care au luat parte multinaționale din peste 10 industrii și care analizează un număr de peste 50.000 de angajați, din peste 400 de posturi din toate departamentele.

Schimbarea domeniului de activitate nu este niciodată un lucru uşor. Jumătate din cunoscuţi ar spune că ţi-ai pierdut minţile, în vreme ce head-hunterii ar decreta că nu vei mai lucra niciodată. Dar pentru mulţi dintre cei epuizaţi, plictisiţi sau cu talente pe care nu au avut şansa să le arate, schimbarea carierei este singura soluţie de a evita să o ia razna.

©  2012 Harvard Business School Publishing Corp.

Ai remarcat că, în cazul joburilor periculoase, şefii buni au, de regulă, relaţii profunde cu angajaţii lor? Fie că este vorba de un căpitan şi echipajul său de pe o navă ce pescuieşte crabi în Marea Bering, de un comandant de pluton şi soldaţii săi aflaţi în misiune în Afganistan sau de un maistru ce conduce o echipă de tăietori de copaci din pădure, oamenii care muncesc în condiţii de lucru periculoase simt că au nevoie să aibă încredere unii în alţii şi în şeful lor pentru a supravieţui.

Uneori mi se pare că ne-am fixat ca motto „Să trăim doar paradoxuri”! Suntem pasionați de ultimele tehnologii, însă o expoziție cu obiecte vintage ne atrage iremediabil. Ne plac mașinile puternic accesorizate și computerizate, dar oftăm cu subînțeles când vedem pe strada un model oldtimer. Ultima versiune de smartphone ne e mereu la îndemână, dar nu pierdem niciun moment să ne amintim și să vorbim de vechiul nostru telefon (cu taste) care niciodată nu ne „trăda”.

Organizaţiile performante sunt mult mai susceptibile a-şi descentraliza operaţiunile pentru a concura într-un mediu de afaceri globalizat, potrivit rezultatelor studiului „Paradigm shift: building a new talent management model to boost growth” realizat de Ernst & Young în urma unui sondaj în rândurile a 600 de executivi din întreaga lume. Studiul dezvăluie că aceste organizaţii acordă libertate mai mare de luare a deciziilor în cadrul relaţiilor de raportare directă (49%, comparativ cu 35% dintre organizaţiile slab performante chestionate) şi redefinesc rolurile într-un mod mai deschis şi mai flexibil (46% faţă de 34%). 

Aproape jumătate dintre directorii operaţionali (COO) şi-au întărit poziţia datorită schimbărilor şi provocărilor constante din prezent. Volumele mari de date - “big data” - reprezintă o oportunitate solidă pentru directorii operaţionali de a identifica tendinţele emergente şi de a crea noi perspective 40% dintre directorii operaţionali aspiră să fie promovaţi ca CEO în următorii cinci ani, însă va trebui ca, în primul rând, să-şi demonstreze valoarea în cadrul business-ului. 

© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

Ordinea cronologică a etapelor este esenţială dacă vrei să produci în organizaţie o schimbare şi să ai succes. Alegerea lucrului pe care să-l faci primul şi a ordinii în care urmează să se desfăşoare acţiunile următoare este un factor atât de important, încât poate să-ţi fructifice sau, pur şi simplu, să-ţi anihileze eforturile. Problema este că, în multe cazuri, nu e clar dacă un anumit pas este cauza altui pas sau dacă e invers. La fel ca în clasica dilemă “ce a fost prima oară, oul sau găina?”, ajungi să te întrebi: care ar trebui să vină primul?

În adolescenţă am citit într-una din cărţile lui Dostoievski că oamenii nu se schimbă. Probabil e vorba de Fraţii Karamazov, dar nu bag mâna în foc. Mult timp am trăit cu ideea asta şi într-un fel încă mai cred în ea. Poate că nu ne putem schimba la nivel structural, sufleteşte, poate că nu ne putem schimba cu totul felul nostru de a fi, dar în mod sigur putem schimba felul în care trăim sau ceea ce facem. Mai recent am citit un articol din care am aflat că şi bătrânii sunt capabili să înveţe, ceea ce înseamnă că oamenii au abilitatea asta toată viaţa lor.