Plec in concediu. Imi iau florile acasa si inchid usa redactiei, convinsa ca am uitat ceva esential.

Cum era si firesc, la scurta vreme de la aprobarea de catre Guvern a Hotararii privind conditiile de infiintare si functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara, am dedicat un spatiu semnificativ din revista acestei teme.

Chiar daca nu avem inca, si probabil nu vom avea niciodata un corespondent al termenului "coaching" in limba romana, nu trebuie sa ne speriem. Mai important decat asta este faptul ca practicam coaching-ul zi de zi, dintotdeauna, programatic sau nu.

Intr-un scenariu stiintifico-fantastic, incepand de maine, ni s-ar anula dreptul la vot. Sau ni s-ar anula doar unora dintre noi: celor cu ochi verzi, celor cu par in nas sau celor care n-au facut gradinita. Ce ar urma? Inca din seara asta sau, ce zic eu? inca de acum, ar incepe protestele.

Exista in calendarul crestin o zi care le e dedicata Sfintilor Doctori facatori de minuni si fara de arginti, Chir si Ioan. N-am gasit nici o pomenire a constructorului de motoare sau a directorului de vanzari. Si m-am mirat. Nu de faptul ca s-au intamplat si se vor mai intampla minuni.

Ne nastem mai mult sau mai putin dotati cu flexibilitate. Si gasim formule magice pentru a ne explica: "In viata, ma mladiez ca trestia" sau "Sunt un om cu coloana vertebrala". Fiecare dintre expresii se vrea ilustrarea unor calitati.

Master of Business Administration sau MBA este o forma de scoala pe care americanii, cu spiritul lor prin excelenta pragmatic, au inventat-o.

Este supercalificarea o reala problema, un fenomen prezent pe piata muncii? Se pare ca da.

Feedback-ul este reactia la un semnal exterior. Si cand spun semnal, ma refer in egala masura la vorbe, la fapte, la gesturi sau chiar la mimica. Dam feedback cand raspundem la salut, cand multumim pentru ajutor si daca premiem pe cei cu depasiri ale indicatorilor. Ne place sau nu, feedback-ul poate fi si negativ. In asemenea situatii, raspunsul la slaba noastra prestatie profesionala se cheama critica, penalizare sau avertisment.

Satisfactia profesionala este atitudinea noastra fata de munca. Si cum munca are numeroase aspecte, si satisfactia se manifesta diferit.

Chiar nu inteleg de ce suntem asa de suparati pe rutina. Eu insami, dupa ce am ales tema numarului trecut - creativitatea, am simtit nevoia sa-i gasesc reversul - rutina, ca sa echilibrez discutia. Acum, dupa o (aproape) matura chibzuinta, revin. Rutina e, in linii mari, OK! Evaluarea ei depinde de perspectiva, daca ne referim la propria activitate sau daca ne asezam in rolul de consumatori ai muncii altora.

Marti dupa luni, inaintea lui miercuri, joi si vineri... Si din nou, marti dupa luni,...in aceeasi cadenta, monoton. La mijloc, tu, truditorul, pe acelasi drum, la aceleasi ore, spre aceeasi munca.

Primul lucru la care ma gandesc cand aud vorbindu-se despre "conversie profesionala" sunt comunicatele de presa privind restructurarea unei companii. Secventa este: compania are probleme mari, se va restructura, vor fi concedieri masive, someri, salarii compensatorii, programe de conversie profesionala. Adica, trecerea de nevoie, de la o meserie mai mult sau mai putin stiuta, catre o alta - ceruta.

Celor care, dupa lupte crancene cu ei insisi, cu ceilalti aspiranti si cu adversitatile mediului au reusit sa obtina job-ul ravnit, in compania dorita, la momentul oportun, am sa le dau o veste proasta. Lupta nu s-a terminat!

Echipa la care orice director viseaza si pe care o cauta toti managerii de resurse umane este echipa fantastica. Cea caracterizata prin tinte precise, roluri bine definite, viziune, realism, eficienta, responsabilitate.

Atitudine pozitiva inseamna speranta, bucurie de a fi, de a face bine ceea ce faci, zambet, incredere, curaj, umor, optimism.

Nu, nu este adevarat ca timpul curge uniform pe langa noi si nu e drept ca masurarea lui se face cu unitati egale intre ele. Nu o sa ma convinga nimeni, niciodata ca zilele saptamanii sunt la fel, ca sambata atarna cat o zi de luni sau ca o saptamana de concediu curge la fel de incet ca una de munca.

Despre romani se spune ca sunt descurcareti, isteti, priceputi la toate. O fi bine? O fi rau? Cei care si-au luat lumea in cap si s-au dus sa-si incerce norocul pe alte meleaguri au demonstrat ca o asemenea trasatura este benefica pentru supravietuire.

Despre stresul legat de munca s-a mai scris si se va mai scrie. Chiar editia de fata a revistei noastre gazduieste autorizate puncte de vedere pe aceasta tema, pe care vi le recomand cu entuziasm. Despre abordarile care ne-au scapat, din varii motive, ne veti povesti voi, dragii nostri cititori, in corespondenta trimisa la redactie.

Am lansat ca subiect de discutie pentru acest numar, conceptul motivarii. Punctele de vedere primite pe adresa redactiei au dovedit, daca mai era nevoie, ca subiectul ocupa, in preocuparile profesionistilor in resurse umane, un loc foarte important. Mai mult decat atat, plecand de la teoriile psihologilor si nu numai, motivarea prilejuieste unghiuri multiple de abordare.