Photo by Jon Tyson on Unsplash

La evenimentul „Bright Talks in Difficult Times”, organizat, la finalul lunii aprilie, de Revista CARIERE și EY am primit, noi, cei invitați la discuție, întrebarea următoare: ”Cum ar trebui să se pregătească/să își pregătească un leader echipa pentru faza revenirii la office, ținând cont că nimic nu va mai fi ca înainte. Tips & tricks de făcut pentru pregătirea individuală și pentru pregătirea echipelor”. Este o întrebare cu mai multe valențe și aș putea spune că mi-a fost destul de greu să mă decid de unde să încep. Nu pentru că nu aș putea da câteva idei despre ce ar putea face un lider de echipă, nu pentru că nu am o oarecare claritate asupra pașilor pe care i-ar putea face. Îi voi detalia mai jos. Mi-a fost greu pentru că, dacă analizăm așa, din elicopter, situația curentă, nu știu la ce ne vom întoarce. Vă propun să ne uităm puțin la situația curentă:

• Traficul este lejer
• Putem lucra de acasă, de multe ori mai eficient
• Copiii petrec mai mult timp cu părinții
• Părinții au grijă de propriii copii, gătesc pentru ei, iau masa împreună
• Nu mai alergăm ca găina fără cap prin oraș în timpul zilei, putem face întâlnirile de afaceri din fața laptopului
• Călătoriile de afaceri în alte țări, pentru o zi, cu scopul de a participa la ședințe au fost înlocuite destul de repede cu întâlniri virtuale, costurile pentru companii fiind net mai mici
• Suntem mult mai atenți la igienă, ne spălăm pe mâini mult mai des și mai responsabil
• Ne pasă ceva mai mult de ceilalți, ne găsim timp să ne gândim la cei care contează și să îi sunăm
• Doctorii, profesorii și oamenii de știință au devenit mai importanți, apreciați în această societate în care fuseseră uitați
• Nu mai avem nevoia aceea frenetică de a fi în pas cu toate tendințele, de a cumpăra și iar cumpăra

Prin urmare, multe din cele care păreau normale înainte nu mai sunt acum relevante. Noi ne schimbăm felul în care ne uităm la lucruri, altele contează acum. Putem spune că dacă ne schimbăm perspectiva ne schimbăm experiența - este un principiu care stă la baza teoriei cognitiv-comportamentale, acela că oamenii să își mențină rezistența, să își aducă la suprafață resursele interioare în fața adversității. Așadar, e bine să analizăm ce putem învăța de aici. Vrem să ne întoarcem la ”normalul” de dinainte sau vrem să regândim la ce ne întoarcem? Cred că mulți nu vor dori să se întoarcă ci vor dori o normalitate diferită, poate mai flexibilă, mai concentrată pe adevăratele valori, mai relaxată, bazată ceva mai mult pe producerea de valoare pentru toate părțile implicate în proces. În același timp, vor fi și mulți care vor dori să țină cu dinții de menținerea sistemului care exista înainte, tocmai pentru că aveau de câștigat din el. În acest context, e bine să ne redefinim rolurile. Ceea ce nu se va schimba fundamental e natura umană. Suntem animale sociale, avem nevoie să ne întâlnim, să ne strângem în brațe, să ne atingem. Aceste aspecte vor fi o vreme interzise, dar nu vor dispărea.   Acestea fiind spuse, iată și câțiva pași la care mă gândesc pentru lideri și echipele lor:

1. Liderul să își pună sieși masca de oxigen. Acest lucru înseamnă că e bine să aibă grijă întâi de propriile anxietăți, ca să le poată gestiona și pe ale celorlalți.

Vorbim mult despre cum ar trebui să fie un lider, de obicei alții, și avem impresia că noi suntem perfecți. Este o discrepanță mare, de multe ori, între cum ne percepem și cum suntem, de fapt, sau ce față a noastră arătăm echipelor noastre. Aceasta se accentuează cu cât puterea pe care o are liderul e mai mare, iar poziția în organizație e mai sus. Există, de asemenea, o discrepanță mare între ce spunem și ce facem, mulți lideri ‘don’t walk the talk’, nu fac ceea ce au pretenția de la ceilalți să facă. Ce poate ajuta aici: feedback 360 sau chiar 720 (adică să includă nu doar mediul profesional ci și prieteni, familie), un executive coach care să îi pună liderului oglinda în față din când în când. Liderii sunt containeri pentru toate anxietățile din companie în această perioadă. Ei trebuie să aibă conversații autentice cu oamenii lor, să asigure un mediu sigur psihologic. Întrebarea e: pe ei cine îi conține? De aceea consider că e critic, așa cum spuneam mai sus, ca liderii să aibă un executive coach, un mentor, așa cum Pinocchio îl avea pe Jimini Cricket. Aș mai sugera liderului să fie atent la orice detaliu: toată lumea e super sensibilă, încărcată emoțional. Sunt multe situații care pot escalada din cauza toleranței foarte scăzute a tuturor în această perioadă. În 1955, la cursa de formula 1 de pe circuitul de la Le Mans, pilotul Mercedes a avut o clipă de neatenție, a scăpat de sub control mășina după o curbă și a provocat moartea a peste 80 de oameni. În urma lui, la aproximativ 350 de metri înaintea curbei, venea fostul campion mondial. Acesta era obișnuit ca oamenii să îl aclameze, să îi aștepte venirea. A observat însă că toți spectatorii se uitau în direcția opusă. Și-a dat seama că e ceva în neregulă și a oprit imediat înainte de curbă, pierzând astfel cursa și evitând un alt accident. Atenția la detalii aparent nesemnificative i-a salvat viața. Atenția liderului la amănunte, la ce e dincolo de cuvintele oamenilor, îi va fi de mare ajutor în a înțelege emoțiile oamenilor și a se adapta. Sugerez ca întâlnirile săptămânale de echipă să aibă loc cu video, e bine să se vadă unii pe alții.

2. Liderul să le arate celorlalți cum să își pună măștile

Analiza propriei persoane, lucrul cu sine, reprezintă doar primul pas. Liderul își pune sieși masca de oxigen că să îi poată ajuta apoi pe ceilalți cât mai bine. Prin urmare, câțiva pași pe care i-ar putea lua în calcul sunt:

• Să comunice cu oamenii - aș zice că e nevoie ca managerul să comunice mult mai mult decât în mod obișnuit. Toți oamenii sunt super stresați. Le e teamă că își pot pierde jobul, dar, în primul rând, le e teamă pentru sănătatea lor și a celor dragi. Nevoile de baza, cele fiziologice și de securitate, sunt primordiale acum. Un manager e bine să înțeleagă aceste lucruri, să vorbească cu oamenii din echipa sa, să îi întrebe cum sunt, să îi asculte.
• Să fie transparent cu echipa - aici mă refer la a fi deschis cu echipa legat de situația firmei. E mai bine să îi tratezi pe oameni ca pe adulți, decât să crezi că nu ar înțelege niște situații și să încerci să ascunzi realitatea.
• Să arate empatie - am prieteni care îmi povestesc despre manageri cărora nu le pasă deloc de ei, se poartă urât, le trimit zeci de mesaje, chiar și în concediu, controlează cât stau online, vorbesc agresiv. Nu e momentul pentru astfel de comportamente. Dimpotrivă, e timpul să scoatem la iveală partea noastră de lideri, de lumină, de compasiune, înțelegere. Un manager bun trebuie să fie în stare să jongleze cu diverse atitudini necesare diverselor contexte. Oamenii așteaptă de la manager să îi înțeleagă acum, să îi ghideze, să le dea spațiu, încredere, să simplifice procesele, să înțeleagă ce e util, important, și ce e doar ‘un alt document, un alt Excel sau ppt’ pe care nu se uită nimeni.
• Să arate vulnerabilitate și să accepte vulnerabilitatea celorlalți - aș sugera ca managerii să arate și un grad de vulnerabilitate, mai ales acum. Recomand însă vulnerabilitatea în doze medii, oamenii se pot speria dacă văd că managerul plânge, se teme.
• Să dea oamenilor speranța - Napoleon spunea că liderii sunt negustori de speranță! Cred că un lider bun este acela care, în ciuda dificultăților, a adversităților contextului, în ciuda activităților cotidiene, e capabil să se ridice deasupra, să se uite la tot ca și cum e la un spectacol, stă la balcon, și să regândească scena, să refacă regia, astfel încât spectacolul să fie unul de Oscar.
• Să fie fair și să spună echipei că viitorul este incert pentru toți, dar că se străduiesc împreună să îl construiască. Toți știm că nu avem predictibilitate.

3. Liderul să pregătească spațiul în care se întorc oamenii:

• Să se asigure că pot lucra la distanță adecvată unii de ceilalți
• Să asigure măsurile de dezinfectare a spațiilor comune: birouri, bucătărie, toalete, holuri, săli de reuniuni, lifturi
• Să facă un program flexibil, astfel încât să nu se îngrămădească toți către și de la birou la aceleași ore și, de asemenea, să nu mai fie toți la birou în același timp
• Să se asigure că sunt schimbate până și filtrele de la aerul condiționat foarte des, astfel încât aerul să fie cât mai curat în birouri
• Să asigure măști pentru cei care merg la birou
• Să dea voie să lucreze de acasă celor care vor și pot
• Să clarifice ce are de făcut fiecare, la ce standarde și până când
• Să facă echipe de proiecte mici
• Să țină cont că cei care au copii nu vor putea lucra la fel ca atunci când erau la birou, nu pot fi online la orice oră; nu pot fi nici la birou oricând, atât timp cât școlile și grădinițele sunt închise
• Să aibă în continuare întâlniri virtuale sau hibride, fizice și virtuale
• Cred că, pe termen mediu, birourile trebuie regândite, astfel încât angajații să stea cât mai la distanță unii de ceilalți
• Să facă un checklist de lucruri de urmat pentru a se asigura că fiecare respectă regulile de igienă și distanțare, de exemplu:

- Ce faci când pleci de acasă și pe drum (la ce să fie atenți oamenii) - nu că oamenii nu știu, dar să le amintească, astfel încât să intre în rutină. E ca atunci când pleci de acasă: te asiguri că ai stins lumina, aerul condiționat, că ai încuiat ușa etc. - Ce faci la birou - Ce faci de la birou acasă  Poate că pare banal să scrii în aceste liste că trebuie să poarte masca și să o schimbe la câteva ore; că masca se scoate trăgând de elasticul de după ureche, nu de la nas; că te speli pe mâini 20 de secunde după ce ai atins o suprafață atinsă de altă persoană. Ideea cu această listă este că atunci când ne relaxăm există riscul foarte mare să nu mai fim atenți la detalii, să greșim. Rolul liderului este să jongleze cu aspectele menționate în același timp. Capacitatea aceasta de a ține în echilibru toate aceste mingi, ca și cum ar fi un jucător pe teren, de a se preocupa de lucruri aparent mărunte, concrete, dar vitale, uneori, și de a se uita din tribună, de sus de tot, asemenea celui mai bun antrenor, distinge un lider adevărat de o persoană care ocupă o funcție și atât. Dar aceștia din urmă nu prea sunt aici, poate prin alte țări.