Blocajul cu care ne confruntăm când vrem să atingem un obiectiv personal sau să facem o schimbare vine cel mai adesea din interior. Fiecare este împărțit între sine – ce este și ce își dorește să fie – și un periculos „anti-sine“, care îi deformează percepția. Probabil că nu există persoană care să nu se confrunte, la un moment dat, cu vocea acestui demon interior. Fie că ne desființează, fie că ne ridică în slăvi și ne face să ne considerăm „speciali“, această voce interioară ne creează o imagine falsă despre cine suntem cu adevărat.

Deși trăsăturile general umane sunt aceleași, caracteristicile pe care le asociem în mod tradițional cu feminitatea diferă de cele pe care le atribuim masculinității. Nevoia de a comunica, grația și delicatețea, gustul pentru frumos, emotivitatea și grija pentru cei apropiați sunt considerate atribute feminine. 

Deşi accesul la informație şi interconectivitatea cunosc o creștere fără precedent la nivel global, naţiuni din diferite părți ale lumii și grupuri diverse în cadrul societăților se mişcă la viteze diferite. O modalitate bună să înțelegem acest decalaj este conştientizarea diferenţelor dintre ţările care au cultura lui „da” și cele care au cultura lui „nu”. 

Individualismul este opusul colectivismului; împreună formează una dintre dimensiunile culturilor naționale descrise de Geert Hofstede în anii 70. Individualismul caracterizează o societate în care legăturile dintre indivizi nu sunt strânse, fiecare e pe cont propriu şi își poartă de grijă sieși și familiei. Colectivismul caracterizează o societate în care oamenii sunt angrenaţi de la naștere într-o structură de grup, care îi protejează pe parcursul vieții în schimbul loialității lor.

Pe măsură ce tehnologia avansează, posibilitatea ca roboții umanoizi să depășească granița ficțiunii și să treacă în realitate nu mai pare așa de îndepărtată. Imaginea unui viitor distopic, în care mașinile dotate cu inteligență artificială se întorc împotriva oamenilor care le-au creat nu este nouă și apare frecvent în literatura și în cinematografia științifico-fantastică.

Deși nimeni nu spune că aceasta ar fi scara succesului, unii dintre cei mai respectați oameni de afaceri ai lumii și-au abandonat studiile. Așadar, ce poți să faci când n-ai diplome universitare care să-ți decoreze pereții?

Sunt multe lucruri care nu ne ies așa cum vrem. Fie că este vorba despre pierderea unui client important, fie a locului de muncă, de o suferință fizică sau despre despărțirea de partenerul de viață, genul acesta de evenimente au prostul obicei să ne dea peste cap. Uneori avem partea noastră de vină, alteori, pur și simplu, n-am fi putut schimba cu nimic mersul lucrurilor. Important este să trecem mai departe și să găsim puterea de a încerca din nou. Ai căzut? Nu-i nimic, dar nu uita să te ridici!

Deși foarte mulți factori influențează starea de fericire, moștenirea genetică joacă un rol mai mare decât se credea anterior. Danemarca, Elveția, Islanda, Norvegia, Finlanda, Olanda, Canada, Noua Zeelandă și Suedia se află în topul celor mai fericite țări, potrivit actualei ediții a World Happiness Report, publicate de Sustainable Development Solutions Network (SDSN). Dar, în mai toate clasamentele, țările nordice se clasifică primele în topul celor mai fericite țări. Cercetătorii au vrut să înțeleagă de ce și au aflat că secretul fericirii e ascuns în gene.

Antreprenoriatul este o alegere foarte aparte de carieră. Să lucrezi pentru o companie sau pentru propria companie presupune un cu totul alt tip de efort. În cazul în care chiar acum cântărești dacă să pleci sau să rămâi angajat în firma pentru care lucrezi, ar fi bine să știi care sunt argumentele pro și contra antreprenoriat.

Pentru factorii de decizie contează să ia cea mai bună hotărâre foarte rapid. În mod ideal însă, pentru a te asigura că ai luat o hotărâre corectă, procesul de luare a unei decizii ar trebui să țină cont de problemele care pot apărea, dar mai ales de persoanele implicate. Consensul are sens dacă toată lumea susține o hotărâre luată în grup.

Teama că avansul tehnologic va genera șomaj în masă nu e nouă. În cei două sute de ani care s-au scurs de la începuturile erei industriale a existat permanent îngrijorarea că ritmul schimbărilor tehnologice este atât de rapid încât mulți se vor afla în imposibilitatea de a se adapta, că oamenii vor deveni uşor de înlocuit de roboți. Dar locuri de muncă s-au găsit, chiar dacă oamenii s-au văzut nevoiți să treacă prin perioade dure de adaptare. Așadar, cine se mai teme de tehnologie? 

Nu există nici o îndoială că Steve Jobs, regretatul cofondator al Apple, a lăsat o moștenire incredibilă companiei sale. Dar la fel de neîndoielnic este faptul că, în ciuda realizărilor sale, el era un Gică-contra, greu de suportat și veşnic nemulţumit. 

Ştiţi ce este economia circulară? Dacă nu, e timpul să aflaţi, deoarece conceptul face valuri printre adepţii sustenabilităţii, o mișcare de amploare în Europa în ultimii ani. Susținătorii ei sunt convinşi că dintre toate inițiativele cunoscute, aceasta are cel mai mare potențial, pe care îl vor îmbrăţişa deopotrivă companiile, guvernele și ONG-urile pentru a schimba modul în care oamenii creează și consumă produse.

Cu toții avem de-a face, la un moment dat, cu un coleg abuziv – genul care acuză pe nedrept și arată cu degetul spre cineva când ceva nu merge. Obiceiul de a arunca vina și responsabilitatea în spatele cuiva – cu alte cuvinte, de a găsi un țap ispășitor – se întâlnește în toate organizațiile, dar și la nivel de societate, iar victimele pot fi deopotrivă, și oamenii lipsiți de apărare, și cei puternici. 

Șansele nu cad din cer, trebuie să ți le creezi, iar așteptările tale trebuie să fie realiste. Doar pentru că aștepți o mărire de salariu, o promovare, un telefon de la firmă sau o mașină de serviciu nu înseamnă că le vei și obține. Trebuie să muncești pentru ele, dar și să dovedești că le meriți. Dacă te limitezi la a aștepta să vină de la sine ceea ce crezi că ți se cuvine, te înșeli, nu vei obține nimic. Renunță la așteptările nerealiste și ia-ți măsuri care să producă schimbarea mult dorită.

Femeile ajunse în funcții de conducere sunt frecvent întrebate: „Cum reușiți să le împăcați pe toate?” Niciuneia nu-i place această întrebare, pentru că nu se poate să le faci pe toate, așa cum pretinde societatea în ziua de azi. Dar, în definitiv, cui îi pasă de ce zice lumea?

Unii au un nivel înalt de autocontrol, alţii mai scăzut, uneori oamenilor le este uşor să își păstreze cumpătul, alteori nu. Două treimi din populaţie se situează undeva la mijloc. Fireşte, natura problemei cu care te confrunți și gradul tău de implicare au strânsă legătură cu nivelul de autocontrol pe care reușești să îl păstrezi. Nu te agăța de problemă, ridică-te deasupra ei! Stăpânirea de sine nu ţine de temperament şi se poate educa.

M-am tot întrebat ce este charisma, această calitate deopotrivă seducătoare și impalpabilă, care îi face pe unii să strălucească. Să fie combinația dintre felul în care arăți, inteligenţă și simțul umorului? Cert este că nu e apanajul actorilor și al speakerilor motivaționali. Și colega de birou poate avea un farmec molipsitor care o face nu doar sufletul petrecerilor, ci și să promoveze rapid la serviciu.

Într-o societate adeptă a relativismului, toleranța este o concepţie bine înrădăcinată, dar şi o formă de a-ţi păstra neutralitatea. O persoană tolerantă este întotdeauna imparțială și are o atitudine neutră, pe considerentul că fiecare trebuie să decidă pentru sine. Judecățile de valoare nu sunt permise. Opinia nu se impune cu forța. Fiecare păstrează o atitudine neutră față de convingerile celuilalt.

Pe de o parte, un mediu competițional la serviciu te poate motiva să-ți îmbunătățești munca, pentru că rezultatele obținute de colegi au un efect stimulativ: îți dau și ție sentimentul că se poate! Pe de altă parte, prea multă competiție poate să transforme locul de muncă într-o groapă cu lei – o atmosferă încărcată de tensiune în care înfloresc comportamentele pasiv-agresive. Efectul unui mediu de lucru hipercompetitiv asupra angajaților e ca sabia lui Damocles care atârnă deasupra capului.