„A patra revoluție industrială“ este evident una a cunoașterii, a accelerării inovației, a digitalizării și a pătrunderii tehnologiilor avansate în viața de zi cu zi. Vor­bim tot mai des despre roboți, coboți, hibrizi umani creați de inginerii genetice, experimente pe muchie de cuțit, transumanism (reinventarea umanității prin tehnologie), singularitate (definită ca punctul în care roboții procesează la fel de multă informație precum creierul uman). Sunt atât de multe concepte pe care le vedem prinzând contur chiar sub ochii noștri.

Deja vorbim despre țări ce au înființat ministere ale viitorului care își propun să administreze și să ges­tioneze toate aceste transformări (acum doi ani, Suedia își crea primul Minister al Viitorului; anul trecut, Sin­gapore a creat Comitetul pentru Economia Viitorului, iar anul acesta, Emiratele Arabe Unite au creat primul Minister pentru Inteligență). În paralel, cele două mari puteri ale lumii derulează programe dedicate econo­miei viitorului - în SUA „Future Economy Initiative”, iar în Europa, „Europe on the Move”).



Citeste si

Tinerii romani au dat psihologia pe caligrafie

Conform unui studiu PwC, România se îndreaptă lent în această direcție: „ne place să ne mândrim cu vitezele excepţionale ale serviciilor noaste de bandă largă de mare viteză, cu calitatea specialiştilor IT, care sunt foarte căutaţi de către marii jucători globali din domeniul tehnologiei, şi cu invenţiile şi aplicaţiile IT lansate în România. Însă privită la nivel statistic, performanţa ţării noastre în ceea ce priveşte digitalizarea este mai degrabă modestă.”

Dincolo de valul de schimbări pe care le generează aceste transformări, de reorganizarea pe care o impun în mai toate domeniile de activitate, de reconsiderarea multor paradigme de relaționare, de gândire și, cât mai târziu sper, de simțire, mă întreb: „Și totuși, nouă, oamenilor, ce ne mai rămâne?”. Până unde poate merge robotizarea? Până unde putem fi înlocuiți?

Citeste si

Povestea miliardarului atipic. In adolescenta, uneori statea si 10 ore pe zi in biblioteca

Clasicul „a fi sau a nu fi” alunecă treptat înspre „a fi digital sau a nu fi deloc”? Cert este că tehnologiile vizează perfecțiunea. Dar inteligența artificială e totuși artificială, spune însuşi Steve Woznick. Umanitatea e uimitoare prin însăși imperfecțiunea ei, prin slăbiciunile și imprevizibilul ei. De aceea, cred că singura șansă de a fi deasupra acestui curent masiv de digitalizare este creativitatea, cea mai sigură sursă generatoare de valoare adăugată muncii sau profesiei noastre. Fiindcă, până la urmă, creativitatea este semnul umanității noastre profunde. „A fi digital sau a nu fi deloc” se mută astfel înspre „a fi creativ sau a nu fi deloc”.

Articol preluat din numărul 242/noiembrie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click AICI