Totii autorii din domeniul dezvoltarii personale vorbesc despre cat este de important sa iti inveti lectia. Orice experinta neplacuta prin care treci are loc pentru ca trebuie sa inveti ceva din ea. Daca nu reusesti sa tragi concluzii, sa corectezi si sa mergi mai departe, ea ti se va repeta.

Succesul unei initiative de dezvoltare personala sta in a sti sa pui intrebarile care au puterea sa atinga puncte nevralgice si sa deblocheze energii. Pornim la drum in acest an prin a va propune cinci intrebari menite sa va conduca spre indeplinirea rezolutiilor pe care vi le-ati stabilit pentru 2011.

Zilele trecute, am fost invitata la un post de televiziune, pentru a vorbi despre CV-ul si interviul perfect. Incercand sa pun in paradigme experienta mea practica fata de aceasta tema, mi-am dat seama ca multe dintre informatiile care se vehiculeaza referitoare la ea nu pun accent pe un lucru esential: pe personalitatea celui care aplica. Si pe inca unul: pe realitate.

Inceput de an, ocazie de a face putina “curatenie”. Ce pastram si ce aruncam in 2011?

Anul trecut pe vremea aceasta citeam articole teribile pe agentiile de presa straine, despre fosti bancheri de pe Wall-Street pe care criza ii adusese in functii de vânzatori la fast-food. Tonul declaratiilor acestora era uimitor: erau pregatiti sa o ia de la capat si nu priveau in urma la beneficiile de sute de mii de dolari pe care le pierdusera. 

Sfarsit de an, abundenta de topuri. De la cei mai buni, mai priceputi, mai abili manageri, CEO, antreprenori, pana la cele mai mari esecuri, gafe, restructurari etc. ale anului 2010.

Se plictiseste oare lumea specialistilor in leadership si dezvoltare personala? Sau poate teoriile vehiculate la nivel inalt in acest domeniu, in ultima vreme, merita mai mult din partea noastra decat o ridicare din spranceana si un eventual chicotit neincrezator?

Invingatorii nu stau pe loc. Ei cauta excelenta chiar daca pe palierul lor nu mai alearga nimeni, care sa ii poata intrece.

Pe 26 noiembrie are premiera in Romania “Harry Potter si talismanele mortii: Partea I”. Dupa ce recent am revazut o parte din episoadele seriei, ma bucur cel putin la fel de tare ca un copil de aceasta lansare.

Una dintre lectiile de pseudo-leadership memorabile la care am asistat vreodata este oferita de o scena din “Chicago” (ce film!), in care Richard Gere (nu mentionez numele personajului sau, un avocat lipsit de scrupule, pentru ca nu stiu daca mi-as fi amintit de el daca ar fi fost interpretat de alt actor) sustine o conferinta de presa dupa ce Renee Zellweger este audiata la Tribunal.

Pe Cristian l-am intalnit la un program de leadership la care am sustinut si eu o simulare de business, cu vreo jumatate de an in urma. Zilele trecute, l-am reintalnit la un program de business-mentoring, program la care am fost invitat sa tin o prezentare si sa ajut intr-un juriu de evaluare a unor tineri antreprenori.

Eu voi disparea putin din peisaj. Din acest peisaj. Dupa aproape sapte ani si jumatate, ies din laboratorul de cercetare a mintilor care se ocupa de business si a traiectoriilor lor, ca sa intru in altul, dedicat „faptelor de arme”. 

Nu va lasati amagiti de torpoarea care pare ca a luat in stapanire orasul, oricat ar fi de cald aerul si fierbinte asfaltul. Nu luati linistea strazilor in serios, chiar daca orele de amiaza s-au dilatat si inghit acum 4-5 ceasuri. Nu va imaginati cumva ca ceilalti, cei pe care nu-i vedeti si vi-i inchipuiti doar, dorm. 

S-au petrecut si se petrec atat de multe lucruri, incat mi-e greu sa ma decid asupra unuia ca subiect de editorial. Ai zice ca suntem ghinionisti. Dar nu e asa! Ne-am facut-o cu mainile noastre. Adica, ale lor!

Cand s-au mutat de la bloc la casa, prietenii mei aveau deja un catel, pe Pufy. In varsta de doar cateva luni, animalul s-a obisnuit repede cu noul decor: culcusul moale de sub scara interioara, pernutele, canapeaua din living, patul stapanei, papica speciala pentru tineret canin etc.

Ideea mi-a venit citind o „stire-bomba”. O femeie „se detonase” intr-o statie de autobuz. Cu relaxarea celui aflat la cateva mii de km de deflagratie, m-am agatat de verb. Cum adica „s-a detonat”? De cand „a detona” este reflexiv? Adica pot sa spun „eu ma detonez, tu te detonai, ei, ele se vor fi detonat” fara sa mi se intample nimic grav, nici macar o puschea pe limba?

Poate n-ar trebui sa scriu pe acest subiect taman acum, in Saptamana mare. Dar poate ca daca nu scriu, pacatuiesc si mai mult pentru ca de gandit tot ma gandesc si tin in mine. Cu speranta ca voi primi totusi iertarea divina sau ca vina mea va fi considerata nesemnificativa in raport cu avalansa de crime, violuri si hotii ce se comit in avanpremiera Pastelui, vreau sa ma pronunt in privinta „cazurilor de deces prin munca”.

De multa vreme imi sta pe limba si am facut timid vorbire, dar n-am pus in varful pixului, deci, n-am scris despre o idee mai veche de-a mea, la care tin. Acum o s-o fac. M-a starnit Andrei Plesu, cand, la conferinta gazduita de Erudio, a spus: „Cultura e o chestiune de ragazuri. Ca sa faci cultura, ai nevoie de timp, de intervaluri de neangajare. Iar timpul nu ne prisoseste”. Bine, domnia-sa se referea la cultura in sensul larg si traditional al cuvantului, in timp ce eu ma voi limita la cultura de business.

Poate pentru ca ma stia sensibila si iute varsatoare de lacrimi din te miri ce, soarta mi-a harazit un destin jurnalistic luminos. Nu in sensul egocentric ca as fi vreun astru pe cerul presei romanesti, ci in sensul ca m-a asezat intr-o gara pe unde circula doar Intercity.

Eu mi-am inceput anul prost. Adica nu, l-am inceput bine. Sau nu? In fine, nu stiu sigur cum, dar l-am inceput... Daca m-ar fi intrebat cineva ce mi-as dori inaintea primelor zile de munca, stiti, cele care urmeaza dupa vacanta, i-as fi spus ca visez la un scurt stagiu de pregatire: o discutie cu un personaj tonic si cu umor, o baie cu sare de optimism, un masaj dinamizator si cateva promisiuni galante ca binele si foarte binele sunt la doar doua click-uri distanta. Din pacate, nu mi-a facut nimeni o astfel de surpriza-antrenament. De aceea, pentru voi, mi-as asuma eu acest rol, chiar daca a trecut deja o luna din an. Am adunat, intr-o colectie foarte eterogena, cateva dovezi ca umorul e peren si iesirea din criza o chestiune de creativitate