Deci, întrebarea legitimă este: avem scurtături către promovare? Există modalităţi rapide de a dezvolta oamenii astfel încât să îşi asume poziţii de lideri mai repede, cu mai mult succes şi cu mai puţine ezitări în procesul de tip incercare-eroare prin care natural învăţăm cu toţii ca adulţi?
Noi spunem că da! Antrenarea abilitaţilor inteligenţei emoţionale face succesul mai predictibil şi mai uşor de atins decât investiţia în expertiză şi abilităţi manageriale sau de leadership.
“De obicei, componentele umane emoţionale sunt de două ori mai importante pentru a atinge excelenta decât capacitatea intelectuală şi expertiză.” – Daniel Goleman, părintele inteligenţei emoţionale.
Mai întâi, care sunt problemele pe care le întâmpinăm cu oamenii pe care îi promovăm? Iată câteva foarte uzuale la care sunt convinsă că puteţi, fiecare, să mai adăugaţi din experienţă proprie.
Lipsa abilitatior de management antrenate şi utilizate fără efort deosebit. (Dacă efortul de adaptare şi schimbare este mare, cel mai probabil se produce în mult timp, pentru că presiunea pe rezultate e permanentă şi timpii de învăţare nu sunt generoşi.)
- Dificultatea de a se impune în faţa echipei – ieri erau colegi, azi sunt subordonaţi. Utilizarea puterii pentru people manageri cu puţină experienţă se restrânge adesea la stiluri autoritare sau folosirea puterii expertizei corelată cu “fac eu treaba lor că tot o ştiu foarte bine”.
- Dificultatea de asumare a noului rol, de coordonare, dezvoltare, motivare – multă vreme ponderea rămâne contribuţia de expert şi executant.
- Lipsa exerciţiului de agregare şi utilizare a potenţialului echipei – cu toate că îşi cunosc coechipierii bine, nu este evident în ce mod pot găsi sinergii şi roluri în mod eficient.
Cum răspundem de obicei la aceste provocări?
În cel mai bun caz, le oferim un curs sau un program de dezvoltare managerială. Din experienţa noastră cu câteva zeci de asemenea cazuri, dacă programele sunt modulare, extinse pe o perioadă de dezvoltare intensă de cel puţin 6 luni, în structura de învăţare-aplicare-învăţare-aplicare, la finalul primului an majoritatea acestor limitări sunt depăşite.
În multe cazuri nu există bugete disponibile şi dezvoltarea celor recent promovaţi este mai puţin o prioritate. În acest caz noul manager învaţă din greşeli, mai mult sau mai puţin sprijinit de superiorul său direct. Rezultatele vin, dar greu.
Care poate fi scurtătura eficientă? Noi spunem – şi avem dovezi din proiecte desfăşurate în organizaţii mari – că dezvoltarea abilitaţilor inteligenţei emoţionale scurtează semnificativ timpii de dezvoltare şi uşurează adaptarea la noul rol.
O privire rapidă în componentele abilităţii emoţionale este suficientă pentru a susţine afirmaţia. Abilităţile inteligenţei emoţionale sunt măsurabile şi antrenabile – nu doar un “dat”, o înzestrare nativă, precum coeficientul de inteligenţă.
Componentele inteligenţei emoţionale sunt: conştienţa de sine, autoreglarea, atuomotivarea, conştienţa socială şi abilităţile sociale. Fiecare dintre cele cinci conţin sub-competenţe foarte relevante pentru provocările unui lider. Luăm câteva exemple şi ilustrăm.
EMPATIE – un element clasic al inteligenţei emoţionale, definită că abilitatea de a simţi emoţiile altora, înţelegerea perspectivei lor şi interes acordat pentru preocupările lor. Comportamentele care susţin exprimarea empatiei sunt descrise şi măsurate (prin intermediul Emoţional Capability Profile©, Persona Global) ca:
- Demonstrez înţelegere şi sensibilitate celorlalţi
- Ofer ajutor ca răspuns la nevoile şi sentimentele celeilalte persoane
- Înţeleg de ce unii oameni pot vedea situaţia diferit faţă de mine
AUTO-CONTROL – şi anume, abilitatea de a administra emoţii nepotrivite şi impulsuri, adoptând astfel comportamentul adecvat – se manifesta prin:
- Sunt calm în situaţii dificile
- Îmi păstrez concentrarea când sunt sub presiune
- Îmi menţin auto-controlul chiar şi atunci când am tendinţa de a reacţiona impulsiv de ex. când sunt supărat sau furios
Ce spune experienţa noastră de aplicare a modelului de măsurare şi dezvoltare a abilitaţilor inteligenţei emoţionale?
Participanţii au raportat fără excepţie relaţii mai bune, comunicare mult îmbunătăţită, abilitatea de a colabora mai bine, ţinând cont de punctele de vedere şi chiar vulnerabilităţile interlocutorilor
Participanţii care au declarat că au cel puţin un „coleg dificil” au reuşit să găsească cele mai bune căi de a dialoga şi coopera cu aceştia.
Superiorii direcţi ai participanţilor la aceste programe ale noastre ne-au semnalat că nu au mai fost solicitaţi să rezolve tensiuni sau blocaje în echipă.
Îmbunătăţirea climatului de lucru – mai ales prin înţelegerea mai profundă a fiecăruia şi a liderului în sine – a produs creşteri vizibile ale eficienţei măsurate în termeni de timpi necesari pentru a lua o decizie şi de a implementa proiecte de echipa sau trans-departamentale
Motivarea echipei a crescut – subordonaţii au fost mai dispuşi să se ralieze la un mod de lucru propus de lider, au opus mai puţină rezistenţă pentru că au fost ascultaţi.
Vă invit să trageţi singuri concluziile şi, fireşte, să ne întrebaţi orice, oricând. Bine aţi venit pe autostrada inteligenţei emoţionale!

Mai mult detalii despre Diana Voicu AICI.