Întreaga societate suferă de o lipsă acută a valorilor, care se reflectă puternic în toate domeniile, de la politică până la leadership. Tinerii sunt tot mai puțin pregătiți să îi înlocuiască pe liderii experimentați, care se apropie de pensionare, și sunt copleșiți când trebuie să devină ei înșiși conducători ai organizațiilor din care fac parte.
Mi-a placut matematica. Si a fost principala mea preocupare in timpul liceului. Am avut, ce-i drept si profesori foarte buni si asta a facut diferenta. Insa cel care m-a determinat sa merg mai departe intotdeauna a fost profesorul din liceu care ne spunea mereu "Da, eu stiu foarte multa matematica. Da, pot sa va predau in asa fel incat sa va placa foarte tare, insa controlul e la voi. Voi sunteti cei care faceti alegerea finala: exersati acasa sute de exercitii si probleme sau renunati. Totul depinde de voi, intr-un final."
„NU” - un cuvânt atât de simplu ca și construcție (doar două litere), atât de simplu ca și pronunție și atât de simplu ca și înțelegere și totuși atât de dificil de spus de foarte mulți dintre noi.
În comunicare, există un „NU” pozitiv și un „NU” negativ. Cel pozitiv, este cel pe care îl folosim rațional, care ne duce la creșterea stimei de sine prin exprimarea punctelor de vedere fără a îi jigni pe ceilalți, cel care duce la îmbunătățirea relațiilor cu cei din jur. Cel negativ, este cel care produce un efect contrar, acel „NU” încăpățânat, care nu ține cont de context, acel „NU” care provine din convingerea că ai întotdeauna dreptate, un „NU” iresponsabil , absurd, cel care blochează orice discuție sau proces de comunicare.
Sincer, este o întrebare pe care mi-am adresat-o abia după ce m-am apucat de antreprenoriat. Am ajuns faţă în faţă cu alţi manageri-lideri, cu care am colaborat, de la teambuilding-uri până la coaching de echipă. De ce mi-am adresat această întrebare atât de târziu? Pentru că am avut norocul să lucrez cu manageri care erau lideri în adevăratul sens al cuvântului, de urmat „până-n lună şi-n stele”.
Schimbarea nu este niciodată ușoară. De multe ori ne dorim schimbarea, ne dorim o stare de mai bine, dar trecerea ne inspiră teamă și nu putem progresa. Toți oamenii vor fi puși la un moment dat să aleagă între schimbarea necesară și rutina care oferă o anumită stare de confort și de stabilitate. Decizia nu va fi niciodată ușor de luat. Cariera ta se va baza pe acestă decizie.
Trăim vremuri de mari schimbări! Începând cu finalul anului 2008 și până astăzi (și probabil încă ceva vreme de acum încolo) lucrurile s-au schimbat peste tot în jurul nostru. S-au schimbat echipele din care faceam parte, s-au schimbat unii manageri, s-au vândut și s-au cumpărat companii. Unii dintre noi și-au pierdut locurile de muncă și au fost forțați să-și încerce norocul într-un business, alții caută cu disperare un job. Cei puternici, din ce în ce mai puțini, au reușit ori într-un caz, ori în celălalt.
Deseori, aud în jurul meu că oamenii „se luptă” cu emoțiile, că e necesar „să controlăm” sau „să îmblânzim” emoțiile, declarații care arată că ne simțim ca într-o arenă atunci când vorbim despre trăirile pe care le avem. Animale sălbatice, acestea par să fie împotriva noastră și să ne strice planurile, mai ales dacă ne referim la viața profesională.
„Este foarte uşor să faci o pasiune pentru mentoratul lui Warren Buffett. E un tip care valorează 50 de miliarde de dolari şi care are prieteni de-o viaţă”, comentează unul dintre editorii publicaţiei americane Fast Company, după ce „înţeleptul din Omaha”– cum i se spune lui Buffett – a acordat un interviu pentru comunitatea „Levo League”. Buffett, la 83 ani, e preocupat de neîncrederea cu care cresc femeile într-o lume a afacerilor dominată de bărbaţi, de importanţa modelelor pe care să le urmăm în vieţile noastre şi de pasiunea pentru munca pe care o facem.
Prima și cea mai importantă preocupare a unui manager este aceea de a-şi creşte angajaţii pentru a deveni oameni de succes.
Angajaţii de succes lucrează cu plăcere în echipă, simt că locul lor este acolo şi obiectivul lor este şi obiectivul echipei. Cât timp cele două coincid, nimeni nu se gândeşte să plece, să nu se implice, să nu dea tot ceea ce poate.
Care este primul lucru la care ne gândim atunci când aflam că un coleg de-al nostru a fost repartizat la un alt departament din companie, condus de un manager căruia i s-a dus vestea că este un lider de temut? Prima dată ne bucurăm că nu suntem noi în locul lui, după care ne compătimim prietenul. Iată câteva ponturi care ne ajută să reperăm un manager dur şi să ne ţinem la distanţă de el.
Nu pot lucra niciodata ca economisti din cauza ca le este frica de cifre. La vederea unui teanc de hartii si dosare intra in panica, de parca s-ar afla in fata unui leu scapat din cusca. Sunt excelenti profesionisti, dar atunci cand trebuie sa discute cu colegii nu pot trece cu niciun chip pragul salii de sedinta. Pentru altii, principalul criteriu de alegere a locului de munca este etajul la care vor lucra si la interviul de angajare vor sa stie daca vor fi nevoiti sau nu sa foloseasca liftul. Ei sunt cei pe care fobii de tot felul, mai mult sau mai putin cunoscute, ii impiedica sa-si dezvolte cariera la adevaratul potential.
