Până se hotărăsc psihologii de unde vine acest lucru, hai să vedem cum se scrie corect în română ceea ce, tradus cuvânt cu cuvânt din franceză, înseamnă „deja văzut”:

*déjà-vu (fr.) s.n.

Așadar, cu accente (diferite) pe „e” și „a”. Observăm că pe „u” nu e niciun accent, și tocmai de aici apare un lucru despre care urechile ne spun că nu este foarte cunoscut, dar tot DOOM-ul ne clarifică:

[pron. dejavü],

unde „ü” este o vocală pronunțată ca un „i”, cu buzele rotunjite pentru „u”. Altfel spus, este un „u” nu prea lung, cu un „i” și mai scurt înainte.

Francofonii vor ști cum se pronunță acest sunet.