Încrederea românilor în sistemul bancar românesc este tot mai redusă cu mult în urma altor instituții financiare, precum BNR sau FMI, cu o tendință clară de scădere, se arata într-un sondaj realizat de CCSB.

Pentru mulţi este doar o canapea. Pentru mine însă, reprezintă simbolul implicării angajaţilor în deciziile ce ţin de compania în care lucrăm. Ne-am mutat de curând într-un sediu nou şi m-am hotărât ca pentru prima dată să implic şi restul echipei în decorarea acestuia. Ba mai mult, am vrut să-mi demonstrez că pot oferi încredere şi responsabilitate, aşa că, i-am delegat lui Tudor întreg procesul de amenajare al sediului, deşi îmi place să am mereu controlul.

Cheia în care vă rog să interpretaţi ideile enumerate în continuare este reflexivitatea.

Sunt doar concluziile la care am ajuns eu şi în niciun caz nu ar trebui interpretate drept axiome sau verdicte. Cele 13 idei au la bază credinţe generate mai degrabă de experienţele pe care le-am trăit. Poate pe alocuri nici nu coincid cu teoriile consacrate în cărţile de Change Management. Iată un motiv în plus pentru reflexivitate.

Să vorbeşti primul şi să o faci cu încredere şi des te poate face adesea să pari un lider, iar cei care par lideri sfârşesc frecvent prin a fi lideri – chiar dacă habar nu au despre ce vorbesc, susţine “Business Insider”.

Să întreprinzi înseamnă să simţi că reuşita poate fi a ta. Fără încredere în viziunea proprie, nebunească şi lipsită de temei poate pentru ceilalţi, nu te poţi numi antreprenor. Deşi această încredere este necesară, gradul în care avem încredere în reuşita noastră este surprinzător de scăzut comparativ cu cel al antreprenorilor din alte ţări.

În ciuda disputelor politice care au marcat 2012, anul trecut a adus cele mai mari cote de încredere în rândul populaţiei de la declanşarea crizei economice până în prezent, conform indicelui general măsurat lunar de Barometrul de Încredere a Consumatorului realizat de GfK pentru Comisia Europeană, care a atins o medie anuală de -37. Datele sunt reprezentative pentru populaţia României în vârstă de 15 ani şi peste, eşantionul fiind de 1.000 de persoane.

©  2012 Harvard Business School Publishing Corp.

“Produceţi mai mult!” “Faceţi în aşa fel încât produsul/serviciul să devină mai bun!” “Cheltuiţi mai puţin!”

Dacă eşti managerul unei echipe de angajaţi care lucrează “în prima linie”, aflându-se în relaţie directă cu clienţii, sau manager din “a doua linie”, s-ar putea ca cerinţele acestea să-ţi sune familiar. Şi e foarte probabil să eşuezi în îndeplinirea lor: două treimi din toate eforturile de transformare nu au succes. Ca să eviţi această soartă, întreabă-te mai întâi: oare angajaţii din prima linie sunt implicaţi în conceperea şi implementarea soluţiilor? Şi oare exprimă ei sentimentul că scopul schimbării este şi al lor?

În vară am început să lucrez cu o echipă de patru creativi, în care se schimbase managementul și care avea nevoie să se organizeze clar și să primească direcții ferme, în contextul unui volum de muncă mare, cu activități strânse ciorchine până spre finalul fiecărei zile.

Unii oameni par să fie, în mod natural, mult mai creativi decât alții. Dar asta nu înseamnă că cei care cred despre ei că nu sunt creativi, nu își pot dezvolta creativitatea. Este foarte clar pentru toată lumea că abilitatea de a fi (mai) creativ se poate dezvolta, în sensul că energia noastră creativă poate fi eliberată din tiparele convenționalului, din lipsa de încredere în forțele proprii sau din gândirea liniară. Toți avem în noi potențial de a fi creativi!

Întrebarea aceasta nu mai are vârstă. Nici gen, nici educaţie, nici experienţă în muncă. O aud de la tineri şi oameni la vârsta de mijloc. Femei şi bărbaţi. Posesori de diplome multiple: de licenţă, masterat, uneori doctorat. Unii nu au lucrat niciodată. Alţii, dimpotrivă, au schimbat deja mai multe locuri de muncă; pe unele le-au părăsit pentru că aşa au dorit ei, pe altele pentru că aşa au decis angajatorii. Unii au plătit testări psihologice sofisticate; mulţi sunt „abonaţi” la tot felul de programe de dezvoltare personală. Toţi par foarte siguri că au o mulţime de calităţi care le dau dreptul să aspire la poziţii superioare şi bine plătite. Însă nu reuşesc să găsească şi o muncă socială în care să-şi valorifice respectivele calităţi, astfel încât să fie pe deplin satisfăcuţi de munca lor.

Motto: Înţeleptul învaţă pe pielea altuia, prostul nici pe a lui.

V-aţi întrebat vreodată cum ajung mulţi oameni să penduleze între siguranţă de sine, deseori arogantă şi agresivă, şi anxietate, depresie sau chiar tentativă de suicid? Sigur, artiştii şi vedetele de televiziune sunt cazurile cele mai vizibile şi cele mai expuse la astfel de oscilaţii. Însă, deşi ascund cu grijă că ar trăi momente de slăbiciune, vedem adesea că nici oamenii aparent foarte puternici – antreprenori multimilionari, manageri de top ori politicieni – nu sunt ocoliţi de această balanţă instabilă. Şi nu vă păcăliţi singur(ă): oricine, chiar şi dumneavoastră sau eu, poate ajunge în aceeaşi situaţie.

Deși cele două exemple ale mele nu au, aparent, nicio legătura între ele, îmi doresc să subliniez cu ele, folosindu-mă și de plăcerea de a vă mai fi dat încă un exemplu de român de excepție, potențialul uriaș al fiecaruia dintre noi, potențial care există și care nu așteaptă altceva decât să fie scos la iveală!

Când luăm decizia să avem încredere în cineva, ne gândim ce am face noi în acea situaţie - deşi ştim din experienţă că unii oameni nu se ridică la nivelul aşteptărilor. Un studiu efectuat de Paola Giuliano, profesor la universitatea UCLA, a condus la o teorie numită „falsul consens“. 

Am tot dat, în săptămânile trecute, exemple de sportivi străini și am tot făcut comparații între sport și business, dar cred că este momentul să ne reamintim și de sportivii nostri, pentru că avem mulți și remarcabili! Și de unde să începem dacă nu de la Nadia Comăneci?

Mulți dintre noi au auzit de Rocky boxerul. Probabil că cei mai mulți știu de Rocky Balboa, eroul lui Silvester Stallone și mai puțini de Rocky Marciano, adevăratul boxer care a inspirat personajul.

Conform sondajului Eurobarometru bianual realizat de Comisia Europeană în prima parte a anului, 40% din europeni (+2 puncte procentuale) sunt de părere că UE este pe calea cea bună pentru a ieși din criză și a face față noilor provocări globale.

Cum ar fi putut fi diferit destinul unor organizaţii care au ajuns în pragul falimentului dacă cei aflaţi la conducere şi-ar fi menţinut direcţia pozitivă?

În 2010, numărul firmelor care au intrat în faliment s-a ridicat la 38.175. De 85 de ori mai mult decât în 1995. În total, peste 200.000 de companii au intrat în faliment în cei 15 ani din intervalul menţionat. (sursa www.econtext.ro)

Cred că nu există clişeu mai mare în psihologia de afaceri decât ideea că o încredere de sine ridicată ar fi cheia succesului în carieră. A venit vremea să demolăm acest mit.

În luna mai, indicele de încredere a populaţiei măsurat de Barometrul de Încredere a Consumatorului realizat de GfK a înregistrat cea mai mare valoare de la debutul crizei, numărul neîncrezătorilor reducându-se de la 61%, cât era acum un an, la 50% în prezent.

Cu toții încercăm să profităm de impactul pe care social media l-a căpătat și de faptul ca internetul devine un mediu din ce în ce mai puternic de promovare și interacționare cu clienții. Conform studiului Media Fact Book 2012, digitalul a devenit al doilea mare canal de promovare la care companiile apelează, investițiile totalizând 34 mil. euro. Și atunci ce putem face pentru a crea un brand awareness puternic, care să ne aducă venituri mai mari?