În 1952, Jane Goodall, care provenea dintr-o familie de englezi înstăriţi, a renunţat la studii pentru a-şi găsi de muncă. Avea 18 pe ani pe atunci.
Tot în acel an, ea l-a cunoscut pe paleoantropologistul Louis Leakey prin intermediul unui prieten comun care locuia în Kenya. Acesta i-a oferit un job de secretară tinerei şi a dus-o la un sit arheologic din Serengeti.
După ce a vazut-o cum munceşte acolo, omul de ştiinţă şi-a dat seama că ea era persoana potrivită pentru a conduce noul său proiect: un studiu pe termen lung al comportamentului cimpanzeilor în natură, scrie Quartz.
Leakey a realizat că tinerei îi plăcea să petreacă mult timp singură. În plus, nu avea cunoştinţe în domeniu, iar acest lucru a fost un plus, căci însemna că avea mintea deschisă la orice posibilităţi şi nu avea prejudecăţi.
Pariul pe un novice a fost unul căştigător. Jane Goodall a făcut treabă foarte bună cu studiul cimpanzeilor. Ea a continuat munca în paleoantropologie (ştiinţa evoluţiei omului), în paralel cu studiile universitare, iar în câţiva ani a ajuns să fie un nume important în domeniu.
De curând a apărut un documentar, "Jane", care explorează aceasta perioadă a vieţii sale.
width="440">
Shoshin sau mintea începătorului: Când potenţialul contează mai mult ca experienţa
Constantin Pescaru
Probabil că Jane Goodall ar fi luat-o pe altă cale dacă mentorul său nu ar fi avut încredere în potenţialul ei.
Însă acum, în zilele noastre, ne vine greu să percepem ideea ca un proiect de mare amploare cum e observarea maimuţelor în sălbăticie să ajungă pe mâinile unui novice.
Numai că doar un neexperimentat are mintea nealterată de prejudecăţi şi poate oferi o perspectivă nouă asupra lucrurilor. Iar uneori potenţialul contează mai mult ca expertiza.
Acest lucru e subliniat şi de conceptul budist shoshin, cunoscut şi sub numele de "mintea începătorului", care presupune să ai mintea deschisă la orice posibilităţi şi să fii conştient de cât de puţine lucruri cunoşti despre oameni şi lucrurile care ne înconjoară. Cu alte cuvinte, să îţi dai seama cât de mult mai ai de învăţat.
Shunryu Suzuki, un cunoscut profesor şi adept al filosofiei budiste Zen, a descris astfel această stare, într-o carte de-a lui: "În mintea începătorului posibilităţile sunt nemăsurate, în timp ce în mintea experţilor sunt doar căteva".
Ideea este că dacă conştientizezi ceea ce nu ştii, atunci acest lucru îţi ţine mintea deschisă la învăţarea lucrurilor lor.
Pe de altă parte, cei care se consideră experţi într-un anumit domeniu au o viziune mai redusă asupra situaţiei şi găsesc soluţii inside the box la probleme.
Tocmai de aceea există cazuri în care potenţialul contează mai mult ca experienţa şi cunoştinţele acumulate. În piaţa muncii de azi, în care tehnologia şi normele se schimbă rapid, succesul se rezumă la ceea ce poate face cineva, nu la ce a făcut în trecut.
Autorul argentinian Claudio Fernández-Aráoz - speaker şi expert în identificarea talentelor - a abordat pe larg subiectul într-un articol publicat de Harvard Business Review. El susţine că există cinci trăsături care ajută o persoană să persevereze şi să aibă succes: motivaţia, curiozitatea, discernământul, implicarea şi determinarea.
Toate acestea se regăsesc mai degrabă la o persoană care are "mintea începătorului" decât la una care are o minte antrenată.
Conceptul shoshin poate fi aplicat şi la job: un adevărat lider îşi dă seama când are nevoie de un om dornic să înveţe, cu mult potenţial, respectiv când are nevoie de un expert într-un anumit domeniu.
