De fapt, de atunci, în Nepal, însăși definiția fericirii s-a schimbat.

Timpul s-a oprit în loc cât s-a zguduit pământul, pentru ca apoi să înceapă să curgă din nou, să pornească la drum, din dărâmături și distrugere, dar într-un mod diferit.

Rajita Thapa este de profesie avocat la Curtea Supremă din Nepal. De când au avut loc cutremurele, are și o a doua profesie: a devenit șefă a unei echipe de voluntari a unuia din partenerii locali ai Fundației Karuna-Shechen. Fundația Karuna-Shechen este cea prin care se vor derula și proiectele de reconstrucție finanțate din campania inițiată de alpinistul Alex Găvan, #joy4nepal. În România, campania #joy4nepal a depășit deja de 70.000 de Euro și continuă. Banii sunt strânși prin SMS-uri în valoare de 2 euro trimise de toți cei care vor să contribuie, prin donații cu cardul pe site-ul www.alexgavan.ro/nepal, prin inițiative locale de strângere de fonduri sau prin sponsorizări. 100% din fondurile strânse vor ajunge la oamenii loviți de cutremure din Nepal, campania neavând costuri administrative, deoarece este organizată pro-bono.

Ca șefă a echipei de voluntari, Rajita Thapa a distribuit ajutoare de urgență puse la dispoziție de INHURED International și Fundația Karuna-Shechen în districtul Sindhupalchok. De trei ori. Cu ajutoare a fost și în districtul Ramechhap - de două ori, și în districtele Nuwakhot, Gorkha și Dhading - o dată.

“E mult de treabă acum. Dar suntem fericiți să facem parte din acest efort de ajutorare a supraviețuitorilor cutremurului”, spune Rajita. “Ședințele Curții Supreme din Nepal au fost amânate cu 90 de zile și însăși clădirea Curții Supreme nu este în prezent sigură pentru a se putea lucra. Dar, într-un fel, mă bucur că acest fapt mi-a oferit oportunitatea de a lucra aici, în mijlocul voluntarilor, unde este nevoie urgentă de ajutor.”

Cât se afla în satul Barpak, epicentrul primului cutremur din districtul Gorkha, Rajita a avut parte de cea mai profundă exeriență de până acum. “A început de la drumuri”, a spus Rajita. “Erau atât de afetate, încât unul dintre camioanele noastre care transportau ajutoare s-a defectat și a durat 26 de ore până să ajungă în Barpak, unde urmau să fie distribuite ajutoarele. Din cauza alunecărilor de teren generate de cutremure, drumurile erau în mare parte acoperite de pietre. A trebuit să le dăm la o parte cu mâinile goale, ca să putem merge mai departe. Exista și riscul producerii de noi alunecări de teren în timp ce noi ne aflam pe drum. Dar am continuat. Am mers înainte.”

Când a ajuns în Barpak, priveliștea distrugerii a fost un șoc pentru Rajita. Toate casele din satul situat la o altitudine de 2000 metri, erau complet dărâmate. “O singură clădire a unui hotel care era construită din lemn, a rezistat și era încă în picioare”, își amintește Rajita. “Tot satul dormea în adăposturi improvizate. Nici o școală sau altă clădire nu mai era în picioare.