Se trezește în fiecare zi la aceeași oră și desenează câte 3 ore pe zi. Stă departe de telefon, petrece timp în natură, învață inclusiv în weekenduri și face sport zilnic pentru „a fi normal la cap” pentru desen. La 20 de ani, Ștefan Raicu este student la Barcelona Academy of Art, unde învață să deseneze în stilul clasic și are un vis: să participe cu lucrările sale la cât mai multe expoziții internaționale și să-și deschidă o școală de desen în Germania, unde să îi învețe și pe alții să deseneze.

Ștefan Raicu este un artist vizual român în vârstă de 20 de ani stabilit la Barcelona. Crescut în Germania, și-a manifestat prima dată talentul încă din copilărie, când a realizat primele desene pe pereții grădiniței la care era înscris, iar la vârsta de opt ani a vândut deja câteva caricaturi.

„M-am născut în Germania și am mers la o școală germană normală. Am început să desenez de mic, chiar la grădinița la care am fost am făcut decorațiuni pentru interior și exterior. Am făcut o lucrare mare, nu îmi amintesc exact cum arăta pentru că aveam 5 ani atunci”, spune Ștefan Raicu.

În primii ani de școală a continuat să deseneze, iar în weekend mergea câte două ore la o școală specială pentru desen și pictură, încurajat de părinți să își dezvolte pasiunea.

„Părinții mi-au spus că trebuie să lucrez mai mult la ceea ce pot să fac bine. Eu nu m-am gândit deloc la asta, mă duceam doar ca să pictez din când în când. Uneori nici nu voiam să merg, pentru că drumul dura cam 30 de minute, și îmi ziceam: „Mai bine stau acasă, mă uit la televizor sau ies afară cu prietenii”. Dar tot mă duceam. Cred că am fost acolo doi-trei ani în paralel cu școala normală”.

Ștefan spune că în acea perioadă a desenat mult, a participat la mai multe concursuri organizate la școală și le-a câștigat aproape pe toate, inclusiv un concurs de design din care au rezultat logo și alte elemente de design folosite în materialele de promovare ale școlii.

„Dar după aceea… am renunțat. Nu am mai desenat o vreme. M-am gândit că mai bine joc fotbal sau fac altceva, pentru că toți ceilalți băieți făceau asta. Aveam impresia că desenul e mai mult o activitate pentru fete, așa că până la 18 ani nu am mai desenat”.

S‑a oprit din desenat când a simțit că ceilalți aveau așteptări prea mari de la el

În perioada liceului a mai desenat din când în când, doar pentru orele de artă. „Profesorii îmi spuneau să desenez mai mult, că am talent, și tata îmi spunea același lucru, să nu abandonez desenul. Dar eu nu mai voiam să desenez, nu mai aveam chef. Aveam senzația că o să iasă prost, așteptările de la mine erau foarte mari și mă simțeam presat. Pentru mine, desenul era doar o joacă. Iar când am simțit că sunt presat, nu am mai vrut să fac asta”.

La vârsta de 18 ani a reluat practica, așa că s-a reapucat de desenat zilnic, după școală. A părăsit liceul tradițional cu șase luni înainte de absolvire, după ce a primit oferte de la școli internaționale de artă, deși și-a finalizat totuși studiile și a obținut diploma germană.

„Schimbarea a venit când, în ultimul an de școală, în vacanța de vară, am fost în Italia, în Veneția. Am văzut toată arta de acolo, totul era atât de frumos… Și am citit și o carte pe care mi-a dat-o tata. Mi-a dat-o zicând: „Citește măcar asta”. Și acolo, în Veneția, am început să citesc”.

Cartea pe care a citit-o atunci (”The 5 AM Club de Robin Sharma”) l-a inspirat foarte mult și l-a determinat să se reîntoarcă la artă, ceea ce avea să îi schimbe parcursul în viață.

„Până atunci făcusem tot ce făceau ceilalți, aceleași activități, aceleași distracții. Am trăit, dar am simțit că nu prea am trăit. Doar am fost acolo, ca parte din grup”.

Schimbarea a venit cu un nou stil de viață: se trezea în fiecare zi la 4.30 dimineața și, înainte de școală, care începea la ora 8.00, desena și picta. Cu timpul, arta ajunsese să îi ocupe tot mai mult din zi și aproape că nu-l mai interesa altceva. Apoi, a început să-și trimită lucrările către diverse școli de artă pentru a fi admis să se specializeze în acest domeniu și, spre surprinderea lui, l-au acceptat foarte multe școli din Germania, Spania și din Italia.

„Eu îmi doream ceva anume: să învăț tehnica clasică, pentru că asta mi-a plăcut cel mai mult. Am tot analizat fiecare școală care m-a acceptat, ca să văd ce oferă, pentru că nici nu mai știam ce să aleg cu atâtea opțiuni pe masă”.

Este bursier la școala de artă din Barcelona

Inițial, și-a dorit să meargă în Florența, în Italia, la o școală foarte renumită care colaborează cu galeriile de artă, o școală clasică, una dintre cele mai bune din lume.

„Dar, în același timp, m-au acceptat și cei din Barcelona. Nu știu de ce, dar mereu am avut o legătură specială cu Barcelona. Am fost acolo de două-trei ori când eram mic și m-am îndrăgostit de oraș, de lumină, de culori, de atmosferă. Mi s-a părut un loc plin de viață și foarte potrivit pentru mine. Și, până la urmă, am ales Barcelona. M-au acceptat și acolo, chiar dacă mai târziu, și am decis să merg acolo. Am simțit că aici e mai bine pentru mine. Am primit și o bursă, iar recent am mai primit încă una. A fost încă o confirmare că am ales bine”.

Lucrările lui Ștefan au fost expuse în două expoziții personale la Füssen (2024, 2025) și în expoziții de grup la Barcelona Academy of Art. Art Renewal Center i-a acordat locul al 3-lea în competiția de burse din 2024 și locul 1 în 2025.

„Am câștigat locul al treilea cu lucrările pe care le-am făcut în Germania, înainte să vin la Barcelona, și în prima lună la Barcelona. Iar acum două luni am câștigat locul întâi”.

În mod normal, programul de studii pe care îl urmează la Barcelona are o durată de 3 ani, însă el îl va finaliza în mai puțin de doi ani.

„Sunt mai multe proiecte care, în mod normal, durează un timp anume, dar dacă lucrezi mai repede, vezi mai repede, înțelegi mai repede, poți să treci prin ele mult mai rapid”.

Planurile de viitor ale lui Ștefan Raicu includ, pe de-o parte, participarea la expoziții cu desenele și picturile la care a lucrat în școală și la care urmează să mai lucreze și, pe de altă parte, să își deschidă o școală de artă în Germania.

„O să fac multe expoziții. Acum, în decembrie, am deja două expoziții în Germania, în Munchen, și niște workshopuri. După școală o să mă concentrez pe expoziții să arăt lucrările pe care le-am făcut în timpul studiilor și, în același timp, lucrez la niște colecții mai mari pe care să le duc în galerii. Pentru că îmi doresc să cresc împreună cu anumite galerii, să construiesc relații acolo, și să fac colecții care sunt clasice ca tehnică, dar conectate cu timpul de acum, cu prezentul. Și o să deschid și o școală de artă clasică în Germania”.

În prezent, Ștefan vorbește germană, engleză, spaniolă, română și învață și limba italiană.

Ca să devii un artist vizual bun, trebuie să înveți să înțelegi natura

Întrebat ce crede că l-a diferențiat față de ceilalți colegi ai săi care urmează o școală de artă, Ștefan a spus că, dincolo de talent, este multă muncă în spate și o evitare conștientă a activităților care îi pot distrage atenția.

„În fiecare zi muncesc foarte mult ca să devin mai bun și să învăț mai mult. Pentru artă clasică ai nevoie de foarte mult timp. Și în lumea asta, unde ai telefonul tot timpul la îndemână, e foarte greu să te concentrezi suficient ca să faci ceva foarte realist, foarte bine lucrat. Pentru asta mă trezesc foarte devreme dimineața, la aceeași oră, în fiecare zi, și sâmbăta, și duminica. În fiecare zi învăț, fac sport ca să fiu «normal la cap» pentru desen. Încerc să trăiesc foarte sănătos, ca să pot să fac asta cât mai mult timp. Desenez și pictez în fiecare zi cel puțin trei ore și încerc, constant, să devin mai bun”.

Ca să poți să fii un artist vizual bun, trebuie să înveți să înțelegi natura, ca să o poți pune pe pânză sau pe hârtie. Nu este doar despre „a desena”, ci trebuie să înveți cum funcționează lumina, cum funcționează anatomia, cum funcționează culorile pe care le vedem, cum funcționează ochiul uman, iar asta trebuie să faci în fiecare zi, spune Ștefan.

Ce sfaturi are pentru tinerii care vor să urmeze o carieră în domeniul artei?

„Cred că sfatul meu nu se aplică doar pentru cei care vor să facă desen și pictură, ci pentru orice lucru conectat cu arta: poate să fie muzică, poate să fie scris, poate să fie gătit. Fiecare om poate să facă ceva creativ, pentru că e natural pentru noi să fim creativi. Dar pentru că avem atâtea elemente care ne distrag atenția, telefonul, televizorul, nu mai suntem atât de creativi. Facem ce fac alții pentru că așa credem că e corect. Dacă îți spune cineva că trebuie să gătești într-un anumit fel, tu ești tentat să nu mai încerci să faci altceva. Dar poate că dacă o faci în felul tău, iese mai gustos. Deci mesajul meu ar fi: să nu vă fie frică să fiți creativi, să încercați să folosiți creativitatea și să nu vă lăsați distrași prea mult”.

Ce a mai spus Ștefan Raicu despre:

De unde a moștenit talentul la desen
Mama mea picta când era mică, a făcut și câteva cursuri, dar niciodată nu a mers mai departe cu asta. Îi plăcea foarte mult, dar nu a mai avut timp să picteze, mai ales după ce părinții mei s-au despărțit. Totuși, din când în când, când avea câteva ore libere, începea să picteze. În camera mea aveam trei tablouri făcute de ea doar pentru mine. A făcut și pentru sora mea câteva. Se vedea că îi plăcea, dar pentru ea a rămas un hobby, nu ceva mai serios.

Și tata are talent, cred că ar fi putut și el să deseneze. Știu însă sigur că bunicul meu, tatăl tatălui meu, desena foarte bine. Îmi amintesc mereu cum îmi arăta desenele lui, făcea caricaturi, portrete amuzante. Țin minte că stăteam lângă el și mă uitam fascinat.

Din ce fac bani artiștii
Școala este finanțată în mare parte din burse în prezent. Iar pentru participarea la expoziții plătești închirierea spațiului și, dacă vinzi lucrări expuse, îți recuperezi costurile, dar depinde foarte mult de locul în care este expoziția. Dacă ai o expoziție într-un loc important, trebuie să îți permiți investiția inițială. Dacă vinzi, primești banii tăi și galeria își ia un procent.

Veniturile artiștilor sunt variabile: într-o lună le poate merge foarte bine, iar în următoarele două luni pot să nu vândă nimic. De aceea vreau să deschid școala, pentru că deja țin niște cursuri private de desen. Îmi place să le explic oamenilor și îmi place ideea de a avea cât mai mulți oameni care desenează. Iar școala va aduce venituri în mod constant.

Care este cel mai apreciat desen/ pictură de către public
Până acum, cea mai apreciată lucrare este portretul lui Hercules. Este o lucrare foarte mare, pe care am făcut-o când am terminat semestrul, înainte de vară. A fost ultimul meu desen acolo. Îmi place foarte mult, nu știu dacă e chiar preferatul meu. Lucrările mele preferate sunt portretele mai mici, pe care le fac în două-trei zile, uneori și în opt ore. De obicei sunt portrete ale familiei, ale mamei mele, ale tatălui meu, ale surorii mele. Sunt lucrări care îmi sunt foarte dragi.