Numărul mesajelor interne a devenit, în multe organizații, un barometru tacit al modului în care se lucrează. Când inboxurile se umplu încă de la primele ore ale dimineții, nu este vorba doar despre ritmul zilei, ci despre sistemul care îl generează. Volumul comunicării spune, de fapt, o poveste despre claritate, responsabilități și felul în care echipele iau decizii.
Un flux mare de mesaje poate indica absența unor procese bine stabilite. Când oamenii revin cu întrebări deja discutate sau cer lămuriri pe subiecte mici, nu ei sunt problema, ci felul în care circulă informația. Uneori, mesajele dese sunt un semn că sarcinile nu au context suficient sau că proiectele sunt fragmentate în prea multe direcții. Alteori, aglomerația din chat arată că deciziile sunt împinse înainte prin discuții succesive, nu prin criterii clare.
Lipsa colaborării?
Pe de altă parte, un volum foarte mic de comunicare poate ascunde altceva: lipsa colaborării. Echipele care vorbesc rar pot lucra în paralel, fără să-și sincronizeze așteptările sau fără să verifice dacă merg în aceeași direcție. În timp, această tăcere poate genera întârzieri și un sentiment de distanțare între oameni.
Adevărata întrebare nu este „câte mesaje se trimit într-o zi?”, ci „de ce sunt necesare aceste mesaje?”.
Dacă majoritatea sunt cereri de clarificare, confirmări repetate, ping-uri pentru status sau decizii minore, sistemul de lucru și instrumentele folosite trebuie regândite. Dacă, în schimb, mesajele sunt scurte, orientate spre progres și legate de pași concreți, asta arată un mod de lucru matur, în care oamenii au contextul necesar să avanseze fără intervenții permanente.
