În discuțiile despre evoluția organizațiilor, două concepte apar constant ca obiective majore: performanța și fericirea angajaților. De ani buni, companiile investesc în programe, beneficii și inițiative care promit rezultate rapide pe aceste direcții. Totuși, perspectiva oferită de Iuliana Stan, Managing Partner al Human Synergistics, repoziționează fundamental subiectul: nu fericirea și performanța sunt țintele, ci rezultatele unui mecanism mult mai profund – cultura organizațională.
Iuliana Stan afirmă tranșant că „atât performanța cât și fericirea sunt consecințe ale culturii de organizație”. Mai mult, subliniază că „atât performanța cât și fericirea, sunt consecințe produse de culturile de organizație sănătoase, constructive”.
Această idee contrazice abordările simpliste care tratează fericirea sau performanța ca obiective în sine. „Nici fericirea și nici performanța nu pot fi urmărite ca scopuri în sine, ele urmează unui lanț cauzal în care intră foarte multe elemente: structura de organizație și climatul, modul cum sunt stabilite obiectivele, cum se face recrutarea și selecția, modul cum oamenii știu ce au de făcut și calitatea livrabilelor lor, calitatea interacțiunii cu managementul, viziunea și direcția către care merge organizația sunt doar câteva dintre aceste elemente”.
Așadar, ceea ce pare simplu – „să vrei oameni fericiți” – este, de fapt, insuficient. Iuliana Stan punctează fără echivoc: „Să vrei angajați fericiți e simplist și fără legătură cu ceea ce însemnă cu adevărat să faci dezvoltare organizațională.”
Unde apar, de fapt, fericirea și performanța?
Potrivit perspectivei sale, fericirea și performanța nu sunt impuse, ci emerg dintr-un context sănătos: „Oamenii ajung să fie fericiți și să facă performanță (sau să facă performanță și să fie fericiți) în mod natural acolo unde organizația este preocupată cu adevărat de dezvoltarea oamenilor, unde le este văzut și pus în valoare potențialul, unde există standarde de calitate, unde oamenii și ceea ce au ei de făcut formează un tot”.
În ceea ce privește fericirea la locul de muncă, aceasta nu este un concept abstract, ci are rădăcini clare: „Fericirea la muncă a oamenilor are, ca sursă principală, două dimensiuni: una vocațională (să le placă oamenilor ceea ce lucrează) și una socială sau interpersonală (să aibă relații de bună calitate cu cei din jur)”, adaugă Iuliana Stan.
Iar performanța autentică are o condiție esențială: continuitatea. Iuliana Stan avertizează că „spikurile de succes nu înseamnă performanță, astfel de organizații sunt volatile (azi pot avea rezultate bune, mâine nu)”.
Cultură vs. climat
În ultimii ani, multe companii au investit masiv în climat – atmosfera, colaborarea, relațiile. Iuliana Stan confirmă progresul: „Climatul în organizațiile din România este mai degrabă bun”, însă subliniază că „ceva-ul care simt oamenii că lipsește este atenția acordată culturii de organizație”.
Problema este că, adesea, cultura este tratată superficial sau confundată cu „starea de spirit” din companie. În realitate, spune Iuliana Stan, „abordarea sănătoasă a culturii de organizație se face cu mult know-how, cu metodologie, și, cel mai important, cu o abordare cauză-efect, măsurabil”.
De aceea, companiile care urmăresc cu adevărat performanță pe termen lung trebuie să-și mute atenția de la cosmetizarea atmosferei la consolidarea culturii. Pentru că, așa cum afirmă experta, „orice organizație care își consolidează cultura, nu climatul, are șanse mari să se apropie cu adevărat de un succes de calitate, să devină trend setter”.
Cultura organizațională
În final, Iuliana Stan demontează una dintre cele mai frecvente percepții greșite: cultura organizațională nu este despre „să fim drăguți unii cu alții”. În cuvintele ei: „Cultura de organizație nu este despre empatie și atmosferă, este despre accesarea potențialului maxim, al oamenilor și al organizațiilor”.
Fericirea angajaților și performanța organizației nu sunt rezultate ale beneficiilor, evenimentelor sau sloganurilor motivaționale, ci ale unei construcții strategice, mature și măsurabile: cultura organizațională. Iar companiile care înțeleg această realitate vor fi cele care își vor depăși volatilitatea și vor seta standardele viitorului.
