Trendurile în materie de healthy living vin şi pleacă. Schimbările de orice gen ne produc însă o stare de stres pe care nu îl conştientizăm la timp. Cum ajungem să ne „programăm” mintea şi corpul la acest început de an, astfel încât să nu ne încărcăm cu alte doze de stres şi, în acelaşi timp, să suportăm o schimbare benefică, iată provocarea!

M-am trezit la un moment dat că am un to-do list infernal, că este nevoie să cresc portofoliul de clienți, că mi-aș dori să scriu o carte, că mi-aș dori să mă văd mai mult cu prietenii, că mi-aș dori să fiu mai organizată, să am mai mult timp pentru mine, să am mai mult timp pentru firmă etc.

Activitățile zilnice devin din ce în ce mai stresante. Viteza cu care se întâmplă „lucruri” la locul de muncă ne face să ne simțim câteodată copleșiți. Din cauza acestui ritm alert am ajuns să sărim peste mesele zilnice și să avem o alimentație nesănătoasă. De exemplu, în ultimii 25 de ani, conţinutul de magneziu din alimentaţia obişnuită a scăzut cu 30%-40%, lipsa acestui mineral din organism fiind unul din factorii ce pot accentua apariţia suprasolicitării şi a manifestărilor stresului.

Dacă în articolele anterioare v-am prezentat șase mituri despre stres și trei moduri de a răspunde la acest stimul, astăzi încheiem acest ciclu și vă oferim un ghid practic, în trei pași, care să vă ajute să faceți față cu brio stresului.

Majoritatea stresului pe care îl experimentăm este autogenerat. Cum percepem viața – dacă un eveniment ne face să ne simțim amenințați sau stimulați, încurajați sau descurajați, fericiți sau triști – depinde în foarte mare măsură de modul în care ne percepem pe noi înșine.

„Între stimul și răspuns există un spațiu. În acest spațiu se află puterea noastră de a alege un răspuns. În răspunsul nostru se află creșterea și libertatea noastră”.  - Viktor Frankl.

Fiecare dintre noi este diferit, cu percepții și reacții unice la evenimentele prin care trecem. Aceasta nu este nicio noutate, însă important este să conștientizăm că nu există un singur nivel de stres optim pentru toți.

© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.

Este oricum destul de greu să îi energizezi pe oameni pe parcursul unei fuziuni sau achiziţii, chiar dacă ei ştiu că sunt şanse mari să facă parte din noua organizaţie. Dar e şi mai greu să câştigi loialitatea şi devotamentul celor care ştiu că este foarte probabil să îşi piardă jobul.

Sindromul burnout se răspândește tiptil și repede, ca o epidemie, îndeosebi în marile organizații. Efectele „infectării” nu sunt atât de repede vizibile, însă pagubele pe termen lung sunt grave.

Este adevărat că în orice firmă șeful, managerul sau superiorul are o responsabilitate mai mare decât restul angajaților. El veghează asupra bunului mers al lucrurilor și asupra îndeplinirii tuturor cerințelor necesare unei munci profitabile.

Majoritatea dintre noi avem şi lucruri pe care nu le folosim tot timpul, însă fără ele ne-am simţi goi. Ştii senzaţia aceea când trebuie să mergi la un eveniment, eşti în faţa dulapului plin cu haine, unele chiar cu etichetă, şi spui că nu ai în ce să te îmbraci? Ei bine, uneori, chiar și din acest motiv intervine o stare de disconfort instantaneu. Nu ar fi mai bine să ne protejăm de astfel situații stresante?

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Oamenii se simt atraşi în mod special de aceia de la care aud reproduse, ca în efectul de ecou, aceleaşi lucruri de tot felul în care ei cred deja. Atunci când le sunt prezentate informaţii care le confirmă credinţele, mulţi oameni trăiesc experienţa unui influx de dopamină, ca şi cum ar mânca ciocolată sau s-ar fi îndrăgostit. Pe Facebook, oamenii dau click pe „unfriend” pentru a se detaşa de cei cu vederi politice diferite de ale lor, iar pe Twitter sunt followeri ai unor oameni care sunt exact ca ei.

„Sunt persoane care, la sfârșitul programului de lucru sau în weekend, caută mai mult, o supapă prin care să-și elibereze nervii suprasolicitaţi, stresul. Unii s-au jucat deja cu bungee-jumping-ul, alții au trecut și această limită… sar cu parașuta sau învață să piloteze avionul, monoplanul″. Despre pasiune şi extrem am vorbit în cadrul Întâlnirii lunare CARIERE cu Bogdan Boeru, co-fondator al Asociației de Parașutism TNT Brothers și cu Dan Conderman, pilot de linie al companiei Blue-Air, dar și component al formației Iacărilor Acrobați.

Una dintre problemele unui manager poate fi chiar modul de evaluare a competenţelor echipei de vânzări, indiferent de profilul companiei. Haideţi să parcurgem un traseu de evaluare în câţiva „paşi”, pornind de la mesajul country managerului unei companii multinaţionale de FMCG: „Anul acesta vrem să încheiem cele mai mari şi mai importante contracte din istoria companiei pe piaţa din România. În prima linie va trebui să trimitem cei mai buni vânzători şi negociatori. Vrem să ne selectaţi aceşti oameni din echipele actuale de vânzări şi să ne propuneţi un plan de pregătire a lor...”

Proiectul european « Decide-IT » urmăreşte realizarea unei metodologii inovative de învăţare bazată pe joc, pentru instruirea managerilor în procesul de luare a deciziilor în condiţii de stres.

Jumătate dintre lucrătorii europeni sunt de părere că stresul legat de muncă este un fenomen frecvent, iar patru din zece consideră că acesta nu este gestionat corespunzător la locul lor de muncă, potrivit rezultatelor celei de-a treia ediţii a anchetei de opinie paneuropene efectuate de Ipsos MORI în numele Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă (EU-OSHA) sunt următoarele.

În ultimii ani stresul a devenit o stare obișnuită. Avem în jurul nostru o mulțime de tentații pentru a ne “trata” de stres: tehnici antistres, muzică, sport, vacanțe, shopping și, oricât de hilar ar putea părea, am văzut chiar și ciorapi antistres. Ceea ce mi se pare paradoxal este tocmai discrepanța între industria care se creează în jurul nostru și care urmărește cu ardoare să ne “salveze” de stres și relaxarea cu care, atunci când o persoană vorbește despre cât este de stresată, replica celor din jur vine invariabil “cine nu-i stresat...” sau, o altă replică mai experimentată “stresul este normal, dacă nu ești stresat înseamnă că ai murit”.

Aproximativ jumătate dintre lucrătorii europeni (51 %) consideră că stresul legat de muncă este un fenomen frecvent la job, 16 % dintre aceștia descriindu-l drept „foarte frecvent”. Femeile sunt mai înclinate decât bărbații să considere că stresul legat de muncă este frecvent (54 % față de 49 %), iar lucrătorii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 54 de ani sunt mai înclinați spre această apreciere (53 %) decât cei cu vârsta peste 55 de ani (44 %). Percepția asupra stresului legat de muncă variază și în funcție de sectorul de activitate, lucrătorii din domeniul sănătății sau al serviciilor de îngrijire fiind cei mai înclinați să considere că stresul legat de muncă este frecvent (61 %, dintre care 21 % descriu fenomenul drept „foarte frecvent”).

Angajaţi fericiţi, cu zâmbetul pe buze, care să lucreze dedicat şi intens pentru fiecare proiect, în fiecare zi „fresh”, gata de muncă, şi eventual cu idei strălucite la fiecare şedinţă. Probabil că într-o astfel de notă a început şi scenariul filmului „Avatar”. Ei bine, dacă am vorbi de roboţi, ar fi posibil, dar oamenii mai obosesc şi ei din când în când.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Cu doar o săptămână înainte de termenul la care urma să predau manuscrisul final al cărţii mele “Taking Smart Risks”, mi-am dat seama de un lucru care m-a tulburat: erau 38 de povestiri în carte, dar numai şapte erau despre femei.

Biroul pe care tocmai îl cumpărasem avea un defect, peretele era ciuruit cu găuri date greşit pentru că foloseam o bormaşină pentru prima oară, biblioteca pe care o montasem cădea peste mine din cauza podelei înclinate, prietenul care trebuia să mă ajute cu montatul restului de mobilă avea o problemă urgentă şi trebuia să plece, iar eu eram negru de supărare că nici în ziua respectivă nu vom avea sediul gata. Doar ce închiriasem un spaţiu pentru birouri şi-mi doream foarte mult să-l văd gata.