Ajungi să fii actorul principal într-un discurs, esti cea/cel din lumina reflectoarelor. Toți ochii, familiari sau nu, sunt ațintiți asupra ta, iar tu vorbești cu tine. Ideile din cap și cele răsfirate pe o foaie par să nu mai aibă structura planificată, iar vocea tremură, respirația îți e tăiată, palmele transpirate. Ajungi într-un colț după cele 5 minute de glorie, care par 60. În timp ce primești păreri pozitive de la cei din jur, uimit, ești prea ocupat(ă) să ai un dialog cu tine despre ce ar fi putut să mearga mai bine.