
Românul care va alerga 250 de km în deșert, în doar șapte zile
Paul Dicu pornește într-o nouă aventură extrem de spectaculoasă în deșert: va alerga 250 de kilometri în doar șapte zile în deșert la Marathon des Sables – între 7 și 13 aprilie.
Paul Dicu pornește într-o nouă aventură extrem de spectaculoasă în deșert: va alerga 250 de kilometri în doar șapte zile în deșert la Marathon des Sables – între 7 și 13 aprilie.
Cheia în care vă rog să interpretaţi ideile enumerate în continuare este reflexivitatea.
Sunt doar concluziile la care am ajuns eu şi în niciun caz nu ar trebui interpretate drept axiome sau verdicte. Cele 13 idei au la bază credinţe generate mai degrabă de experienţele pe care le-am trăit. Poate pe alocuri nici nu coincid cu teoriile consacrate în cărţile de Change Management. Iată un motiv în plus pentru reflexivitate.
Discriminarea și stereotipiile sunt subiecte mereu de actualitate. Alături de partenerii sai, HART Consulting și-a propus să investigheze, în cadrul unei cercetări ample, modul în care unele stereotipii culturale se regăsesc în societatea românească.
Şahul poate fi o sursă de inspiraţie, atunci când observi că managerul pe care te bazezi este uneori o sursă de conflicte sau dispute. Să pornim chiar de la exemplul unei echipe cu profesionişti buni, cu experţi performanţi, care iubesc ceea ce fac până la încăpăţânare. Sunt oameni loiali meseriei lor, loiali companiei din care fac parte, oameni care au crescut pas cu pas în organizaţia lor. Profesionişti desăvârşiţi care, puşi să funcţioneze împreună, ca o echipă, nu reuşesc totuşi să ajungă la relaţii armonioase şi eficiente, respectiv să asalteze „negrele” cu eficienţă maximă. Trebuie să acţionăm, dar nu oricum...
Situația de pe piața locală a locurilor de muncă și salariile destul de mici îi determină pe români să caute joburi mai bine plătite în străinătate. Cum era de așteptat, cei mai dornici să își găsească un post bine plătit în afară sunt tinerii cu vârste cuprinse între 25 și 35 de ani. Una dintre motivații ar putea fi și faptul că rata șomajului în rândul acestora este una dintre cele mai mari din România. Cei mai puțin interesați de găsirea unui job în afară sunt persoanele cu vârste de peste 55 de ani, potrivit informațiilor puse la dispoziția revistei Cariere de platforma online Tjobs.ro.
În mod intuitiv, lumea organizaţională simte că e ceva important cu acest concept de „cultură” și cel mai adesea discuţiile aferente se transformă într-un „bullet”, mai întâi pe agenda generală a strategiei organizaţionale discutată aprig de top management, şi mai apoi, când lumea trece la planurile de acţiune, pe agenda directorului de HR.
Sorin Stoica este un om de afaceri vizionar şi, înainte de declanşarea crizei, în 2007, a pus bazele unei agenţii „născută din pasiunea pentru călătorii” - Eturia – care oferă servicii personalizate de turism, un concept care pe pieţele occidentale este deja implmentat de foarte mult timp. Nu este la primul start-up şi poate, de aceea, experienţa şi-a pus amprenta şi pe strategia de business.
A împletit pasiunea pentru călătorii cu dorinţa de a face un business în acest domeniu. A a rezultat o afacere care va continua să aibă un mare potenţial de creştere şi în viitor: turismul on line. Managerul general al Vola.ro poate reprezenta, în ochii multora, un caz ideal. Pentru el, afacerea şi pasiunea se împletesc.
Mâine, de la orele 11:00, debutează cea de-a doua ediție a Grand Family Festival cu animația Disney, “Ralph Strică-Tot”. Festivalul este creat pentru a celebra vacanța de primăvară a copiilor, pe care îi invită să se bucure de filme împreună cu întreaga familie.
Câţi dintre noi ne dăm seama că, uneori, ne preocupă mult prea mult să ne punem întrebarea dacă suntem fericiţi? Poate că am uitat „pe parcurs” că noţiunea de fericire nu este întotdeauna palpabilă. Fericit poţi fi privind cerul senin, admirând un boboc de floare sau urmărind cum ideile se succed şi capătă un anume sens, aşa cum li s-a întâmplat astăzi celor care au fost prezenţi la evenimentul „În căutarea fericirii”, organizat de Revista CARIERE, al cărui invitat a fost domnul Andrei Pleşu.
Deloc întâmplător, subiectul „Angajaţi fericiţi” revine şi în acest an în atenţia managementului companiilor. Este important? Se poate spune că da, angajaţii care au peste 40 de ani tind să fie mai fericiţi decât colegii lor mai tineri. Veşti bune pentru companiile care au mai puţin de 100 de angajaţi, potrivit unui studiu Delivering Happiness at Work. Dar cum stau lucrurile pentru companiile de calibru mai mare sau pentru antreprenori?
Marți, 9 aprilie, Young Professionals Club lansează proiectul de educație financiară „Money Talks”, care se va desfășura sub forma unor serii de întâlniri cu experți din piața financiară. Aceștia vor oferi participanților sfaturi și informații despre cum să preia controlul asupra viitorului lor financiar.
Unul dintre cele mai grele lucruri pe care suntem nevoiți să le facem în viața personală și profesională este să le spunem celor din jur că ne deranjează anumite lucruri pe care le fac. Cum să-i spun colegului că mă deranjează că lasă cana de cafea pe biroul meu sau managerului că vorbește prea tare la telefon și din cauza asta nu pot lucra? Cum pot să-i spun celui mai bun om din echipa mea că de data asta nu a atins obiectivele?
Economiile capitaliste de tradiţie au alocat un rol foarte important autorităţilor de supraveghere şi control, din nevoia firească de a avea arbitrii care să asigure bunul mers al pieţelor respective. La noi, aceste instituţii au fost create în mare măsura în contextul aderării la Uniunea Europeană, dar conform tradiţiei locale, s-a considerat ca înfiinţarea lor este necesară şi suficientă pentru ca lucrurile să meargă cum trebuie. Gresit! Income Magazine va prezintă o radiografie a activității celor mai importante instituţii cu atribuţii de reglementare şi control.
Profesorul american Nouriel Roubini, supranumit Profetul, pentru ca a prezis marea criza mondiala, trage un semnal de alarma si avertizeaza Moscova in legutura cu starea de sanatate a economiei ruse, care, in opinia expertului, este in mare suferinta.
Eşti un tânăr talentat şi vrei să îţi construieşti cariera pe care ţi-o doreşti, să îţi găseşti primul tău job sau să schimbi domeniul de activitate şi să faci ceea ce te pasionează cu adevărat. Ai aplicat deja pentru diferite poziţii deschise la companiile alături de care ţi-ar plăcea să lucrezi, însă răspunsul pe care l-ai primit a fost de cele mai multe ori negativ. Motivul? Lipsa de experienţă! Cum rezolvi problema lipsei de experienţă în trei paşi simpli?
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Imaginează-ţi următorul scenariu: ţii şedinţa săptămânală de leadership cu echipa ta. Discuţi cu subordonaţii tăi direcţi modul în care ar trebui să vă ocupaţi de întârzierile în desfăşurarea proiectului pe care-l desfăşuraţi, întârzieri din cauza cărora echipa nu-şi va îndeplini indicatorii de performanţă trimestriali. Ştii că Ted, unul dintre subordonaţii tăi direcţi, a ratat două deadline-uri esenţiale. Ai mai văzut şi înainte un asemenea comportament din partea lui Ted şi ai văzut şi cât de frustraţi sunt ceilalţi membri ai echipei din cauza lui. Te hotărăşti să nu-i spui nimic lui Ted în şedinţă, dar după aceea vorbeşti cu el între patru ochi despre faptul că v-a dezamăgit şi pe tine şi pe membrii echipei pe care o conduci.
Epoca locurilor călduțe prin clădirile de birouri a cam apus începând cu anul 2009. Forțate de noile condiții din piață, companiile pun acum accentul, considerabil mai mult decât în trecut, pe angajații competenți și motivați, care aduc rezultate reale în proiectele în care sunt implicați. Asta înseamnă, concret, pentru fiecare dintre noi, ore în plus de muncă, sarcini sau chiar proiecte în plus, mai puține ore de somn și mai mult consum. Este, în același timp și o mare oportunitate.
O problemă care atrage permanent atenţia managerilor din instituţii a fost aceea de a determina mecanismele care îi împing pe oameni către realizarea sarcinilor, sau ce îi motivează pe aceştia pentru a rezolva sarcinile pe care le primesc în vederea atingerii obiectivelor şi scopurilor.
În filmul „Toată lumea din familia noastră”, proaspăt premiat la premiile Gopo, asistăm la o dramă a unei familii. Într-o şedinţă corporativă asistăm la o dramă a unei corporaţii. Sau nu, exact la fel cum nu în toate familiile există drame.