Campionii naţionali la salsa, Adrian Popiţă şi Suzana Deak, spun că dansul este cea mai bună formă de dezvoltare personală. Din doi oameni introvertiţi, cum erau înainte să se apuce de salsa, au devenit joviali şi siguri pe ei, motivaţi şi plini de energie.
Fie că vorbim despre perioada petrecută la Ministerul de Finanţe din România - în 1990 -, fie că vorbim despre perioada în care a lucrat la Londra, la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi ajungând până în prezent, Mariana Gheorghe este mândră să fie CEO-ul Petrom, poate cea mai mare şi mai importantă companie din România.
Goana după cifre ne impiedică, de multe ori, să fim liderii care visăm să fim, acei lideri pentru care asumarea responsabilității 100% asupra faptelor lor, dar și ale echipelor lor era un „must”. Recunosc că este destul de greu să ții pasul și cu cifrele, și cu oamenii (sau mai bine zis, cu motivația oamenilor și să mai și ții cont de ea), însă, dacă îți dorești să fii un manager pe care ceilalți să îl urmeze orice ar fi – adică un lider – atunci ar fi bine, măcar din când în când, să mai uiți de cifre! Iată câteva idei care funcționează.
Indiferent de domeniul de activitate, un program de MBA sau EMBA poate fi util pentru a acumula noi cunoştinţe, a dezvolta noi aptitudini. Dar am aflat că, în primul rând, oferă oportunitatea de a-ţi trasa mai precis direcţia şi obiectivele în carieră.
Mai găsim inovaţie, bun simţ şi motivaţie când vine vorba de educaţie? Ei bine, da, oamenii pasionaţi ce lucrează în acest domeniu, care au încredere în puterea educaţiei şi o practică în mai mare sau mai mica măsură în viaţa de zi cu zi, care duc mai departe ideile de bine şi le pun în aplicare, au fost prezenţi la evenimentul TEDxCaleaVictorieiED. Evenimentul s-a desfaşurat la Bucureşti, la Teatrul Odeon, marţi 28 mai şi a reunit gânditori și practicieni din domeniul educației din România care au susţinut discursuri motivaționale şi au oferit exemple de bună practică, inovaţie, depăşirea unor bariere.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Nu voi uita niciodată când mi-am luat primul meu costum. Aveam 12 ani, iar tatăl meu m-a dus la un magazin de pe strada 18 din New York. Am fost foarte încântat, aceasta a fost trecerea la sentimentul de maturitate. O reală piatră de hotar. Urma să am un costum ca toți oameni maturi pe care i-am cunoscut.
Trăim într-o lume în care competiția este globală, iar capacitatea de diferențiere devine vitală, atât la nivel individual, cât și la nivel de organizație. În aceste condiții, cum putem să ne asigurăm că tot ceea ce facem ne va pune într-o lumină favorabilă și ne va ajuta pe viitor? Răspunsul la această întrebare îl vom afla luni, 22 aprilie, în cadrul emisiunii Jurnal de Leadership.
La una din întâlnirile recente pe care am avut-o pe parte de coaching, povesteam cu un coleg din Grecia despre traseul meu profesional şi îi spuneam că lucrez de peste 12 ani în companie. Dincolo de admiraţia pe care el a manifestat-o, m-a privit cu oarecare mirare. I-am răspuns întrebării nerostite vorbindu-i despre ocazia pe care am avut-o de a-mi utiliza întregul potenţial, de a crea şi de a dezvolta. După care, uşor îmbătată de atenţie, am făcut o glumă: „este cea mai longevivă relaţie, căsătoria mea nu a durat atât”. Toată lumea s-a prăpădit de râs.
Epoca locurilor călduțe prin clădirile de birouri a cam apus începând cu anul 2009. Forțate de noile condiții din piață, companiile pun acum accentul, considerabil mai mult decât în trecut, pe angajații competenți și motivați, care aduc rezultate reale în proiectele în care sunt implicați. Asta înseamnă, concret, pentru fiecare dintre noi, ore în plus de muncă, sarcini sau chiar proiecte în plus, mai puține ore de somn și mai mult consum. Este, în același timp și o mare oportunitate.
O problemă care atrage permanent atenţia managerilor din instituţii a fost aceea de a determina mecanismele care îi împing pe oameni către realizarea sarcinilor, sau ce îi motivează pe aceştia pentru a rezolva sarcinile pe care le primesc în vederea atingerii obiectivelor şi scopurilor.
Prima și cea mai importantă preocupare a unui manager este aceea de a-şi creşte angajaţii pentru a deveni oameni de succes.
Angajaţii de succes lucrează cu plăcere în echipă, simt că locul lor este acolo şi obiectivul lor este şi obiectivul echipei. Cât timp cele două coincid, nimeni nu se gândeşte să plece, să nu se implice, să nu dea tot ceea ce poate.
„Alegem să mergem pe Lună în această decadă nu pentru că ar fi ușor, ci tocmai pentru că este greu”, spunea J.F. Kennedy în septembrie 1962, într-un discurs al său ţinut la Universitatea Rice. 7 ani mai târziu, echipajul Statelor Unite ale Americii era primul care punea piciorul pe Lună într-o misiune de acest gen.
Fiecare eveniment îşi are rolul lui şi aportul unic asupra noastră şi a dezvoltării noastre de-a lungul întregii vieţi. S-au făcut nenumărate studii asupra acestui subiect controversat. Oare, până la urmă, care este secretul succesului şi ce ne motivează să devenim performanţi?
Pe o piaţă în care concurenţa este din ce în ce mai aprigă, iar modalităţile prin care poţi să ieşi în evidenţă sunt tot mai reduse, în condiţiile unor resurse limitate, succesul sau eşecul unei afaceri poate depinde de modul în care alegi să joci toate cărţile pe care le ai la îndemână. O astfel de carte, pe care mulţi antreprenori o au la îndemână, dar nu o folosesc este implicarea companiei în activităţi de responsabilitate socială.
Suntem tributari sistemelor în care ne naștem și în care trăim. Sistemul legal, sistemul social, sistemul de învățământ, sistemul bancar etc. – toate își pun amprenta iremediabil asupra a ceea ce suntem și ceea ce facem. Mai mult, probabil tot ca o consecință a „sistemicului”, cochetam permanent cu ideea de a schimba/revoluționa/distruge toate aceste sisteme. Combatem avantajele care până mai ieri ni se păreau bune, peticim, împrumutăm din alte sisteme și încercăm variațiuni pe aceeași temă. În final, însă, concluzionăm iremediabil și inevitabil – „Sistemul e de vină”. Iar sistemul de învățământ are aceeași soartă.
Toată lumea se pricepe la performanță. Cu toții, dacă asculți cu atenție, sunt specialiști în performanță. De la mic la mare, fiecare își dă cu părerea cu privire la performanță. Politicienii ne vorbesc de performanță, canalele media ne arată diverse performanțe, managerii cu care mă întâlnesc îmi explică performanțele atinse, vanzătorii spun că viața lor înseamnă performanță si exemplele pot continua.
Să întreprinzi înseamnă să simţi că reuşita poate fi a ta. Fără încredere în viziunea proprie, nebunească şi lipsită de temei poate pentru ceilalţi, nu te poţi numi antreprenor. Deşi această încredere este necesară, gradul în care avem încredere în reuşita noastră este surprinzător de scăzut comparativ cu cel al antreprenorilor din alte ţări.
Se spune că motivația este inima a tot ce se poate face din pasiune. Ea îl face pe om să propulseze, să persiste, să obțină ce-și dorește. Sunt modalități și modalități de a motiva oamenii și echipa pe care o conduci. Esențial este ca cei care conduc să își dea seama pe ce ”butoane” să apese sau, mai bine spus, ce mix al instrumentelor de motivare ar putea să dea rezultate reale în cazul lor specific.
Nu, nu am intenţia de a veni cu încă un articol despre modul în care să oferim corect feedback, există numeroase materiale utile pe această temă. Îmi propun să vă invit să reflectaţi la ideea de feedback şi sfaturi nesolicitate dintr-o altă perspectivă, atât din postura celui care le oferă, cât şi a celui care le primeşte. Nu de puţine ori fiecare dintre noi ne-am aflat atât în postura de a ne enerva în momentul în care am primit sfaturi şi păreri pe care nu l-am cerut (când spun sfaturi şi feedback nu mă refer la feedback-ul oferit în cadrul unui proiect, sau ca parte a unei evaluări la locul de muncă, nu intenţionez să intru în acea zonă, vorbesc aici de feedback-ul oferit în cadrul unor discuţii informale, indiferent de tema acestora).
La fiecare început de an ne facem planuri, ne alegem care sunt obiectivele pe care vrem să le atingem și ne gândim la moduri prin care să le transformăm în realitate. Luni, 21 ianuarie, la Jurnal de Leadership am aflat de la Dana Burghel, Work-Life Balance Coach, care sunt pașii pe care ar trebui să îi urmăm pentru a face din 2013 cel mai bun an al nostru.
