Știi să înveți și să-i ajuți și pe alții să învețe?

Istoria culturii ne-a obișnuit să folosim ca sinonime substantivele „învățat”, „cărturar”, „erudit”. Epocile în care învățarea era asociată doar cu știința de carte au apus demult, însă mulți dintre noi, inclusiv dintre aceia care spun că preferă să învețe din experiență nu din cărți, continuă să confunde învățarea cu a afla (= a auzi, a citi, a vedea): dacă am aflat cei „zece pași ca să devii un om de succes” sau „povestea” unui om de succes, eventual de la el însuși, ori dacă am aflat care sunt cei 13 pași care asigură învățarea înseamnă că am învățat (ceva), nu?

©  2013 Harvard Business School Publishing Corp.

O directoare de marketing a unui startup din industria tehnologiei mi-a spus recent că a văzut-o într-o zi pe şefa ei – care deţine funcţia de CEO al companiei – cum concepea în grabă mare fişele postului pentru vreo 5-6 interni pe care urma să îi angajeze pe perioada verii. Plănuia “să aducă la bord” o mică armată de tineri care să o ajute să-şi accelereze business-ul la viteza maximă în această vară. În timp ce directoarea de marketing se uita amuzată la CEO, a fost întrebată: “ştii că trebuie să-i conduci pe toţi internii aceia, nu?”

Joi, 23 mai 2013, JW Marriott Grand Hotel Bucharest a găzduit evenimentul: Mentorii pe care-i merităm, despre criza de modele, proiect ce face parte din seria "Dialoguri necesare", organizat de revista CARIERE.

O trăsătură comună oamenilor de succes este că nu găsesc nimic jenant în a recunoaşte că au avut un model şi că au încercat să îl depăşească. Persoana aleasă poate fi un erou imaginar din cărţile citite în adolescenţă sau un mentor în carne şi oase întâlnit la un moment dat în viaţă. Atunci de ce le este aşa de greu oamenilor din business să îşi identifice modelul şi să vorbească despre el? Să se fi demodat mentoratul?

„Un mentor nu se caută. Necesitatea ta acută înspre devenire îl va aduce în drumul tău.” - Oana Pellea

Mai sunt două (2) zile în care vă puteți asigura participarea la un dialog sincer și frumos cu Oana Pellea, despre modele și mentorii din viața noastră, în cadrul evenimentului „Dialoguri Necesare – Mentorii pe care-i merităm”, organizat de revista CARIERE, în data de 23 mai 2013, la JW Marriott Hotel, București.

“Pune pe planșă ce vezi tu!

O pensulă... și mărul albastru a prins viață! Ștergarul în tonuri jucăușe de roșu, strachina verde praz și sticla pe jumatate plină de apă... toate și-au găsit locul pe albul prăfuit al coalei de hârtie. Linii firave și umbre apăsate dansau sub privirile celui ce avea să definească, mai târziu, ceea ce am devenit azi.

Gata... am terminat! E bine?

De atunci, a fost bine; din ce în ce mai bine. Structuri, lumini, nuanțe, sentimente au... ”

Îți lansăm o provocare: Scrie cu inima, cu emoţie, folosind cuvintele tale. Descrie-ne o experienţă avută cu o persoană deosebită pe care ai ales-o drept mentor și noi te premiem.

Mai sunt 4 zile în care vă puteți înregistra cu preț redus la evenimentul „Dialoguri Necesare – Mentorii pe care-i merităm”, cu Oana Pellea, organizat de CARIERE, pe 23 mai 2013 la JW Marrriott Hotel, București.

„Da, există  pe pământul ăsta oameni mari. Și când îi cunoști, îți dai seama că în jurul lor aerul are o altă densitate. Pe umerii lui Ciulei sau ai lui Peter Brook aerul se așează altfel. Și când sunt în mișcare aerul parcă se despică, parcă le face loc.” - Oana Pellea, Jurnal

Pe 21 martie 2013, de la ora 14.00, în mansarda Librăriei Bastilia, programul Lider Ovidiu propune o nouă întâlnire între studenţii de la ASE şi câţiva posibili mentori.

Este destul de bine știut, zic eu, că oamenii de succes sunt „studenți” de cursă lungă. Mereu au câte ceva nou de învățat, informația abundă și, pentru a fi mereu printre cei mai buni, este necesar să fie la curent cu ceea ce este nou în domeniul lor. Și, la fel de bine știut este și faptul că, cei mai de succes sunt și „profesori” în același timp în care își desfășoară „studenția”.

John Fuhrman, autor de cărţi motivaţionale cu statut de bestseller internaţional, se numără printre cei mai cunoscuţi experţi în instruirea personalului din vânzări. Drumul spre leadership – Cele 21 de secrete prin care vă veţi potenţa succesul apărută la Curtea Veche este mai mult decât o carte despre cum să devii lider, este o carte despre cum să devii un om întreg.

Directorul general al primei companii multinaționale pentru care am lucrat obișnuia să treacă săptămânal și să cunoască personal toți noii angajați. Ce-i drept, la începutul anilor ‘90 nu erau foarte mulți angajați, însă gestul GM-ului, la doar câteva zile după ce mă angajasem mi s-a părut extraordinar. A făcut același lucru, ani la rând, și când numărul noilor angajați crescuse semnificativ, până la pensionare.

Cea de-a 11-a ediție a conferinței de afaceri Zilele Biz aduce pe scenă câteva dintre cele mai influente personalități culturale și de business din România, alături de vizionari și lideri care conduc afaceri românești cu prezență internațională și de mentori care vor arăta cum și ce trebuie schimbat în acțiune, comportament și gândire pentru a reuși.

Poţi numi trei? Dar trei lucruri care nu ţi-au plăcut la munca ta, în ultima săptămână? Crezi că ai putea să păstrezi un astfel de jurnal săptămânal? Iată una dintre provocările adresate de profesorul David Clutterbuck participanţilor la evenimentul „Harnessing the Power of Mentoring”, organizat pe 18 octombrie de ITOL.

Situaţia economică nefastă din întreaga lume nu dă semne de redresare, ba din contră, se anunţă vremuri şi mai tulburi. Aceste previziuni negative nu au fost devastatoare pentru toţi, unii încercând să arate că şi în această perioadă există oportunităţi grozave de reuşită.

© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

Primul meu şef de la Bell Labs avea obiceiul să zbiere. Era genul care oferea tuturor oportunităţi egale, aşa că zbiera la toţi; dar, când a zbierat la mine în timpul primei şedinţe de departament la care am participat, m-am ridicat, i-am spus că atunci când o să vrea să vorbească cu mine – nu să zbiere – mă găseşte la mine în birou, apoi am ieşit. Aveam 20 de ani, de-abia absolvisem colegiul, şi mă aflam într-un grup de oameni cu doctorat, care rămăseseră cu gura căscată. Poate că nu fost cel mai bun prim pas pe care-l puteam face în cariera mea. Dar, după vreo 30 de minute, şeful a intrat în biroul meu şi şi-a cerut scuze. De atunci nu a mai zbierat niciodată la mine (deşi a continuat să zbiere la restul oamenilor din echipă) şi a devenit unul dintre cei trei manageri-mentor care mi-au modelat cariera la Bell Labs şi AT&T – şi m-a învăţat cum să îi conduc pe alţii şi pe mine însămi. O să vă povestesc câte ceva despre fiecare şef pe care l-am avut, inclusiv lecţiile pe care le-am învăţat de la el.

De cele mai multe ori evităm să visăm la idealurile noastre, spunându-ne că pierdem vremea fără rost şi că nu ne alegem cu nimic. Dar, atunci când ascultăm discursul oamenilor de succes aflăm, invariabil, că şi-au petrecut timpul imaginându-şi lucruri şi visând cu ochii deschişi şi că acesta este, poate, cel mai important exerciţiu pe care ar trebui să-l facem. În lipsa lui, acţiunile pe care le întreprindem, eforturile noastre zilnice de a face ceva concret se dovedesc de multe ori zadarnice. O trăsătură comună a marilor oameni de succes este şi faptul că nu găsesc nimic jenant în a recunoaşte că au avut un mentor şi că au încercat să îi depăşească performanţele. De obicei, persoana cu care se măsoară este un erou întâlnit în adolescenţă sau, la un moment dat, în parcursul de carieră. Oare de ce le este tinerilor de astăzi aşa de greu să-şi aleagă mentorul şi să vorbească despre el? Să fie mentoratul un obicei demodat? 

Potrivit dicţionarului, mentorul poate fi un conducător spiritual, un povăţuitor, un îndrumător sau un educator. Dacă ne oprim la ultima definiţie, putem spune că avem mentori încă de la grădiniţă, lucru perfect adevărat. Câte dintre fetiţele de grădiniţă nu spun că îşi doresc să devină educatoare doar pentru că vor să fie precum persoana care le supraveghează şi le învaţă zi de zi în primii patru-cinci ani de viaţă? Când mergem mai departe, la şcoală, la liceu şi ulterior la universitate, portretul mentorului se creionează în linii din ce în ce mai clare, transformându-se dintr-un simplu personaj aflat la catedră într-un îndrumător. În goana după o şcoală mai bună, părinţii caută, de fapt, profesori-mentori. Ei nu stau la cozi pentru a-şi înscrie copiii la şcoli cu renume pentru modul în care sunt aranjate băncile într-o clasă ori pentru frumuseţea unor clădiri, ci pentru că acolo predau oameni pe care îi doresc ca îndrumători pentru prichindeii lor. 

“Eşti cea mai bună!” au strigat cei patru candidaţi de la “American Idol” către coach-ul lor de voce, Patty, după ce a au scăpat de proba eliminatorie din concursul de interpretare, apoi au adăugat: “Nu am fi reuşit fără tine!”. În timp ce-i urmăream cum îşi sărbătoresc victoria, nu m-am putut abţine să nu remarc faptul că eroina lor era aceeaşi femeie care, cu doar câteva minute înainte, fusese filmată ţipând şi zbierând, iar şi iar, la exact aceiaşi candidaţi, până le-au dat lacrimile.