„Toate popoarele civilizate au respectat femeia.“ Jean Jacques Rousseau
Cred că mă pot declara un caz fericit, am avut două sarcini foarte ușoare. Am două fete, de 9 și 13 ani. Prima sarcină a fost o experiență foarte frumoasă, într-o companie care oferea susținere și înțelegere. Am stat patru luni acasă, decizia a fost a mea, cu sprijinul soțului meu, să revin atât de devreme la serviciu. Am angajat o bonă pe care o avem și în prezent, iar soțul meu și-a luat concediu de creștere și îngrijire copil un an de zile. A doua sarcină a fost ca o surpriză. Lucram pentru o companie care avea sediile în afara Bucureștiului și făceam zilnic naveta pe un drum periculos.
Trecusem printr-o perioadă foarte grea, după un an de zile de boală grea a mamei mele, încheiată cu decesul ei. Am discutat cu angajatorul și am agreat să lucrez de acasă și să discutăm după ce nasc ce facem după. Am decis că nu-mi mai doresc să revin la ei după ce nasc și să-mi caut un alt loc de muncă. Simțeam că locul meu nu mai era acolo, că nu mă mai potrivesc cu planurile lor de viitor, nici cu stilul de management. După ce s-a născut a doua fetiță, am stat acasă cam 6 luni și am început să lucrez într-o altă companie, ca Director de Resurse Umane. Din postura de angajat am avut experiențe frumoase. Nu același lucru pot spune despre multe dintre mămicile pe care le cunosc și care au trecut prin presiuni, hărțuire, amenințări, lipsă de înțelegere și altele de acest gen. Ca să nu mai menționez că unele nu și-au mai găsit locul de muncă atunci când au revenit la serviciu. Deși asta contravine legislației în vigoare, mulți angajatori ajung la înțelegeri prin care trei sau patru salarii le închid rapid gura mamelor și le trimit la plimbare, având deja om angajat pe postul respectiv. Din postura de manager, întotdeauna am încurajat femeile și le-am susținut și când nu puteau face copii și erau disperate, și când rămâneau însărcinate și aveau probleme și trebuiau să plece la consultații sau să stea acasă să aibă grijă de ele, și când aveau nevoie de program flexibil. Niciodată nu am judecat sau discriminat, nici femei, nici bărbați, pentru că m-am auto-educat să văd dincolo de CV și de profesionist, să văd omul, așa cum este el. Nicio organizație pentru care am lucrat nu avea facilități sau programe interne de susținere a proaspetelor mame care se întorc la serviciu după concediul maternal, cel puțin la momentul în care am lucrat pentru acestea. Având însă în vedere că de cinci ani sunt pe cont propriu, sper că lucrurile s-au mai schimbat. Aud însă destul de multe povești despre schimbări în diverse companii: înființarea de centre de zi la sediul companiei pentru ca mamele să fie aproape de copii și să ajungă la timp la serviciu având garanția că aceștia beneficiază de îngrijire și monitori zare permanentă; program flexibil, consultații medicale dedicate mamelor, susținere financiară etc. Lucruri normale, de altfel, într-o societate normală. Din păcate, cunosc cazuri concrete de marginalizare profesională a unor mame sau chiar abuzuri. De la discriminarea la angajare de către angajatori (care presupun că dacă ai copii, ai și probleme și atunci când copiii sunt bolnavi vei lipsi de la serviciu și nu vei mai fi productivă), la întrebări legate de dacă și când ai de gând să faci copii ca să știe dacă te angajează sau nu, la concedierea abuzivă în timpul concediului de creștere copil, hărțuire în timpul sarcinii și după revenirea la locul de muncă. De asemenea, dacă ai un copil care suferă de o dizabilitate, probabilitatea să nu fi înțeles la locul de muncă este din ce în ce mai mare. Dar există și angajatori care te susțin și care-ți creează un climat confortabil, relaxat, de înțelegere, așa cum ar trebui să fie. Cred că avem mare nevoie de o reformă în acest domeniu, pentru că sunt multe domenii implicate – educație, sănătate, economie, social etc. Trebuie să încurajăm crearea unei viziuni și a unei strategii realiste pe termen lung, susținută de o legislație corectă, care să încurajeze pe de o parte natalitatea, și pe de altă parte angajatorii să accepte că oamenii fericiți sunt mai productivi. Cred cu tărie în organizarea unei campanii la nivelul angajatorilor cu privire la avantajele flexibilizării muncii (acolo unde/ în măsura în care acest lucru este posibil: contracte de muncă cu timp parțial, flexibilizarea timpului de muncă, munca la domiciliu, alte măsuri inovatoare care să promoveze concilierea dintre viața profesională cu cea familială și cea privată). Citește și: Părinți care lucrează. O provocare pentru mamele și tații implicați, dar și pentru organizații (I) Părinți care lucrează. Dana Stanciu: Întoarcerea la muncă a fost fix ca perioada de integrare într-o nouă companie (II) Părinți care lucrează. Yugo Neumorni: Am încurajat și alți colegi sau prieteni să-și ia concediu de paternitate (III) Părinți care lucrează. Andreea Ion: Orice persoană performează mai bine atunci când există siguranță și înțelegere pentru nevoile sale (IV) Părinți care lucrează. Camelia Proca: De când sunt mamă am început să simt că muncesc pentru fiica mea și generația ei (V) Părinți care lucrează. Atena Boca: Copiii sunt o piedică în profesie? (VI) Părinți care lucrează. Alex Zamfir: Cel mai bun tată împarte sarcinile cât mai echitabil cu mama copilului (VII)
Articol preluat din Revista CARIERE, nr. 255/martie 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!
