Cum să-ți motivezi angajații când bugetul companiei a fost afectat de majorările de taxe, de presiunea inflației și de scăderea puterii de cumpărare a populației, iar anul care urmează nu pare foarte generos cu bugetele de salarii? Una dintre soluțiile tot mai des întâlnite în companii este acordarea de zile suplimentare de concediu, peste cele stabilite prin lege, 20 de zile lucrătoare pe an, conform Codului Muncii.
Când bonusurile se comprimă, iar creșterile salariale sunt moderate, timpul liber devine o monedă valoroasă. Zilele suplimentare de concediu au devenit un instrument de retenție și recunoaștere.
„Avem patru zile pe an pe care le numim zile de wellbeing, câte una pe trimestru. Angajații le pot lua fără nicio justificare. În plus, oferim zile suplimentare de senioritate: după 3 ani primești o zi, după 5 ani – 2 zile, după 10 ani – 3 zile, după 15 ani – 4 zile. Deci dacă ai 15 ani în companie, obții în total 8 zile suplimentare de concediu de odihnă pe an, pe lângă cele 20 legale”, explică, într-un interviu pentru HR Manager, Marius Ciurariu, directorul de resurse umane al Provident.
Modelul adoptat de Provident combină recunoașterea loialității cu o formă flexibilă de wellbeing. Dincolo de o recompensă pentru vechime, este și o modalitate de a le oferi angajaților o pauză atunci când au nevoie de ea, fără justificări și fără senzația de vinovăție.
Tendința de a introduce zile „bonus” sau „de respiro” a fost confirmată și în alte organizații. În cadrul evenimentului CEO + HR Roundtable organizat de Revista CARIERE în iunie, Andreea Maria Miron, EMEA People & Culture Director, Stefanini, a explicat cum a integrat compania acest tip de beneficiu în pachetul standard: „Pe lângă abonamentele medicale și cele 21 de zile de concediu de odihnă, compania acordă 6 bonus days anual, câte o zi la fiecare două luni, pe baza unor criterii de eligibilitate”.
Astfel de inițiative arată că, dincolo de componenta financiară, companiile încearcă să răspundă unei nevoi tot mai vizibile: recuperarea echilibrului personal. Când piața muncii este tensionată și într-un climat economic imprevizibil, libertatea de a-ți gestiona timpul a devenit un simbol al încrederii reciproce dintre angajator și angajat.
