Vrei să fii un lider nemaipomenit, care vrea să-şi transforme toţi angajaţii în oameni de succes? Atunci trebuie să lucrezi atât la lucrurile mici, cât şi la cele mari. Publicaţia americană Inc. a realizat, în urmă cu mai mulţi ani, o serie de interviuri cu mai mulţi CEO de mare succes. Iată, pe scurt, cele mai importante opt lecţii care au fost extrase în urma acestor interviuri.

© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.

S-ar putea ca un cinic să fi ajuns la concluzia că George Washington, primul preşedinte al Statelor Unite, îşi datorează moştenirea pe care a lăsat-o omenirii doar staturii sale fizice impunătoare şi altor caracteristici superficiale. Omul chiar arăta ca un lider şi probabil că lucrul acesta îl face să le pară unora un fel de marionetă convenabilă, asupra căreia ei proiectează nişte virtuţi idealizate. Dar un cinic s-ar înşela amarnic: Washington a luat trei decizii aparent contraintuitive care arată ce lider excepţional a fost în realitate.

Teama de eșec este una dintre cele mai mari frici ale omului. Vrei să o depășești? Vrei să capeți mai multă încredere în tine? Dacă răspunsul la aceste întrebăre este unul afirmativ, te invităm la un webinar gratuit care își propune să te ajute.

Suntem conştienţi că atunci când vindem – idee, produs...  chiar şi un vis - comunicăm cu cei din jurul nostru atât prin limbajul verbal, cât mai ales prin limbajul nonverbal. Însă, de cele mai multe ori, nu ne gândim cum să realizăm o congruenţă între ce vindem şi personalitatea noastră.

Cred că fiecare dintre noi a vrut la un moment dat în viaţă să aiba un astfel de prieten, imaginar. Îmi aduc aminte că spunea tata, când făceam boacăne, că i-am făcut „pitici pe creier”. De aici mi-a venit şi mie ideea de a avea un „piticel” al meu, cu care să mai vorbesc din când în când.

Se spune că starea normală a omului este tăcerea și că, de fapt, prin cuvinte, colorăm această tăcere. Uneori, însă, neglijăm proporțiile, măsura și starea de normalitate este alterată iar „tabloul” comunicării este unul greu de deslușit.

Să taci, atunci când e cazul, este o provocare.

Să știi să asculți este, însă, adevăratul câștig!

Poate că cel puțin o dată în viață ne-am lovit de o situație în care am spus ,,nu pot”, ,,până aici”, ,,nu pot merge mai departe”. De fiecare dată, când suntem tentați să spunem ,,nu pot”, știm oare ce se ascunde în spatele atitudinii noastre? Oare chiar nu putem, sau ne ridicăm singuri bariere și limite? În aceste condiții, cum trecem de la ,,nu pot” la ,,nu, pot!”?

Delegarea este un proces complex care cuprinde mai multe etape, durata fiecărei etape depinzând de natura, importanța sarcinii care se deleagă, nivelul cunoștințelor pe care le deține cel căruia îi delegi sarcina respectivă. Cum te asiguri că responsabilitățile delegate de tine vor fi îndeplinite cu succes?

„Secretul cel mai bine păzit e la vedere” se spune atunci când vorbim despre comunicarea nonverbală.

Fiecare gest e o trăire sau, mai bine zis, fiecare mișcare voluntară sau involuntară, pe care o facem, de la un simplu zâmbet și până la poziția corpului reflectă o stare interioară, o trăire ce reprezintă adevarata noastră intenție fată de persoane sau situații.

Încrederea în finalizarea tranzacţiilor a crescut în mod semnificativ, la fel şi numărul şi calitatea oportunităţilor de M&A comparativ cu anul trecut, fapt care a consolidat intenţiile de cumpărare. Un procent destul de important, de 36%, dintre executivi se aşteaptă la o creştere a activităţii de tranzacţionare la nivel global, iar un sfert dintre aceştia intenţionează să acţioneze ei înşişi.

Pășim timid și fiecare pas își pierde din elan, plecăm privirea spre pământ sau ne refugiem în universul nostru lăuntric unde găsim confort și siguranță, ne aplecăm umerii ca și când am vrea să ocupam cât mai puțin spațiul, ne frământăm mâinile și gândurile…

Fiecare are o definiție a succesului, însă nu toţi putem atinge acest deziderat. Trebuie să ai încredere, curaj şi să înveţi ingredientele necesare unei afaceri solide şi prospere pentru a-ţi atinge obiectivul.

Prima tendinţă a fost să deleg scrierea acestui articol. Vine vacanţa şi mă grăbesc să termin toată lista de „to do” până plec. Din 2-3 cărţi despre leadership ar putea oricare junior să scrie un articol cu 13 idei, cine mai stă să le evalueze? Cu un pic de „wording” nu mai recunoaşte nimeni ideile lui Collins sau Blanchard. Ar ieşi un articol bun şi... banal. Aleg să scriu un articol mai puţin ştiinţific, dar autentic despre 13 idei în care cred atunci când vine vorba despre leadership.

Fiecare dintre noi ne naştem cu un talent, însă, cu timpul, din cauza unor întâmplări sau experienţe, uităm că acesta există şi nu ştim să îl fructificăm, ajungând să credem că poate nu am fost înzestraţi în acest sens. Atunci nu ştim sau nu vrem să căutăm mai multe despre asta şi să ne îmbunătăţim. Ajungem să ne pierdem încrederea în talentul nostru.

Toată lumea vorbeşte azi despre inteligenţa emoţională şi, ca orice concept des vehiculat, îşi poate pierde din savoare şi uneori din valoare dacă nu ne uităm şi cum este folosit. Ce îmi place mie să spun este că e bine să fii conştient că ai inteligenţă emoţională, dar mai bine este să înţelegi ce poţi face cu ea, în cazul nostru, în mediul de afaceri. Toate elementele luate în discuţie mai jos pot fi, desigur, măsurate şi dezvoltate. Iată câteva repere de care ai nevoie pentru a dovedi că ştii să îţi foloseşti inteligenţa emoţională.

Una dintre schimbările marcante ale crizei pe care o trăim de mai bine de 5 ani și care, se pare, și-a trăit obştescul sfârșit, doar că nouă ne e foarte greu să vedem acest lucru, este și schimbarea managerilor „trecuți de o anumită vârstă” cu unii mai tineri și mai „cost effective”. Se întâmplă aproape la tot pasul, iar la un moment dat s-a întâmplat chiar cu o repeziciune greu de gestionat atât de cei schimbați (la care voi reveni într-un articol viitor), dar și de cei tineri, avansați în funcții sau angajați ca proaspăt manageri.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Un raport de evaluare a performanţelor poate să fie un instrument puternic pentru creşterea eficienţei echipei. Primul mesaj pe care consultanţii şi profesioniştii din resurse umane îl comunică adesea în privinţa acestor evaluări este: „ca să ne asigurăm că echipa primeşte cele mai bune date, iar oamenii se simt protejaţi, le vom garanta oamenilor că răspunsurile sunt confidenţiale”. Presupunerea larg răspândită este că, dacă membrii echipei ştiu că răspunsurile lor sunt confidenţiale, vor răspunde cu sinceritate. Numai că, dacă soliciţi un feedback confidenţial, s-ar putea ca acest feedback să creeze tocmai rezultatele pe care vrei să le eviţi.

În 1961, John F. Kennedy declara: ”Un american va păși pe Lună până la finalul deceniului”. Acum câteva secole, era de neînchipuit ca femeile să scrie altfel decât sub pseudonim, dar feministele au emancipat o lume întreagă ulterior. Ca să dau și un exemplu mai aproape de noi, Bill Gates spunea acum câțiva ani că își propune să aducă un calculator în fiecare casă, lucru pe care îl vedem astăzi îndeplinindu-se. De ce am început cu aceste exemple? Care este legătura între toate aceste fapte de importanță istorică pentru viața pe care o ducem azi? Toți acești oameni au fost lideri care au avut  lucruri extrem de importante în comun: optimismul, pasiunea,  încrederea că ceea ce își doresc se va împlini și bucuria de a contribui la realizarea acelui lucru construind pas cu pas.

Acum mulți ani, pe vremea când căutam „altceva” diferit de training, ceva care să lase o amprentă mult mai puternică asupra participanților în sesiunile de dezvoltare profesională, ceva diferit și cu rezultate pe măsură, am descoperit coaching-ul. Începuturile, de cele mai multe ori, sunt timide, însă la mine a fost ceva mai „răsunător”: prima acțiune întreprinsă a fost un eveniment de amploare, cu invitați trei coach-i din UK și SUA. Iar, la acest prim eveniment, unul dintre ei a început sesiunea întrebând audiența: ce calități ar trebui să aibă un lider pentru a fi urmat de echipa sa?

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Nu voi uita niciodată când mi-am luat primul meu costum. Aveam 12 ani, iar tatăl meu m-a dus la un magazin de pe strada 18 din New York. Am fost foarte încântat, aceasta a fost trecerea la sentimentul de maturitate. O reală piatră de hotar. Urma să am un costum ca toți oameni maturi pe care i-am cunoscut.