
Contextul
”2020 va rămâne cu siguranță un an de cotitură în istorie. Cu evenimente neașteptate, fără precedent, pe multiple planuri, cu puternice și subtile implicații pe termen scurt și lung. Am fost puși în fața unor situații care ne-au schimbat tuturor maniera în care privim lumea, înțelegerea asupra a ceea ce putem controla și ce nu, modul în care ne raportăm la noi înșine, la muncă, la viață, în general, și la cei din jur”, descrie pe scurt contextul Mădălina Bălan. În aceste condiții, continuă ea, am învățat, mai mult sau mai puțin, să trăim cu incertitudinea, să plănuim pas cu pas, pe termen scurt, să ne adaptăm unui mod de lucru care este în curs de așezare, să reprioritizăm, să ne acceptăm umanitatea, trauma trăită colectiv și personal ori vulnerabilitatea mai mult decât vreodată în vremurile ”certe”. Modul în care ne-am adaptat noilor condiții și am perceput schimbarea a depins însă foarte mult de lideri, ”în vremuri impredictibile și complicate, cu multe suișuri și coborâșuri, liderii trebuie să reușească să îi facă pe cei din jurul lor să se simtă valorizați, să le insufle sentimentul de apartenență, de unitate, de conexiune, să fie ei înșiși confortabili cu ambiguitatea, să își asume riscuri inteligent gândite și să poată lua decizii critice cu încredere”. De asemenea, capacitatea de a ține angajații centrați pe ce trebuie făcut, de a se mobiliza pentru depășirea obstacolelor și a schimbărilor neanticipate, capacitatea de a permite un cadru, un spațiu pentru exprimarea emoțiilor și vulnerabilităților angajaților sunt elemente critice în aceste vremuri.Liderii și performanța
Co-autor al mai multor studii, Mădălina Bălan ne dă asigurări că declarațiile de mai sus au un suport consistent, mai precis, concluzii și rapoarte ale mai multor cercetări efectuate în ultimele decenii. Conform lor, specialiștii în management și psihologie organizațională au identificat faptul că există o corelație semnificativă între lideri și performanța organizațională, măsurată prin diferiți KPI. Psihologul Robert Hogan demonstrează, de exemplu, faptul că personalitatea liderului determină nivelul de angajament al angajaților, iar acesta din urmă contribuie la o mai bună performanță individuală, a echipei, a organizației. ”Studiul și evaluarea personalității din perspectiva observatorilor aduce un avantaj crucial liderilor. Și anume, acela de a-și înțelege propriile comportamente percepute prin prisma echipelor și colaboratorilor lor. Instrumentele de evaluare a personalității înțelese prin prisma reputației liderului oferă acestuia o sursă de conștientizare strategică a acelor strategii comportamentale care sunt văzute de echipă ca fiind atrăgătoare și benefice pentru bunul mers al întregului”, explică Mădălina. De aceea, evaluările de personalitate științifice, valide și predictive rămân un punct crucial în panoplia de metode de dezvoltare a unui lider, indiferent de vreme și vremuri.Citește și Radu Manolescu, despre arta de a conduce (I). Călătoria către o versiune mai bună.
În plus, subliniază ea, personalitatea prezice o serie de comportamente necesare în muncă, unele foarte relevante pentru realitatea complexă și volatilă generată de criza sanitară COVID -19: rezistența la stres, reziliența, calmul, empatia, modestia (prioritizarea binelui echipei), comunicarea eficientă, cooperarea, adaptarea și învățarea.
„Latura întunecată” a personalității liderilor
Am tot vorbit până aici (și cu Mădălina, dar și cu ceilalți doi invitați ai acestui Cover) despre liderii autentici, asumați, conștienți de felul în care comportamentul și deciziile lor se reflectă la nivelul echipelor, adică liderii plastic denumiți ”far”. Studiile arată însă că nu toți liderii stăpânesc pe deplin ”știința de a conduce”, sunt și lideri care încă își caută busola sau care au naufragiat deja în marea plină de frământări numită pandemie. De aceea, la întrebarea mea legată de vulnerabilitățile liderilor și sprijinul pe care ar trebui să-l primească din interiorul organizației pentru a-și ușura misiunea de a construi sau menține afaceri durabile și echipe sănătoase, motivate, angajate, fără să ”se abandoneze” pe ei înșiși, Mădălina a ales să ne prezinte un alt model de lider, de fapt, o altă latură a personalității liderilor – ”latura întunecată”. Una care, recunoaște Mădălina, în vremuri de criză și incertitudine se poate observa mai mult, iar consecințele se resimt mai puternic în modul în care aceștia se raportează la echipe, iau decizii și propun o viziune coerentă și o mobilizare consecventă a energiilor organizației. Ce este latura întunecată a liderilor? ”Un set de mecanisme de coping, cauzate de credințe distorsionate cu privire la cum cred acele persoane că vor fi tratate de ceilalți. Aceste comportamente necontrolate sunt contraproductive și au impact negativ în modul cum gestionăm relațiile. Latura întunecată a personalității reprezintă o serie de automatisme comportamentale declanșate de stimulii din prezent, însă întărite de succesul avut anterior în a gestiona anumite situații”, lămurește clar lucrurile invitata mea. Conform ei, cercetătorii psihologi de la Hogan Assessments au identificat trei comportamente ce aparțin „părții întunecate a personalității liderilor”, care sunt cele mai nocive în situații de schimbare, criză, incertitudine:- Volatilitatea emoțională (oscilații emoționale, management bazat pe toane și emoții, entuziasm foarte pronunțat în anumite situații urmat apoi de deznădejde și dezamăgire față de alții)
- Deconectarea socială (o redusă disponibilitate - mai ales în momente de presiune și stres, schimbări și incertitudini - față de comunicarea informală cu alții, față de emoțiile acestora. Liderii cu această tendință din latura întunecată sunt descriși de către subalterni în situații atipice ca fiind reci, duri, intimidanți, necomunicativi, incapabili de conexiune umană, reală și neinteresați de a permite un spațiu în care oamenii să se poată exprima și ventila emoțional),
- Precauția excesivă (teama de a-și asuma riscuri, de a lua decizii în situații noi; teama de a nu greși și lipsa asertivității).
Citește și Radu Manolescu, despre arta de a conduce (II). Superputerile liderilor
Liderul post-Covid
În aceste circumstanțe fără precedent, este important deci, atenționează Mădălina Bălan, ca managerii să stabilească relații de încredere cu angajații lor, pentru a avea conversații oneste, recurente despre gradul lor de implicare și motivare și despre ce se poate face pentru a menține un tonus ridicat și a oferi suport. Din ce în ce mai multe companii, chiar și în spațiul românesc, încep să înțeleagă importanța bunăstării emoționale și sănătății angajaților și le oferă programe complexe de „employee assistance” și acces la servicii medicale. Însă, indiferent de câte programe creionează organizațiile, managerul direct și cultura organizației sunt factori cu un impact direct pozitiv sau negativ în rândul angajaților. De aceea, pentru a menține performanța ridicată a unei echipe în era post-COVID, managerii trebuie:- să fie rezilienți
- să comunice în mod eficient, clar și frecvent
- să manifeste o compasiune profundă când vine vorba de susținerea, de suportul oferit angajaților.
- cum comunicăm (ce este ok și ce nu este ok să facem - lideri și angajați - în
- cum gestionăm conflictele
- cum rămânem conectați
- cum întreținem spiritul de apartenență, chiar și atunci când lucrăm de altundeva decât de la birou.
Antrenament pentru succes
De cealaltă parte, pentru a închide complet cercul organizațional al productivității, invitata mea oferă câteva recomandări și angajaților. Făcând trimitere la un studiu global al Hogan Assessments (în care angajatorii a trebuit să aleagă dintr-o serie de 62 de competențe care li se par relevante în noul context), Mădălina Bălan evidențiază câteva abilități pe care și angajații, la rândul lor, ar trebui să și le antreneze:- Capacitatea de auto-gestiune (reziliența, abilitatea de a-și structura munca și de a gestiona ritmul de lucru, capacitatea de a stabili limite, granițe în programul de lucru)
- Seriozitatea (să ducă până la bun final ce au promis și să realizeze corect, la un nivel de calitate agreat, ceea ce și-au asumat, să îi informeze pe cei cu care colaborează de statusul legat de evoluția sarcinilor lor)
- Flexibilitatea și învățarea (adaptabilitatea la noi procese, modalități de lucru; deschiderea de a învăța noi tehnologii)
- Construirea de relații (capacitatea de a stabili conexiuni diverse, chiar și la distanță, cultivarea relațiilor inter-umane și profesionale în mediul virtual)
- Comunicarea proactivă, clară, cu sens (inițierea de conversații bazate pe încredere și onestitate).
Recomandăm și:
Cosmin Alexandru, despre performanță și știința conducerii echipelor. Votul de încredereAcest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 275 Pentru abonare, click aici