Caracterul
Caracterul este configurația sau structura psihică individuală, relativ stabilă care ne pune în contact individual cu realitatea, permițându-ne să stabilim relații și să ne comportăm într-un fel care să ne facă parte a comunității cu care dorim să stabilim aceste relații. Atitudinea pe care o avem față de alți oameni, față de diferite situații, structuri sociale, reguli, felul în care ținem cont de ceilalți și reușim să ne adaptăm în așa fel încât să fim în armonie cu mediul în care trăim este o reflectare a caracterului pe care îl dezvoltăm pe parcursul vieții. Crizele scot la suprafață aspecte ale caracterului care sunt mai puțin vizibile în timpuri de normalitate, când potențialul conflictual cu cei din jur, cu norme principii sau valori este mai scăzut. Crizele au diferite magnitudini și este evident că în timpul crizelor mari, tușele caracterului nostru devin mai groase pentru că sunt direct legate de ceea ce spunem, ceea ce facem și ceea ce promitem și lumea este mult mai mult cu ochii pe ele, în mod special dacă ocupam o poziție de leadership. Crizele solicită din partea liderilor câteva abilități care pot fi antrenate însă, arta cu care sunt utilizate aceste abilități este direct proporțională cu caracterul liderului respectiv, cu valorile și convingerile sale cele mai profunde. Iar eu trec aceste lucruri prin filtrul meu personal: ce mă ajută și ce mă oprește în momente pe care eu le asociez cu o criză? Ce cred că așteaptă oamenii cu care lucrez de la mine, în aceste momente? Încerc să mă conectez la situații de criză prin care am trecut alături de echipa mea, cum au fost cele din 2011 în criza financiară sau în 2020 în momentul în care a dispărut peste noapte circa 40% din întreaga noastră activitate. Abilitatea de a face față incertitudinii este extrem de prețioasă în situații de criză, pentru că are legătură cu esența crizei. Rezultatul este complet incert, căile pot fi neobișnuite sau necunoscute, riscurile asociate nu pot fi prevăzute sau estimate corect. Totul este despre teama de a greși și de a expune prea mult organizația mică sau mare pentru care ești responsabil. Poți apela la mult mai multe perspective, poți face mai multe scenarii, poți conecta mai multe date... ceea ce va face însă diferența este caracterul tău. Atitudinea ta în legătură cu potențialul eșec al celor de mai sus, asumarea responsabilității sau alocarea vinii în altă parte, reacțiile emoționale și orientarea către a face un progres sau către a rămâne blocat evitând cât se poate riscurile posibile. A face față incertitudinii este de foarte multe ori un act de curaj.Comunicarea
Tot caracterul este cel care ne modelează ascultarea și felul în care comunicăm în situații de criză, sau nu comunicăm. Despre comunicarea în situații de criză probabil că nu mai are rost să insistăm. Este nevoie de o comunicare orientată către soluție, comunicare care să mențină speranța soluționării crizei, comunicare conectată la realitate și transparentă. Poate fi foarte dificil pentru un lider să comunice în situații de criză, iar ceea ce îl va sprijinii va fi setul său de valori și de principii. Comunicarea în situații de criză este importantă pentru ca fiecare să înțeleagă că efortul său de a contribui este văzut, apreciat și că acesta contează. Nu neapărat abilitățile antrenate în tot felul de traininguri sau de situații obișnuite îl vor sprijini pe lider, ci caracterul său: faptul că îi pasă și rămâne în contact cu oamenii pe care îi conduce. Crizele cer cooperare și solidaritate. Caracterul liderului modelează comportamentul său: este în mijlocul echipei și stimulează participarea și colaborarea sau se retrage în turnul de control de fildeș și în echipa decizională îngustă, scăpând, poate, din vedere felul în care echipa rămâne unită și solidară. Atitudinea sa va fi cea care va permite ca fiecare să aibă o voce și să exprime opinia, iar dezacordurile vor fi abordate prin prisma valorilor și a principiilor, oferind șansa menținerii spiritului de echipă și nu arătarea cu degetul. Empatia, felul în care se face accesibil, toate acestea influențează evoluția felului în care echipa sa trece prin criză.Consecvența
Un ultim aspect, important pentru mine, legat de caracterul liderului în situații de criză, este consecvența. Ieșirea din orice fel de criză necesită un plan, un plan care poate fi supus foarte multor constrângeri și presiuni și, de aceea, necesită consecvență. Cumva, fiecare lider care administrează o criză face o promisiune. Promisiunea că vor putea ieși cu bine de acolo: criza financiară, culturală, criza emoțională în cadrul unui conflict important, criza de sănătate sau criza umanitară. Toată lumea din jur așteaptă o promisiune din partea liderului: nu promisiunea că va livra exact rezultatul pe care toată lumea îl așteaptă, ci promisiunea că se va ține consecvent de planul agreat, că nu va uita, că nu se poate debarasa de acesta în momente și mai dificile, că nu se va răzgândi fără să le dea o nouă perspectivă care să le mențină, în continuare, speranța. Simpla conștientizare a faptului că, în momente de criză, fiecare lucru pe care-l face și spune un lider devine o promisiune că va continua să facă tot ce este posibil și depinde de el, pentru a menține speranța soluționării aceste crize, îi va reliefa caracterul puternic. Oamenii pot crede în mod diferit în realismul unui rezultat, însă promisiunea consecvenței de a lucra pentru acel rezultat împreună și solidar este cea care ne va menține angajamentul emoțional și ne va face să rămânem acolo, chiar dacă poate fi extrem de dificil.Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 277 Pentru abonare, click aici
