În ultima perioadă am văzut în jurul meu foarte multe dovezi de curaj şi asumare a propriului succes, în afaceri sau în viaţa personală. Şi multe dintre aceste dovezi le-am văzut la câteva cliente, femei pe care le admir şi cărora vreau să le mulţumesc pentru lecţiile pe care mi le-au dat. Au avut curajul să fie manageri de criză, curajul să facă restructurări de personal chiar dacă le-a fost foarte greu sau să-şi asume să iasă din zona de confort şi să-şi confrunte fricile.

Se intampla miracolul – primesti oferta de angajare! Lucru rar in zilele noastre… Si totusi, ai motive serioase pentru care sa declini oferta. 

"Cu multi ani in urma, oamenii convietuiau in largi comunitati familiale, castigandu-si existenta din munca pamantului si cresterea animalelor...".

Cat de des ii intrebam pe ceilalti ce isi doresc? E mai simplu, mai rapid si, aparent, mai sigur sa presupunem noi in locul lor.

De cateva saptamani bune, cuvantul de ordine este "criza" si toata lumea e preocupata de aceasta.
Oamenii pe care i-am intalnit erau ingrijorati de starea economiei din SUA, de soarta miliardarilor rusi, de pierderile lui Lakshmi Mittal, de situatia bursei din Tokyo, de viitorul marilor producatori de automobile din lume sau de buna functionare a sistemului financiar-bancar mondial. Nimic rau in aceste ingrijorari; sa fii informat este bine.

Stephen R. Covey spunea un mare adevar: "Daca vom continua sa facem ceea ce facem, vom obtine mereu acelasi lucru". Este usor sa spui "schimbare". Insa ce inseamna schimbarea si cum se implementeaza ea este un subiect nesfarsit de discutie pentru toti. Noi am ajuns la concluzia ca recrutarea, pastrarea si dezvoltarea oamenilor inseamna, de fapt, crearea unui mediu in care oamenii se simt provocati, sustinuti, li se permite sa fie creativi si sunt incurajati sa dezvolte relatii de munca solide. Cu alte cuvinte, o cultura constructiva.

Ati auzit, probabil, oameni tineri vorbind despre viata lor profesionala pe un ton si in cuvinte care exprima parca suferinta, calvar si limitare: "ma duc la munca", "mai am o ora si termin munca", "vorbim cand scap de la munca".

Am participat recent la conferinta Think Positive!, organizata de revista Cariere si Human Invest. In ea, invitatul conferintei incerca sa acrediteze ideea ca femeile sunt lideri mai buni decat barbatii pentru ca sunt mai orientate pe oameni si creeaza culturi mai deschise si mai cooperante. E posibil sa fie asa.

Vara aceasta a stat sub semnul Olimpiadei. Eu unul am privit cu interes participarea sportivilor nostri. Romania a avut succese, dar si dezamagiri. Cred ca sportul este cea mai buna metafora pentru viata de business, deoarece avem de-a face cu concepte, precum: performanta, rezultate, motivatie, echipa, conducere, coaching. Iata ce cred ca putem invata si translata in viata de business din experienta olimpiadei:

Ma gandeam zilele acestea la performanta remarcabila a atletei Constantina Dita Tomescu: aur la olimpiada, la maraton. Cine a alergat la maraton stie ca este o proba care nu poate fi "mintita". Nu prea am auzit de atleti dopati la maraton. Este o proba care se bazeaza pe foarte multa munca si depasirea tuturor limitelor mentale si fizice pe care ni le putem imagina.

Trainingul cu echipa de middle manageri ajunsese la capitolul "comportamentul unui lider in cazul esecurilor". In calitate de moderator al discutiei, sentimentul meu de deja vu a devenit tot mai apasator atunci cand am inceput sa primesc din sala acelasi feedback acuzator si amar: sefii nostri directi nu isi asuma responsabilitatea esecurilor, nu ofera feedback, se manifesta autocrat, nu isi recunosc erorile etc. Ne blocasem, ca de atatea ori, in aceeasi "vale a plangerii" in care un esalon managerial arunca intreaga anatema a esecurilor, a gesturilor derizorii, a deciziilor eronate catre esalonul superior.

Problemele cu care se confrunta managerii, indiferent de nivelul lor, sunt, daca nu mai multe, din ce in ce mai complexe, iar volumul marit de informatie de care dispunem le face si mai greu de rezolvat.

Dupa ce am asteptat vreo 20 de minute la biroul de relatii pentru persoane fizice al unei banci, fara ca functionarul (e drept, in discutie cu un alt client) sa imi arunce vreo privire, am indraznit sa il deranjez: "Buna ziua, cam cat credeti ca mai dureaza pana cand pot si eu sa stau de vorba cu dumneavoastra?"

Dupa ce-am facut un studiu de eficacitate manageriala, m-am uitat pe rezultate si am observat ca delegarea este punctul slab al managerilor romani. Intrebarea ar fi care sunt cauzele? De ce, daca ar fi sa luam in calcul doar felul in care deleaga, managerii romani ar trebui dusi la Muzeul de Istorie al Managementului, sectiunea "Asa nu se face"?

In urma cu multi ani, ne lansam intr-un proiect ambitios: asistam un client in preluarea unei companii vechi, de stat. Ne aflam la una dintre primele vizite acolo, pentru o diagnoza organizationala amanuntita.
Prima noastra imersiune in substanta terifianta a culturii lor organizationale a fost un soc. La aparitia noastra pe culoarele intunecoase, in costumele de consultanti cu "morga" si cu "laptoap-ele" agatate nonsalant pe umar, am constatat perplex forma de salut a celor de acolo: angajatii companiei, multi de varsta tatalui meu, se lipeau pur si simplu de peretele holului la trecerea noastra, aplecau umil capul si articulau, militaros si servil: sa traiti!

Am luat masa de curand intr-un restaurant al unui hotel de 5 stele din Bucuresti. eram foarte insetat, avusesem un seminar si vorbisem non-stop cateva ore, iar pe masa erau pahare de apa cam de 100 ml. A venit o chelnerita, m-a intrebat ce beau, i-am raspuns ca apa, si mi-a umplut paharul.

Se mai intampla sa particip la sedintele companiilor-client. Intr-una dintre ele, tinuta de managerii departamentali, am fost martorul "trairii" cu intensitate a uneia dintre cele mai nocive non-valori organizationale - bascalia.

Te simti obosit, lipsit de chef si fara solutii la problemele de zi cu zi? Nu mai ai rabdare cu angajatii si simti nevoia sa eliberezi asupra lor agresivitatea acumulata in tine? Ceea ce se intampla nu este o tulburare de comportament, ci stres. A recunoaste ca esti stresat si a cauta solutii pentru sanatatea ta, dar si a organizatiei tale reprezinta un pas foarte important pentru a castiga prima "batalie" in lupta cu stresul.

O cultura puternica creeaza angajament. Am lucrat pentru companii in care angajatii se identificau cu problemele aparute, promovau idei, se consumau in discutii legate de obiecnottivele lor, in ideea de a le indeplini mai bine si mai repede. Cultura organizationala poate crea angajament, iar el poate fi masurat.

Razvan Ogircin , Managing Partner, AIMS Human Capital Timisoara
S-a intamplat acum cativa ani. O companie importanta. O echipa importanta din cadrul companiei importante. el - un manager important, in fruntea echipei importante, din cadrul companiei importante. Si eu - un consultant curios, in avangarda unui workshop.