De multe ori, mai ales în companiile foarte mari, este destul de greu să te faci remarcat. Totuși, există câteva comportamente și obiceiuri de zi cu zi care te pot ajuta să ieși în evidență. Iată câteva sugestii pentru a ieşi din anonimat. Punându-le în practică, vei constata că şefii nu au cum să te ignore.

Fiecare angajat e, ipotetic, competent şi de încredere. Însă uneori dai peste oameni care nu vor să-şi facă treaba. Nu sunt punctuali. Le ia foarte mult să-şi termine treaba. Nu fac o muncă grozavă. Îşi verifică telefonul din cinci în cinci minute. Nu se implică 100% în munca lor. Le-ai spus asta, au promis că vor remedia situaţia, dar nimic nu s-a schimbat. Te-ai ales cu un leneş şi va trebui să fii dur cu el. Site-ul „Brazen Careerist” îţi spune ce nu trebuie să faci când ai subordonaţi neproductivi.

Să-ţi alegi corect superiorul ierarhic dintr-o organizaţie, cel cu care poţi colabora cel mai bine, cel în care ai încredere şi care te poate inspira, e la fel de important ca salariul şi beneficiile pe care le negociezi în termeni de satisfacţia ta de la locul de muncă.

Vrei să fii un lider nemaipomenit, care vrea să-şi transforme toţi angajaţii în oameni de succes? Atunci trebuie să lucrezi atât la lucrurile mici, cât şi la cele mari. Publicaţia americană Inc. a realizat, în urmă cu mai mulţi ani, o serie de interviuri cu mai mulţi CEO de mare succes. Iată, pe scurt, cele mai importante opt lecţii care au fost extrase în urma acestor interviuri.

Creatorul businessului „Coșul cu legume” – Matei Dumitrescu, cel care a pus și bazele unui eveniment -Investment-Ready Warm-up care va reuni antreprenori inovatori și investitori, cu scopul de a oferi oamenilor de business șansa de a participa la Investment-Ready Academy, în Viena, vine luni 17 februarie, începând cu orele 19:00, în studioul Radio Lynx, la emisiunea Jurnal de Leadership, pentru a discuta de ce avem nevoie ca să ajungem antreprenori, dar și cum putem să convingem un investitor să ne finanțeze o idee, dar o să ne povestească și mai multe lucuri despre marele eveniment.

Aseară am stat de vorbă cu o prietenă care s-a mutat de câțiva ani peste hotare – de aproape patru ani. Încă încearcă să se convingă că nu e pentru totdeauna, dar în același timp spune că nu vede cum ar putea să-și facă un viitor care să fie lipsit de grija zilei de mâine aici, pe plaiurile mioritice.

Am întâlnit două tipuri de şefi: unii convenţionali şi alţii neconvenţionali, ambele uşor de recunoscut. Cei convenţionali, conştienţi de greutatea rolului lor, au mai mereu uşa închisă sau o asistentă eficientă care-ţi blochează accesul în sanctuarul lor.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Practica job-sharing-ului - împărţirea unei poziţii full-time în două joburi part-time - care le permite angajaţilor să aibă un program de lucru flexibil a devenit din ce în ce mai populară. Dar oare chiar poţi să îndeplineşti sarcinile unui job împreună cu altă persoană? Şi cum poţi să faci în aşa fel încât ceea ce arată bine pe hârtie să funcţioneze şi în realitate?

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

În anul în care s-a născut soţul meu, 1953, doar 5% dintre americani preferau să aibă drept şef o femeie şi nu un bărbat. Conform unui nou sondaj de opinie realizat de Gallup, această pondere a urcat la 23%. Între timp, proporţia oamenilor care preferă să lucreze pentru un şef care este bărbat a scăzut în mod abrupt, de la două treimi în 1953 la circa o treime în prezent.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Steve Jobs, Jeff Bezos, Martha Stewart, Bill Gates, Larry Ellison şi Jack Welch – toţi aceşti lideri sunt - sau au fost - cunoscuţi pentru faptul că sunt oameni de afaceri de succes, vizionari, competitivi şi pretenţioşi. Iar fiecare dintre ei are, pe bună dreptate, reputaţia de şef care ridică tonul la angajaţii săi; acest obicei a fost o parte integrală din stilul lor de leadership şi management.

Este adevărat că în orice firmă șeful, managerul sau superiorul are o responsabilitate mai mare decât restul angajaților. El veghează asupra bunului mers al lucrurilor și asupra îndeplinirii tuturor cerințelor necesare unei munci profitabile.

Trezitul de dimineaţă este un calvar, mai ales în zilele ploioase. Mai ai chef de muncă atunci când vezi ce bine e în casă, sub pătură, la căldură? Hmm... Aşa credeam şi eu. Cui nu i se întâmplă să nu aibă chef de muncă pur şi simplu? Dar, pentru că serviciul este serviciu, trebuie să ai un motiv plauzibil pentru a lipsi. 

Aproape în fiecare zi aud pe cineva vorbindu-și locul de muncă în termini deloc pozitivi. Una dintre cele mai bune prietene s-a plâns timp de un an și ceva de jobul său – de activități și de șefi, însă nu a făcut nimic ca să schimbe această situație. Așa că, am început să mă întreb dacă slujba ei chiar este atât de nasoală, dar știind câte compromisuri fac oamenii ca să aibă o leafă, mi-am luat rapid gândul de la asta.

În ultimul timp, parcă mai des ca oricând, dau peste conflicte: și în viața personală, și în cea profesională. Fie printre prieteni, fie ajung și eu parte din vreunul, fie în echipele cu care lucrez ca și coach, fie între coachee-ul cu care lucrez și propriul șef ș.a.m.d. Se pare că am o lecție de învățat în acest sens, de tot dau de ele. Așa că m-am pus serios pe treabă și iată ce concluzii am tras!

Vi  s-a întâmplat vreodată să spuneți ceva șefului/șefei  și apoi să regretați asta? Nu cred că va recunoaște cineva… (n.r.: așteptăm totuși un feedback).

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Un CEO aflat în topul Fortune al celor mai buni 100 de CEO din lume mi-a spus recent ceva ce mi-a clarificat, dintr-o dată, cât de importanţi sunt protejaţii pentru cineva aflat într-o poziţie de putere. Atunci când îşi alege subordonaţii, acest CEO întotdeauna îi întreabă: „pe câţi oameni strălucitor de talentaţi i-ai ajutat să se dezvolte profesional de-a lungul anilor şi i-ai pus în poziţii de top prin întreaga companie, astfel încât dacă ţi-aş cere la un moment dat să închei o tranzacţie care ar implica reunirea unor oameni aflaţi în şapte zone geografice diferite şi în cinci funcţiuni diferite, ai avea o forţă „de bază” la care să poţi apela – oamenii care „ ţi-au rămas datori” – pentru a pune lucrurile în mişcare şi a obţine rezultate foarte bune?”.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Dacă vrei să devii lider în compania ta, nu aştepta până primeşti acel titlu măreţ la care ai visat sau biroul „de pe colţ” care-ţi confirmă că „te-ai ajuns”. Poţi începe să te comporţi, să gândeşti şi să comunici ca un lider cu mult timp înainte de acea promovare. Chiar dacă te afli încă la câteva niveluri ierarhice mai jos de poziţia visată şi altcineva este cel care ia toate deciziile, există multe moduri în care să-ţi demonstrezi potenţialul şi să-ţi croieşti drumul spre rolul pe care ţi-l doreşti.

Un lider este important pentru valoarea adăugată pe care o aduce unei companii sau unei societăţi şi nu pentru funcţia pe care o ocupă.

De fapt, când vorbim despre leadership, este vital să facem distincţia clară între funcţie şi personalitate. Funcţia are rolul unui amplificator.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Toţi am vrut, într-un moment sau altul, să îl mulţumim pe şeful nostru, lăsându-i satisfacţia şi plăcerea de a vedea că lucrurile se întâmplă numai cum vrea el, fără ca noi „să facem valuri”. Dacă lucrul acesta a însemnat că am făcut ceva de care ne-am dat seama că a fost prostesc sau greşit, ne-am spus în sinea noastră că asta este – oare merită să îţi cheltuieşti capitalul social sau politic doar ca să faci caz de un lucru mărunt? Ne-am spus că e mai bine să ridicăm din umeri şi să acceptăm, iar în felul acesta să acumulăm bunăvoinţa şefului pentru momentele în care chiar vom avea nevoie de aşa ceva.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Nimănui nu-i place perioada în care i se face evaluarea performanţelor din anul care a trecut. Pentru mulţi oameni, autoevaluările sunt o parte deosebit de neplăcută a acestui proces. Ce poţi să spui despre propriile performanţe? Cum poţi să fii sincer fără să pari arogant sau „să te împuşti singur în picior”?