„De fiecare dată când am amânat o decizie dificilă legată de un coleg care nu mai era potrivit pentru rol sau pentru cultura organizației, am creat dezechilibru în jurul lui: demotivare, tensiune, pierderea încrederii în criteriile de echitate”, mărturisește Norina Alinta Gâvan, CEO și administrator al companiei germane Wörwag Pharma. Absolventă a Facultății de Inginerie Chimică în 1989, cu un doctorat în biochimie clinică obținut la UBB Cluj în 1997, după un stagiu doctoral la San Francisco, Norina Alinta Gâvan conduce din 1998, în calitate de CEO/Administrator, operațiunile Wörwag Pharma în România. În anul 2002 a deschis drumul companiei în Slovenia, iar din anul 2003 coordonează operațiunile și în Republica Moldova.
La rubrica „Greșeli în business” din această ediție a Revistei CARIERE, Norina Alinta Gâvan a ales o modalitate inedită de a‑și povesti greșelile în business și lecțiile învățate, prin scrierea unei scrisori adresate liderilor mai tineri care au nevoie de inspirație și de curaj pentru a merge mai departe atunci când întâmpină greutăți.
Scrisoare către un lider mai tânăr din partea cuiva care a fost acolo, a greșit, a învățat… și a rămas om
Dragă lider în devenire,
Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că deja ți‑ai asumat o responsabilitate mare: aceea de a‑i ghida pe alții. Poate ți se pare că trebuie să fii mereu puternic, mereu prezent, mereu pregătit. Știu. Și eu am simțit la fel. Dar după mulți ani de leadership, vreau să‑ți spun ceva ce nu îți spune nimeni la început: nu vei face totul bine. Și e în regulă.
Îți scriu aceste rânduri nu dintr‑o poziție de superioritate, ci dintr‑un loc de adevăr.
De aproape 30 de ani, conduc o echipă de succes, am construit strategii, am atins obiective, dar mai ales ‑ am învățat. Uneori, cu blândețe. Alteori, cu durere. Și dacă te‑ai opri o clipă să mă întrebi ce aș face altfel, ți‑aș spune, fără ezitare:
Ia deciziile grele la timp. Nu aștepta ca o situație să doară ca să o recunoști. Din teamă sau din loialitate, am păstrat în echipă oameni care nu mai erau potriviți. A părut un gest de grijă, dar în timp s‑a dovedit o formă de evitare și chiar un act de slăbiciune. Adevărul spus cu respect este mai vindecător decât orice ezitare prelungită. A acționa devreme, cu respect și claritate, este un semn de maturitate, nu de duritate.
Nu încerca să le faci tu pe toate. La început, credeam că dacă verific tot, dacă aprob tot, dacă sunt mereu prezentă, lucrurile vor ieși bine. Așa am confundat controlul cu responsabilitatea. În realitate, încrederea și autonomia nasc performanța, dezvoltă oameni. Lasă loc. Lasă‑i și pe alții. Oamenii vor greși. Dar vor și învăța.
Un lider adevărat nu e cel care face tot, ci cel care face loc.
Nu te lăsa ultima/ultimul pe listă. Mi‑am neglijat propria dezvoltare, spunând mereu „nu acum”, „nu e prioritar”, „după ce termin proiectul ăsta”, „mai bine mă bat pentru alții”. Dar un lider care nu se hrănește se epuizează. Și epuizarea nu inspiră pe nimeni. Fă‑ți loc în propria viață. Ca să poți fi cu adevărat acolo pentru ceilalți. Timpul pentru reflecție, învățare, tăcere nu e un moft. E combustibil.
Și nu uita ce contează cu adevărat. Am fost atât de prezentă în viața profesională, încât am lipsit din momente importante ale familiei mele. Am ratat clipe care nu se mai întorc. Azi știu: cariera îți oferă satisfacții, dar dragostea celor dragi îți dă sens. Nu le pierde. Nu le pune pe pauză. Nu lăsa cariera să îți fure viața. Poți construi succes și cu familia lângă tine, nu în absența ei.
Dacă ai curajul să înveți din greșeli, să te oprești uneori și să te întrebi: „Este asta direcția în care vreau să merg?”, vei fi deja un lider mai bun decât am fost eu la început.
Dacă aș fi din nou la început? Aș spune „nu” mai des și mult mai conștient. Aș cere ajutor mai devreme. Aș delega cu mai mult curaj. Aș îmbrățișa imperfecțiunea. Și m‑aș ierta mai ușor.
Dacă m‑aș întoarce la început? Aș face mai puțin din tot și mai mult din ce contează. Aș fi mai prezentă. Mai curajoasă. Mai atentă la mine și la ceilalți. Aș căuta sens, nu doar performanță. Și echilibru, nu doar viteză.
Leadershipul nu e despre a fi cel mai puternic din cameră. E despre a‑i face pe ceilalți să simtă că sunt puternici. Nu e despre a avea toate răspunsurile. Ci despre a ști să pui întrebările potrivite.
Leadershipul nu e despre a ști tot. Este despre a învăța mereu. Nu e despre a conduce perfect. Ci despre a conduce cu omenie. Și, mai presus de toate, e despre a rămâne om. Cu inimă. Cu greșeli. Cu învățăminte.
Ține minte: liderii nu sunt cei care știu totul. Sunt cei care au curajul să schimbe ceva ‑ mai întâi în ei înșiși. Nu devenim lideri atunci când primim un titlu. Devenim lideri atunci când, privind în urmă, putem spune sincer: „Data viitoare, voi face mai bine”.
Cu încredere în tine și sinceritate,
Norina Alinta Gâvan,
o lideră care a greșit, a învățat și a ales altfel.
Trei greșeli în business și lecțiile învățate din greșeli, în opinia Norinei Alinta Gâvan
- Am păstrat prea mult timp în echipă oameni de a căror performanță nu eram mulțumită
Nu este ușor să recunoști că ai făcut greșeli, dar, dacă privești optimist, poți defini greșeala ca un lucru făcut altfel și cu un rezultat altfel.
Am greșit că am păstrat prea mult în echipă oameni care nu mai corespundeau sau al căror nivel de performanță nu a evoluat conform așteptărilor mele. Fiind o persoană pozitivă și cum… speranța moare ultima, am tot crezut că lucrurile se vor îmbunătăți. În realitate, impactul nedorit asupra echipei a fost de cele mai multe ori mare.
Am învățat că evitarea nu e empatie — e doar amânarea inevitabilului, cu un cost emoțional tot mai mare pentru toată echipa. De fiecare dată când am amânat o decizie dificilă legată de un coleg care nu mai era potrivit pentru rol sau pentru cultura organizației, am creat dezechilibru în jurul lui: demotivare, tensiune, pierderea încrederii în criteriile de echitate. Din dorința de a proteja o persoană, am afectat întreaga echipă. A fost dureros să învăț asta. Dar am înțeles că deciziile grele luate la timp pot fi și un act de respect — față de echipă, față de om, față de misiunea noastră comună. Astăzi nu mai fug de astfel de decizii. Le iau cu mai multă claritate, empatie și transparență. Și, paradoxal, tocmai asta a crescut încrederea în leadership.
- Am amânat să dau feedback
Am amânat de prea multe ori să dau feedback și, pe lângă faptul că „m‑am chinuit” eu singură, am contribuit și la stagnarea dezvoltării oamenilor. Așa am învățat pe pielea mea cât de importantă este comunicarea la timp și sinceră, chiar dacă este dificilă.
Am învățat că lipsa de claritate duce la incertitudine, iar incertitudinea naște frustrare. Când oamenii nu primesc feedback, nu pot crește. Mi‑am dat seama că feedbackul nu trebuie să fie o conversație grea, ci o formă de grijă. Astăzi privesc feedbackul ca pe un instrument de leadership, nu ca pe o corecție. Și poate cel mai important: am învățat să ascult cu adevărat, nu doar să vorbesc.
- Am răbdare limitată și un ritm de lucru alert
Sunt o persoană foarte energică și, de multe ori, cu răbdarea limitată. Ritmul meu de lucru a speriat de multe ori colegii și mi‑a luat ceva timp să învăț să am răbdare și mai ales să accept că nu toată lumea are ritmul meu.
Nu mi‑e teamă să recunosc aceste greșeli. Pentru că fiecare dintre ele m‑a modelat. Pentru că un lider nu este un om perfect. Este un om care învață, care se ridică altfel după fiecare cădere. Și care știe că, uneori, cea mai importantă victorie e să recunoști unde ai greșit – și să alegi altfel, data viitoare… dacă mai ai timp.
Ce aș face diferit acum? Aș lua deciziile grele mai devreme, cu mai mult curaj și claritate. Aș avea încredere să deleg și nu m‑aș agăța de control ca dovadă de responsabilitate. Aș investi constant în propria mea dezvoltare, nu doar în a celorlalți – pentru că un lider care nu crește devine o frână. Și, poate cel mai important: aș proteja mai bine echilibrul dintre muncă și viață personală.
Am pierdut momente frumoase în familie și cu prieteni pe care nu le mai pot recupera. Astăzi știu că succesul adevărat nu se măsoară doar în rezultate, ci și în prezență, liniște și sens.
Aș alege conștient: mai puțin perfect, dar mai autentic. Mai puțin prezent peste tot, dar mai prezent acolo unde chiar contează.
Norina Alinta Gâvan
Norina Alinta Gâvan a fost, în 2012, unul din fondatorii NeuroDiab – Societatea de Neuropatie Diabetică; în 2015, a înființat Asociația Română de Podiatrie, contribuind în 2018 decisiv la recunoașterea în România a profesiei de podiatru, ca și profesionist în domeniul sănătății cu educație academică. Autoare/coautoare a peste 31 de articole științifice și capitole de carte în domeniul neuropatiei diabetice și al piciorului diabetic, este o pionieră în dezvoltarea podiatriei și a educației pentru piciorul diabetic, cu impact notabil la nivel național și internațional.
Foto: Norina Alinta Gâvan
