Oamenii reacționează diferit la momentele de tăcere în timpul conversațiilor, în funcție de cultura din care provin. Ceea ce o cultură consideră o pauză derutantă sau stânjenitoare, alte culturi văd ca pe un moment valoros de reflecție și un semn de respect față de ceea ce a spus interlocutorul anterior, scrie BBC.

În Japonia, tăcerea de până la opt secunde este considerată normală și acceptabilă, potrivit unui studiu citat de jurnaliștii britanici, realizat pe tema întâlnirilor de business.

În același timp, o altă cercetare realizată, în urmă cu mai mulți ani, la Universitatea din Groningen, în Țările de Jos, atât în limba olandeză, cât și în engleză, a arătat că atunci când o tăcere într-o conversație se prelungește la patru secunde, oamenii încep să se simtă neliniștiți.

În Japonia, puterea tăcerii este recunoscută prin conceptul de haragei („vorbirea din abdomen”), care sugerează că cea mai bună formă de comunicare apare atunci când nu rostești niciun cuvânt.

„În momentul în care ai nevoie de cuvinte, deja există un eșec în înțelegerea reciprocă, iar prin folosirea cuvintelor încerci să repari acel eșec”, a explicat, potrivit materialului citat, Dr. Deborah Tannen, profesor de lingvistică la Universitatea Georgetown din Statele Unite.

Fiecare cultură are propriul ritm al conversației și propriul sens al tăcerii. În diversitatea acestor ritmuri se află bogăția comunicării.